Nulitatea. Principala sancţiune ce se răsfrânge asupra actelor de procedură care au fost aduse la îndeplinire cu nesocotirea dispoziţiilor legale

• NCC: art. 1214 alin. (2)
• NCC: art. 1551 alin. (1)
• NCPC: art. 174
• NCPC: art. 22 alin. (2)
• NCPC: art. 425 alin. (1) lit. b)
• NCPC: art. 436
• NCPC: art. 488 alin. (1) pct. 5
• NCPC: art. 496

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secția civilă, la data de 20 aprilie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B., C., S.C. D. S.R.L. și S.C. E. S.R.L. a solicitat rezoluțiunea tranzacției autentificată prin încheierea nr. 3422 din data de 7 noiembrie 2017 a F., cu privire la trei imobile teren situate în Orașul Popești Leordeni, și având numerele cadastrale x, cu consecința întoarcerii în patrimoniul său a părților sociale ale S.C. E. S.R.L.

Prin cererea completatoare din data de 5 octombrie 2018, reclamantul a solicitat și anulare tranzacției invocând dispozițiile art. 1214 C. civ. privind dolul.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 181 din 1 februarie 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând decizia recurată, precum și actele și lucrările dosarului, pe baza criticilor formulate prin motivele de recurs și prin raportare la dispozițiile legale aplicabile în cauză, se apreciază că recursul declarat de recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, pentru considerentele ce urmează.

Primul motiv de recurs se referă la nelegalitatea deciziei atacate prin prisma incidenței motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. deoarece instanța de apel ar fi încălcat normele imperative ale art. 22 alin. (2) C. proc. civ., nestabilind corect starea de fapt, prin raportare la mijloacele de probă de la dosarul cauzei.

Acast motiv invocat nu poate conduce la reținerea nelegalității deciziei recurate, deoarece, pentru a fi incident, e necesar ca instanța să fi încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

În cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., se pot include mai multe neregularități de ordin procedural, începând de la nesemnarea cererii de chemare în judecată, nelegala citare a uneia dintre părți, nesemnarea cererii reconvenționale, nesocotirea principiilor publicității, oralității, contradictorialității etc.

În concret, susținerile recurentului în sensul că neobținerea unui certificat de urbanism de la primărie nu poate fi asimilată unei lipse de diligențe din partea sa, întrucât obținerea acestuia nu ar fi condus la relevarea viciului ascuns al imobilelor, că a aflat că terenul este afectat de rețele de utilități subterane din avizul comunicat de Apa Nova, că viciul imobilelor nu are un caracter aparent, nu pot fi catalogate drept neregularități de ordin procedural care să conducă la aplicarea sancțiunii nulității pe temeiul art. 174 C. proc. civ.

Potrivit acestei norme, „(1) Nulitatea este sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă. (2) Nulitatea este absolută atunci când cerința nerespectată este instituită printr-o normă care ocrotește un interes public. (3) Nulitatea este relativă în cazul în care cerința nerespectată este instituită printr-o normă care ocrotește un interes privat”.

Nulitatea reprezintă principala sancțiune ce se răsfrânge asupra actelor de procedură care au fost aduse la îndeplinire cu nesocotirea dispozițiilor legale. Ca sancțiune procedurală, nulitatea urmează să fie analizată în strânsă corelație cu diferitele acte de procedură pe care instanța, părțile sau alți participanți le îndeplinesc pe parcursul activității judiciare.or, în cauză, nu se pot identifica astfel de neregularități de ordin procedural, criticile recurentului fiind susțineri de fapt, nemulțumiri față de modul de soluționare a apelului de către Curtea de apel București.

Pe de altă parte, susținerea recurentului privind încălcarea normelor imperative ale art. 436 C. proc. civ. este nefondată. Nu se poate vorbi de eludarea prevederilor legale privind obligația instanței de a lua act de recunoașterea pretențiilor de către pârâtă. Se observă că intimata-pârâtă D. S.R.L. a învederat, în cuprinsul întâmpinării, că nu recunoaște pretențiile și că ar fi de acord cu rezoluțiunea tranzacției cu condiția de a se restitui tot ceea ce s-a încasat și de a se reveni la situația anterioară.

Nu subzistă nici critica recurentului reclamant în sensul că dispozitivul hotărârii de apel nu se poate întemeia pe motivele (considerentele) din decizie, nefiind incident motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Exigența motivării hotărârii judecătorești este o garanție a caracterului echitabil al procedurii și împotriva arbitrariului instanței, fiind reglementată de dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Potrivit acestui text, hotărârea judecătorească va cuprinde, din acest punct de vedere, considerentele, în care, potrivit textului invocat, se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Transpunând dispozițiile acestei norme în contextul criticilor formulate de recurentă, Înalta Curte apreciază că obligația instanței de apel de a motiva decizia pe care a pronunțat-o, privește, în esență, analiza criticilor formulate prin motivele de apel, cu arătarea situației de fapt pe care a reținut-o și a considerentelor de fapt și de drept pentru care a schimbat soluția primei instanțe, criterii legale pe care decizia recurată pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă le îndeplinește.

Drept urmare, nu poate fi primit acest motiv de recurs invocat. Decizia recurată cuprinde motivele pe care se întemeiază întrucât Curtea de apel motivează, așa cum am arătat, inclusiv asupra intenției părților de a soluționa litigiul pe cale amiabilă.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu pot fi primite nici susținerile privind greșita aplicare a dispozițiilor art. 1551 alin. (1) C. civ. de către instanța de apel.

Astfel, recurentul face referire la considerentul din decizia de apel, potrivit căruia nu este îndeplinită condiția de fond a neexecutării însemnate pentru a putea fi incidentă rezoluțiunea contractului, întrucât tranzacția a avut ca obiect și alte drepturi cu o valoare patrimonială mai mare decât cea a terenurilor în litigiu.

Este de observat că instanța de apel a constatat cu precădere nedovedirea susținerilor referitoare chiar la neexecutarea obligațiilor contractuale de către pârâți, în condițiile în care reclamantul s-a limitat la a face vorbire de emiterea unui aviz emis de APA NOVA, ulterior încheierii tranzacției, conform căruia cele trei terenuri ar fi afectate de existența unor țevi de apă care ar conduce la un regim de terenuri neconstruibile, fără a-l atașa la dosar, astfel încât nu este dovedit aspectul de fapt cu privire la caracterul neconstruibil al terenurilor.

Or, chiar dacă avizul invocat a fost depus la dosar în prezenta etapă procesuală, fiind atașat la motivele de recurs, situația de fapt reținută de către instanța de apel nu poate fi reevaluată de către această instanță de control judiciar, ale cărei atribuții sunt circumscrise exclusiv verificării nelegalității deciziei recurate, nu și a temeiniciei acesteia.

Pe de altă parte, în cuprinsul avizului depus de către recurent nu se menționează caracterul neconstruibil al terenurilor, ci se face vorbire doar despre existența țevilor aparținând APA NOVA.

Prin urmare, în condițiile în care instanța de apel a constatat nedovedirea susținerilor reclamantului pe aspectul de fapt vizând neexecutarea obligațiilor contractuale, care să justifice rezoluțiunea contractului, iar situația de fapt nu poate fi reevaluată în recurs, Înalta Curte constată că este lipsită de relevanță verificarea cerințelor de aplicare a dispozițiilor art. 1551 alin. (1) C. civ., privind caracterul esențial sau „de mică însemnătate” al neexecutării.

De asemenea, nu este incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. nici în privința aplicării prevederilor art. 1214 alin. (2) C. civ., instanța de apel considerând în mod corect că, în privința pretinselor manopere dolosive utilizate de pârâți în lipsa cărora reclamantul nu ar fi încheiat actul, nu s-a administrat nici o probă, reclamantul doar a afirmat acest aspect, nesusținut de nici o dovadă. Aplicând dispozițiile art. 1214 alin. (4) C. civ., care prevăd ca dolul nu se presupune, ceea ce conduce la concluzia că reclamantul avea obligația de a proba în ce au constat mijloacele viclene folosite de pârâți pentru a-l determina să încheie actul respectiv, Curtea de apel a constatat corect că reclamantul nu a dovedit manoperele frauduloase ale pârâților la încheierea tranzacției.

Așadar, susținerile recurentului în sensul că pârâții ar fi cunoscut că este antreprenor în construcții civile, fiind rezonabil a se presupune că urmează să dobândească cele trei terenuri pentru construire sau că pârâții i-au ascuns că terenurile sunt neconstruibile, săvârșind un dol sub forma reticenței nu pot conduce la aplicarea dispozițiilor ce reglementează acest motiv de nelegalitate.

Celelalte critici ale recurentului nu pot fi primite, simpla nemulțumire a părții, cu privire la aspectele care au format convingerea instanței de apel, fără precizarea relevanței pe care acestea le au față de fondul pricinii nu pot face obiectul analizei instanței de recurs, nefiind îndeplinite cerințele art. 488 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 C. proc. civ. se va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1780A din data de 11 decembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Sursa informației: www.scj.ro.