Nerespectarea termenului exercitării unui drept procesual. Decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel (NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 2570/2020

NCPC: art. 181 alin. (1) pct. 2, art. 185 alin. (1), art. 248 alin. (1), art. 485

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția tardivității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 485 din C. proc. civ., termenul de recurs este de 30 zile de la comunicarea hotărârii dacă legea nu dispune altfel.

În conformitate cu prevederile art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:

„când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate”.

Astfel, nerespectarea termenului pentru exercitarea căii de atac atrage decăderea părții din exercițiul acestui drept și sancțiunea nulității căii de atac astfel formulate.

Cum termenul de recurs de 30 zile prevăzut de textul art. 485 din C. proc. civ. curge de la data comunicării hotărârii recurate, rezultă că acest termen a început să curgă la data de 14 ianuarie 2020 (dată ce rezultă din dovada de înmânare a hotărârii atacate, aflată la dosarul de apel).

Fiind un termen stabilit pe zile, în cauză devin incidente dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., conform cărora, „când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește”.

În condițiile în care, termenul de recurs de 30 zile a început să curgă la data de 14 ianuarie 2020, rezultă că acesta s-a împlinit în ziua de 14 februarie 2020, vineri, zi lucrătoare.

Cu privire la data declarării recursului, instanța supremă constată că recurenta-reclamantă a expediat cererea de recurs prin poștă, la data de 17 februarie 2020, astfel cum rezultă din data aplicată pe plicul conținând trimiterea poștală de la dosarul de recurs, fiind depășit termenul legal de 30 de zile de la data comunicării deciziei recurate, care s-a împlinit la data de 14 februarie 2020.

Având în vedere că recursul a fost declarat cu depășirea termenului imperativ de 30 zile prevăzut de textul art. 485 din C. proc. civ., în speță devin incidente dispozițiile art. 185 alin. (1) din același act normativ, care sancționează cu nulitatea căile de atac exercitate cu nerespectarea termenelor legale, consecința fiind aceea a pierderii de către recurenta-reclamantă a dreptului de a-i fi examinat recursul.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 185 alin. (1) și art. 485 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția tardivității și va anula, ca tardiv formulat, recursul declarat de reclamanta A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1622 din 15 octombrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Sursa informației: www.scj.ro.