Nesuplimentarea probatoriului cu o nouă expertiză judiciară. Recurs respins ca nefondat (NCC, NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 1151/2020

NCPC: art. 425, art. 453 alin. (1), art. 476 alin. (1), art. 488, art. 496 alin. (1); NCC: art. 1270 

Prealabil analizei recursului, trebuie menționat faptul că, în această cale extraordinară de atac, nu pot forma obiect al analizei instanței de recurs decât motivele care vizează nelegalitatea deciziei recurate. Aceasta deoarece, în actuala reglementare, art. 488 C. proc. civ. permite reformarea unei hotărâri în recurs numai pentru motive de nelegalitate, nu și de netemeinicie, astfel că instanța de recurs nu mai are competența de a cenzura situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată și de a reevalua în acest scop probele, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situația de fapt pe care aceasta o constată.

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., hotărârea poate fi casată atunci când nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

În raport cu aceste dispoziții, recurenta-reclamantă a susținut că instanța de apel nu a motivat criticile și apărările reclamantei privind expertiza contabilă dispusă în cauză și obiecțiunile la aceasta.

Înalta Curte, reține că pretinsa neanalizare de către instanța de apel a expertizei contabile nu reprezintă o critică de nelegalitate pentru a putea fi analizată în această etapă procesuală, instanța de apel, ca instanță devolutivă, având plenitudinea de a analiza întregul probatoriu administrat.

Contrar susținerilor recurentei-reclamante, hotărârea este pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 476 alin. (1) C. proc. civ., aceasta cuprinzând motivele de fapt și de drept pe care se sprijină și care au format convingerea instanței, instanța nefiind ținută (obligată) să răspundă fiecărui argument invocat de părți, putând să sistematizeze susținerile părților și chiar să procedeze într-o altă ordine, decât cea prezentată de părți, la examinarea acestora, atât timp cât motivarea unei soluții clare și convingătoare impune acest aspect și cât nu sunt încălcate exigențele dispozițiilor art. 425 C. proc. civ. ceea ce în prezenta cauză nu este cazul.

Nesuplimentarea probatoriului cu o nouă expertiză judiciară nu poate fi interpretată nici ca o încălcare a rolului activ al instanței și nici ca un refuz, întrucât procesul civil reprezintă, ca regulă generală, un proces al intereselor private, iar în acest context, rolul activ al judecătorului trebuie înțeles în contextul asigurării unui echilibru cu celelalte două principii ale procesului civil, cel al disponibilității și respectiv cel al contradictorialității, instanța de apel fiind suverană în a aprecia concludența și oportunitatea administrării probelor.

Prin urmare, faptul că soluția criticată nu coincide cu modul în care recurenta-reclamantă și-a structurat apărarea și cu propriile convingeri, așa cum rezultă de altfel din modalitatea în care a repus în discuție chestiunile de fond, nu constituie motiv de nelegalitate care să conducă la casarea deciziei recurate.

Simpla nemulțumire a recurentei-reclamante cu privire la soluția pronunțată, la argumentele care au format convingerea instanței, neînsușirea de către instanța de control judiciar a apărărilor formulate de către aceștia, sunt aspecte care nu pot fi asimilate unei nemotivări în sensul textului legal anterior evocat și nici nu justifică invocarea motivului de recurs instituit de prevederile art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Distinct de aceasta, se constată că soluția pronunțată, este rezultatul analizei judiciare specifice prezentului litigiu în funcție de situația de fapt și de probele administrate și că nu se poate reține existența unei nemotivări, ci, dimpotrivă, argumentele instanței se constituie într-o înlănțuire logică a faptelor și a regulilor de drept pe baza cărora s-a fundamentat soluția pronunțată, nefiind astfel încălcate dispozițiile art. 425 alin. (1) C. proc. civ.

În consecință, se constată că nu este incidentă niciuna dintre tezele reglementate de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. absența motivării, contradicția argumentelor sau invocarea unor motive străine de natura pricinii.

Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., vizează cazurile când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Din perspectiva acestui motiv recurenta-reclamantă a susținut că instanța de apel a aplicat în mod greșit normele de drept material referitoare la compensația legală, considerând că aceasta ar fi trebuit să facă o motivare juridică și nu una fundamentată doar pe un punct de vedere contabil, cu nesocotirea incidenței celorlalte dispoziții legale în materie.

Contrar susținerilor recurentei-reclamante, instanța de apel a reținut în mod corect că pentru a interveni compensarea la care face referire reclamanta, se impunea finalizarea procedurii prin emiterea unui ordin de compensare.

Întrucât reclamanta nu a prezentat un asemenea document, în mod judicios instanța de apel a reținut incidența dispozițiilor art. 1 și art. 4 din Regulamentul din 1999 de compensare a datoriilor nerambursate la scadență ale contribuabililor persoane juridice.

În argumentarea acestui motiv de recurs privind compensarea legală, recurenta-reclamantă prezintă aspecte ale situației de fapt ce a fost stabilită de către instanțele anterioare și care nu mai poate fi reevaluată în calea extraordinară de atac a recursului, știut fiind faptul că în recurs se analizează hotărârea atacată numai din perspectiva aspectelor de nelegalitate și nu de netemeinicie.

Nu pot fi reținute nici criticile referitoare la interpretarea greșită a normelor de drept material privind forța obligatorie a contractului reglementată de art. 1270 C. civ., prin faptul că a decis să fie plătită suma solicitată de B. doar pe baza concluziilor expertizei tehnice.

Astfel, se constată că recurenta-reclamantă prin invocarea unor pretinse încălcări ale normelor de drept material, ca de altfel întreaga argumentare a recursului, tinde la o reanaliză a probatoriului administrat, respectiv a rapoartelor de expertiză administrate în cauză și implicit la o soluționare pe fond a cauzei, omițând faptul că se află în etapa procesuală a recursului în care se analizează doar aspectele de nelegalitate și nu cele de netemeinicie.

Înalta Curte, reține că aspectele de netemeinicie au fost avute în vedere de instanța de apel în analiza cauzei, confirmând reținerile instanței de fond că între facturile emise de A. SRL și B. SRL nu a intervenit compensarea legală la data emiterii lor, motiv pentru care a obligat reclamanta la plata sumei de 249.344,78 RON, sumă la care au fost calculate și penalitățile de întârziere aferente, conform raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză.

Față de cele anterior expuse, Înalta Curte constată că instanța de apel a apreciat corect asupra normelor legale incidente și a făcut o corectă aplicare a acestora la situația de fapt stabilită și că motivele de nelegalitate au fost invocate cu scopul de a repune în discuție probele și de a solicita instanței de recurs să reconsidere concludenta lor în ceea ce privește fondul cauzei, aspect ce nu este permis în această etapă procesuală.

Pentru aceste considerente Înalta Cure, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

Constatând culpa procesuală a recurentei-reclamante în declanșarea litigiului de față, în raport de cererea formulată de intimata-pârâtă SC B. SRL, urmează a se aplica dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ. și a obliga recurenta-reclamantă la plata sumei de 9.000 RON cheltuieli de judecată, conform dispozitivului.

Sursa informației: www.scj.ro.