Obligație de a face. Principiul acoperirii integrale a prejudiciului. Nemotivarea hotărârii (NCC, NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 2115/2016

NCC: art. 969, art. 1073, art. 1077; NCPC: art. 261 alin. (1) pct. 5, art. 274, art. 304 pct. 7 și 9, art. 312 alin. (1); Legea nr. 10/1995: art. 29

Printr-o primă critică întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurenta susține greșita aplicare a dispozițiilor art. 969, art. 1073, art. 1077 C. civ. și art. 29 din Legea nr. 10/1995 câtă vreme răspunderea intimatei pentru prejudiciul suferit de către recurentă se impune a fi integrală în sensul că prejudiciul suferit trebuie să fie reparat în totalitate, și nu parțial, astfel cum a dispus instanța de apel.

Contrar susținerilor recurentei, principiul acoperirii integrale a prejudiciului prevăzut de art. 1073 C. civ. nu vizează acordarea integrală a pretențiilor deduse judecății, ci acoperirea integrală a prejudiciului dovedit. În acest sens instanța de apel a reținut că repararea oricărui prejudiciu nu poate fi dispusă decât în măsura în care acesta există, iar probele administrate nu au relevat deteriorarea întregii suprafețe datorită viciilor ascunse, ci doar suprafeței celei de 1.030,35 m.p., pentru diferență fiind necesare doar operațiuni de întreținere. Astfel, soluția dată de instanță este în concordanță cu probele administrate întinderea prejudiciului nemaiputând fi repusă în discuție pe calea de atac a recursului întrucât vizează netemeinicia deciziei, iar nu nelegalitatea acesteia.

Conform art. 1077 C. civ. nefiind îndeplinită obligația de a face, creditorul poate asemenea să fie autorizat a o aduce el la îndeplinire, cu cheltuiala debitorului.

Acest text de lege, citat de recurenta, este invocat direct în recurs în sensul că, întrucât instanța de apel nu a dispus prin decizia recurată repararea integrală a prejudiciului, ci doar parțială, acest lucru atrage incidența art. 1077 C. civ. coroborat cu art. 29 din Legea nr. 10/1995.

Se observă că reclamanta nu și-a întemeiat pretențiile pe art. 1077 C. civ. și nu a solicitat să fie autorizată să reparare prejudiciului pe cheltuiala pârâtei, obiectul acțiunii fiind reprezentat de obligarea pârâtei la plata unei sume de bani reprezentând contravaloarea lucrărilor de reparații necesare în vederea remedierii defecțiunilor platformei și drumului de acces, parte din lucrarea executată de pârâtă.

Astfel că reclamanta nu poate, în recurs, să invoce incidența unor texte de lege care reglementează situații juridice distincte de cea dedusă judecății.

Este nefondată și critica prin care se susține că art. 29 din Legea nr. 10/1995 a fost aplicat greșit de instanța de apel, hotărârea fiind în sensul că acțiunea nu este prescrisă și răspunderea poate fi angajată, proporțional cu suprafața afectată.

Recurenta a mai criticat faptul că instanța de apel nu a observat „tranzacția procesuală” dintre părți intervenită în apel, susținând că pârâta nu a contestat că se impune repararea întregii suprafețe a platformei și drumului de acces.

Critica este nefondată întrucât poziția procesuală a pârâtei a fost în sensul că a solicitat respingerea acțiunii în principal, iar în subsidiar admiterea acesteia pentru suprafața degradată de 1.030,35 m.p. Astfel cum intimata pârâtă a precizat cu ocazia soluționării recursului, părțile nu au încheiat o tranzacție care să producă efectele susținute de recurentă.

Prin critica întemeiată pe art. 304 pct. 7 C. proc. civ. recurenta a apreciat că instanța de apel a reținut o ipotetică culpă a recurentei care însă nu este în niciun fel motivată sau este contradictorie în condițiile în care din probatoriul administrat rezultă că problema defecțiunilor și a degradării nu se limitează la rosturi, ci vizează întregul material folosit.

Înalta Curte reține că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Din considerentele deciziei atacate rezultă că soluția se bazează pe probele administrate prin care s-a stabilit că suprafața neconform realizată de către pârâtă este de doar 1.030,35 m.p. în raport cu care s-a dispus acoperirea prejudiciului.

Faptul că instanța de apel a arătat ca se poate reține, într-o anumită măsură, și culpa reclamantei în ceea ce privește întreținerea lucrării, acest aspect nu a reprezentat un aspect esențial în pronunțarea soluției și nu produce niciun efect în defavoarea recurentei, instanța de apel apreciind că numai viciile ascunse au provocat degradările constatate.

Cum textul de lege evocat vizează nemotivarea hotărârii, precum și motivarea contradictorie, iar decizia atacată cuprinde elementele obligatorii prevăzute de dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., respectiv motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, iar împrejurarea că ele nu sunt mulțumitoare pentru recurentă și nu converg înspre soluția dorită nu fac aplicabile prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., așadar și această critică este nefondată.

Recurenta a criticat și modul de acordare a cheltuielilor de judecată acest aspect însă intră în sfera de netemeinicie a hotărârii întrucât implică o reapreciere asupra probatoriului, aspect care nu intră în atribuțiile instanței de recurs.

Având în vedere considerentele reținute, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

În temeiul art. 274 C. proc. civ. reținând culpa procesuală, va obliga recurenta-reclamantă SC A. SRL să-i plătească intimatei pârâte SC B. SA suma de 19.400 lei cheltuieli de judecată.

Sursa informației: www.scj.ro.