Stabilirea activităţilor, serviciilor şi operaţiunilor care se încadrează în categoria funcţiilor critice, criteriile pentru stabilirea liniilor de activitate de bază şi a serviciilor asociate, precum şi serviciile critice pe care ASF poate să le ceară unui asigurător supus rezoluţiei (Norma ASF nr. 17/2016)

În M. Of. nr. 213 din 23 martie 2016, a fost publicată Norma ASF nr. 17/2016 privind stabilirea activităților, serviciilor și operațiunilor care se încadrează în categoria funcțiilor critice, criteriile pentru stabilirea liniilor de activitate de bază și a serviciilor asociate, precum și serviciile critice pe care Autoritatea de Supraveghere Financiară poate să le ceară unui asigurător supus rezoluției.

În continuare, vom prezenta structura respectivei norme.

Cap. I („Definiții și domeniu de aplicare”)

Cap. II („Criteriile privind stabilirea activităților, serviciilor sau operațiunilor care se încadrează în categoria funcțiilor critice, precum și criteriile pentru stabilirea liniilor de activitate care se încadrează în categoria liniilor de activitate de bază și a serviciilor asociate”)

Cap. III („Serviciile critice sau facilitățile pe care Autoritatea de Supraveghere Financiară poate să le ceară asigurătorului supus rezoluție”)

Cap. IV („Dispoziții finale”)

Vom prezenta, în continuare, câteva dintre dispozițiile normei în discuție.

Cap. I, la art. 1, prevede materia reglementată de norma în cauză, și anume:

a) criteriile privind stabilirea activităților, serviciilor sau operațiunilor care se încadrează în categoria funcțiilor critice, precum și criteriile pentru stabilirea liniilor de activitate care se încadrează în categoria liniilor de activitate de bază și a serviciilor asociate;

b) serviciile critice sau facilitățile pe care Autoritatea de Supraveghere Financiară poate să le ceară unui asigurător supus rezoluției pentru a permite unui destinatar să exercite în mod eficient o activitate care i-a fost transferată.

De asemenea, funcțiile critice sunt identificate de asigurător în contextul planului de redresare, ulterior de direcția care exercită funcția de rezoluție în procesul de planificare a rezoluției și de aplicare a măsurilor necesare recapitalizării asigurătorului în timp util.

În fine, serviciile critice sunt intrinsec legate de funcțiile critice, iar identificarea lor se face cu respectarea pașilor de identificare a funcțiilor critice.

De asemenea, cap. I din norma în discuție prezintă semnificația termenilor și expresiilor utilizate.

Cap. II din Norma ASF nr. 17/2016 („Criteriile privind stabilirea activităților, serviciilor sau operațiunilor care se încadrează în categoria funcțiilor critice, precum și criteriile pentru stabilirea liniilor de activitate care se încadrează în categoria liniilor de activitate de bază și a serviciilor asociate”)

Cap. II prevede criteriile de evaluare specifice impactului asupra terților, cadrul general privind funcțiile sau activitățile externalizate ale asigurătorului, incluse în categoria funcțiilor critice ș.a.m.d.

Cap. III din Norma ASF nr. 17/2016 („Serviciile critice sau facilitățile pe care Autoritatea de Supraveghere Financiară poate să le ceară asigurătorului supus rezoluție”)

Cap. III, la art. 9, dispune faptul că Direcția care exercită funcția de rezoluție evaluează serviciile critice sau facilitățile pentru a permite destinatarului administrarea eficace a activităților care i-au fost transferate.

De asemenea, printre altele, este prevăzut faptul că analiza unui serviciu critic sau a unor facilități se poate face pe baza evaluării următoarelor elemente:

a) impactul intrării în dificultate a unui serviciu asupra uneia sau mai multor funcții critice – un serviciu este considerat critic, atunci când intrarea în dificultate conduce la apariția unui impediment serios asupra performanței uneia sau mai multor funcții critice specifice beneficiarului de servicii;

b) înlocuirea serviciului – acest lucru necesită o evaluare a modului în care sunt afectate funcțiile critice și cât de repede poate fi înlocuit serviciul respectiv, inclusiv intenția și capacitatea furnizorului de servicii interne sau externe să ofere servicii comparabile, la o calitate comparabilă și la un cost acceptabil.