Noțiunea de acte urgente în procedura penală

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

4. Codul de procedură penală portughez (1987)^[32]prevede în art. 320 că președintele de complet îndeplinește, din oficiu sau la cerere, actele urgente și actele a căror realizare cu întârziere ar periclita administrarea sau conservarea probelor sau ar pune în pericol aflarea adevărului, în special luarea declarațiilor în anumite cazuri unor persoane, cum ar fi cele grav bolnave sau aflate în străinătate, dar și cazurile de victime ale infracțiunilor de trafic de persoane sau contra libertății sau autodeterminării sexuale [art. 271 alin. (1) C. proc. pen. portughez].Potrivit art. 320 alin. (2) raportat la art. 318 C. proc. pen. portughez, sunt acte urgente și luarea de declarații, în mod excepțional și în cazurile prevăzute de lege (anume, persoanele locuiesc în afara jurisdicției instanței, nu există motive să se creadă că prezența lor ar fi esențială pentru aflarea adevărului, există grave inconveniente pentru aducerea persoanelor respective), persoanei vătămate, părților civile, martorilor, experților sau consultanților tehnici, dacă aceștia nefiind prezenți, se află sub jurisdicția altor instanțe portugheze, urmând a fi folosite mijloace adecvate de comunicare.

De asemenea, potrivit art. 319 același cod, pentru motive temeinice, din oficiu sau la cerere, pot fi luate declarații și de la domiciliul persoanei vătămate, a părții civile, a expertului sau consultantului tehnic sau de la locul unde acestea se află (spital de ex.). Luarea declarațiilor de la domiciliu se va face, potrivit legii portugheze, fără respectarea publicității ședinței de judecată, așadar cu protecția dreptului la viață privată.

În art. 55, 249 și 250 C. proc. pen. portughez sunt reglementate pentru organele de cercetare penală ce tipuri de acte urgente pot efectua: chiar și din inițiativă proprie, fără a avea ordinul procurorului, se pot sesiza și pot strânge informații despre comiterea infracțiunii, pot descoperi făptuitorii, pot îndeplini actele necesare și urgente pentru a asigura mijloacele de probă, dar au și obligația să împiedice, pe cât posibil, consecințele infracțiunii.

Despre aceste acte urgente, cu respectarea dreptului la apărare al inculpatului, inclusiv a dreptului acestuia la tăcere, organele de cercetare penală pot chiar depune mărturie în instanță, întrucât împrejurările respective le-au perceput prin simțurile proprii și nu fac decât să reproducă diligențele depuse și discuțiile avute cu acea ocazie, a decis Curtea de Apel din Coimbra în 16 iunie 2015^[33], nefiind vorba aici de o mărturie indirectă și nici de o probă interzisă de dispozițiile legale.

O altă curte de apel portugheză (Curtea de Apel din Evora), printr-o decizie din 24.08. 2017 (proces nr.3 46/15.3GBGDL-A.E1^[34]), în acord cu orientarea unanimă în această materie a jurisprudenței curților de apel, a decis că dată fiind, potrivit legii^[35], natura urgentă a proceselor privind infracțiuni de violență domestică, chiar dacă inculpatul nu este arestat, această urgență determină curgerea cu celeritate a termenelor procesuale, chiar și pentru zilele de sfârșit de săptămână sau de sărbătoare legală ori vacanță judecătorească [art. 103 alin. (2) C. proc. pen. portughez]. În motivarea deciziei, curtea de apel a subliniat că avocații inculpatului pot avea dificultăți în exercitarea dreptului la odihnă, dar avocatul rămâne un lucrător liber și pe cont propriu și poate să-și facă vacanța când dorește, dar trebuie să asigure continuitatea serviciului avocațial, chiar dacă trebuie să aibă anumite costuri și renunțări în cazul unor procese urgente. A fost respinsă contestația inculpatului, fiind confirmată astfel hotărârea de respingere a recursului acestuia.

5. Actele urgente în procesul penal sunt așadar actele legate în special de materia probelor, sunt acte ut singuli, acte datorate și necesare efectuate de organele judiciare, au caracter obiectiv urgent, au scop preventiv, de regulă sunt luate sau dispuse să preîntâmpine un pericol sau un risc de pierdere sau alterare a probei, nu pot fi efectuate sau repetate ulterior, nu au o durată sau un termen de efectuare îndelungat și concură, bineînțeles, la atingerea scopului procesului penal, acela de aflare a adevărului și de soluționare justă și într-un termen rezonabil a cauzei penale.

6. Decretul nr. 195/2020 / 16.03. 2020 al Președintelui României utilizează în art. 42 noțiunea de „cauze de urgență deosebită”, care se vor afla pe rolul instanțelor de judecată spre a fi judecate în continuare, pe durata stării de urgență decretate prin actul normativ menționat (aprobat de Parlament). Lista acestor cauze -stabilește art. 42- se va întocmi de Colegiile de conducere ale Înaltei Curți de Casație și Justiție sau ale Curților de apel potrivit competenței lor sau competenței instanțelor care funcționează în circumscripția lor și va putea fi actualizată. Art. 42 mai prevede că anume Consiliul Superior al Magistraturii va putea emite îndrumări pentru asigurarea unei abordări unitare în stabilirea cauzelor de ugență deosebită.

Deși nu se referă expres la instanțele penale (cu competențe în domeniul dispunerii asupra drepturilor și libertăților, în etapa^[36] camerei preliminare sau în faza judecății) sau la Parchetele de pe lângă instanțele judecătorești, art. 42 se aplică credem în mod implicit și acestora. Consecința este că vom avea cauze de urgență deosebită și în penal, fie că sunt definite de lege ca atare, fie că sunt determinate pe cale administrativ-judiciară, după cum permite și legea.

Art. 43 alin. (1) din decret prevede ce tipuri de cauze penale vor fi judecate sau, mai larg, soluționate (întrucât se include și activitatea de urmărire penală) exclusiv pe perioada stării de urgență. Acestea sunt: cauzele în care se iau sau se propun măsuri preventive sau de protecție a victimelor ori martorilor ori se aplică provizoriu măsuri de siguranță cu caracter medical, cauzele în care se iau acte și măsuri urgente pentru obținerea de probe sau prinderea suspecților ori inculpaților, cauzele cu procedura audierii anticipate, cauzele în care se regăsește scopul instituirii în România a stării de urgență (de ex. cauzele având ca obiect infracțiuni de zădărnicire a combaterii bolilor, art. 352 C.pen.). De asemenea, în aplicarea art. 43 alin. (2) din decret, în mod implicit, vor mai fi considerate de urgență deosebită cauzele privind infracțiuni flagrante, cele privind contestațiile la măsurile asigurătorii, cele privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, cauzele privind infracțiuni contra securității naționale, infracțiuni cuprinzând acte de terorism sau de spălare a banilor.

Credem că mai puteau fi cuprinse în decret ca fiind cauze de urgență deosebită și cauzele privind suspecții sau inculpații minori aflați în stare de arest sau stare restrictivă de libertate ori pentru care se propune sau se solicită ori se ia în considerare din oficiu schimbarea măsurii preventive luate, ca și cauzele penale privind infracțiuni contra vieții persoanei, ca și infracțiunile săvârșite asupra unui membru de familie (cazurile grave de violență domestică), dacă sunt lezate în mod grav sau sunt puse în pericol în mod repetat valorile sociale materializate în drepturi indisponibile ale persoanei sau dacă sunt comise în mod repetat faptele de violență din familie împreună cu un minor ori îndreptate împotriva unui minor.

Acest lucru s-ar fi sprijinit pe ideea preeminenței într-o societate democratică a valorilor sociale strâns legate de persoana umană, ocrotirea persoanei prin mijlocirea legii penale constituindu-se într-unul dintre cele mai importante obiective ale dreptului penal: persoana omului este apărată sub aspectul personalității sale fizice, dar și sub aspectul personalității sale morale (demnitate, libertate)^[37].

Pe de altă parte și minorul indiferent de calitatea sa procesuală, inculpat, suspect, persoană vătămată, martor, trebuie să beneficieze din partea legii de un tratament juridic și psihologic (emoțional) atent și imediat, care să aibă în vedere interesul superior al acestuia și particularitățile sale biopsihice.

În extrasul Hotărârii Colegiului de Conducere a Tribunalului București nr. 8 din 30.03. 2020 se mai arată, printre altele, ca fiind cauze penale care urmează să se judece pe durata stării de urgență ( sunt implicit „cauze de urgență deosebită”) și cauzele care privesc amânarea sau întreruperea ori anularea sau revocarea amânării ori întreruperii executării pedepsei, contestațiile având ca obiect liberarea condiționată ori anularea sau revocarea acesteia, contestațiile la executare și căile de atac extraordinare considerate ca urgente, urgența fiind dată în primul rând, în anumite dosare (de contestație la executare), de existența unei privări de libertate în dosarul respectiv, așa cum prevăd dispozițiile din Hotărârea Colegiului de Conducere a Tribunalului București sus-menționată.

^[32] Prevederi similare privind realizarea actelor urgente de către judecător se găsesc și în C. proc. pen. al Republicii Capul Verde (art. 348). În art. 309 alin. (1) al acestui cod se prevede luarea anticipată a mărturiei și în cazul suplimentar al persoanei rămasă fără permis de ședere în Republica Capul Verde.

^[33] Decizie accesată pe 21 mar. 2020, pe site-ul oficial al Curții de apel din Coimbra, Portugalia.

http://www.dgsi.pt/jtrc.nsf/8fe0e606d8f56b22802576c0005637dc/82a46d691c727cdf80257e690047bfbb?OpenDocument

^[34] Disponibilă, 3 mai 2020, http://www.dgsi.pt/jtre.nsf/Pesquisa+Livre?OpenForm

^[35] Art. 28, cu denumirea marginală „Celeritate procesuală”, din Legea portugheză nr. 112/2009 din 16 septembrie privind regimul juridic aplicabil prevenirii violenței domestice, protecției și asistenței victimelor sale.

^[36] A. Zarafiu, op. cit., p. 355.

^[37] G. Antoniu, Ocrotirea penală a vieții persoanei, Revista de drept penal nr. 1/2002, R.A. „Monitorul Oficial”, p. 9.