Nemulţumire faţă de decizia instanţei de apel care nu ar fi analizat argumentele şi probele prezentate în susţinerea apelului. Respingerea recursului ca nefondat

• Legea nr. 214/2008: art. II alin. (2)
• NCPC: art. 261 alin. (1) pct. 5
• NCPC: art. 304 pct. 9
• O.U.G. nr. 100/2005: art. 4 lit. c)
• VCPC: art. 282 alin. (2)

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă la 30.06.2009 sub nr. x/2008, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A.: obligarea pârâtei la plata, cu titlu de daune pentru exploatarea fără drept, în perioada 1.03.1949 – 18 noiembrie 1958, de către societățile în ale căror drepturi și obligații a succedat, a obiectului Brevetului de Invenție nr. x acordat prin Decretul Regal nr. 1579 din 1.06.1934 (invenția fiind brevetată și în Statele Unite ale Americii – după o perioadă de investigații și experimente care au durat 3 ani, cu data de depozit 13.08.1934, în anul 1937, obținându-se brevetul de invenție nr. x, cu durată de valabilitate de 17 ani de la data 30.01.1934, cu titlul „Aparat rotativ pentru forare puțuri’), și Brevetului de Invenție de Perfecționare nr. x, având data de depozit 16.01.1945, acordat prin Decretul Regal nr. 77847 din 31.01.1947, daune pe care nu le poate prețui în momentul de față, valoarea acestora urmând a fi stabilită prin expertiză și urmând a face obiect de precizare în temeiul art. 132 (2) C. proc. civ.: sumele urmează a fi stabilite pentru fiecare an în parte și apoi actualizate la data pronunțării hotărârii prin expertiză financiară, procesuale active, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1221 din 8 iunie 2021)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Primul motiv de recurs încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizează nemulțumirea recurentului față de soluția instanței de apel care ar fi aplicat în mod incorect dispozițiile art. 4 lit. c) din O.U.G. nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală, coroborate cu cele ale art. II alin. (2) din Legea nr. 214/2008 pentru completarea O.U.G. nr. 100/2005. Se susține că dispozițiile art. 4 lit. c) din O.U.G. nr. 100/2005, cu modificările ulterioare, au fost interpretate greșit de către instanța de apel și de către instanța de fond, neexistând un text de lege care să permită admiterea unei excepții de inadmisibilitate așa cum au procedat cele două instanțe, textul de lege invocat de cele două instanțe vizând un aspect ce ține de o eventuală prescripție a drepturilor solicitate prin această cerere de chemare în judecată.

Critica formulată nu poate conduce la reținerea nelegalității deciziei recurate deoarece aceasta este formulată omisso medio, recurentul-reclamant indicând direct în recurs o astfel de critică, pretinzând că instanțele de fond ar fi trebuit să analizeze exclusiv incidența prevederilor art. 4 lit. c) din O.U.G. nr. 100/2005 atunci când au analizat de fapt excepția lipsei calității procesuale active (nu a inadmisibilității), fără însă ca aceste critici să fie inserate în cuprinsul memoriului de apel și susținute în apel.

Judecarea recursului are în vedere exclusiv aspectele de nelegalitate ale deciziei recurate, iar invocarea omisso medio a unor motive, nepropuse în apel, nu este permisă. În speță, Înalta Curte va reține că acest motiv de recurs invocate nu a fost supus dezbaterii și unei dezlegări proprii a instanței de apel.

Pe de altă parte, în condițiile în care acțiunea a fost respinsă pentru lipsa calității procesuale active nici nu se poate vorbi de inadmisibilitatea acțiunii și drept urmare, de o eronată interpretare sau aplicare a prevederilor legale ale art. 4 lit. c) din O.U.G. nr. 100/2005,sau ale art. II alin. (2) din Legea nr. 214/2008.

De asemenea, este formulată omisso medio, și drept urmare, va fi respinsă, și critica recurentului reclamant privind faptul că excepția prescripției dreptului material la acțiune ce ar fi putut fi invocată în temeiul disp. art. II alin. (2) din Legea nr. 214/2008 nu a fost pusă în discuția pârtilor și nu s-au administrat probe în acest sens. De altfel, pârâta a invocat în mod distinct și excepția prescripției dreptului la acțiune în fața instanței de fond, care însă nu a mai fost pusă în dezbaterea părților ca urmare a stabilirii ordinii de prioritate în soluționarea excepțiilor, având întâietate excepția lipsei calității procesuale active.

În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, încadrat în prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., care se referă la o insuficientă motivare, recurentul-reclamant invocă nemulțumirea față de decizia instanței de apel care nu ar fi analizat argumente și probe prezentate în susținerea apelului, respectiv adresa din 11.05.2011 eliberată de CNSAS, motiv ce nu poate fi, însă, primit.

Astfel, se critică faptul că nu a fost cercetat de către curtea de apel, în mod punctual, un înscris, critică ce nu poate fi circumscrisă motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Art. 304 pct. 7 C. proc. civ. reglementează ca motiv de recurs situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Motivarea hotărârii înseamnă că aceasta trebuie să cuprindă în considerentele sale motivele de fapt și de drept care au condus la soluția pronunțată, care au legătură directă cu aceasta și care susțin soluția pronunțată.

Motivarea unei hotărâri este contradictorie atunci când există considerente contradictorii, din care să rezulte atât temeinicia cât și netemeinicia cererii de chemare în judecată, ori atunci când există contradicție între considerente si dispozitiv.

În cauză, hotărârea pronunțată de instanța de apel nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Analizând apelul declarat de reclamant, instanța de apel a constatat că motivele formulate de apelant sunt neîntemeiate, a motivat în mod corespunzător, cu respectarea prevederilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Lipsa analizei unui înscris pe care o invocă recurentul nu poate constitui un motiv care să conducă la concluzia nelegalității deciziei recurate prin prisma motivului de nelegalitate invocat, și anume al nemotivării deciziei.

Curtea de apel a constatat și a motivat în mod just că reclamantul nu a adus niciun argument juridic din analiza căruia instanța de control judiciar să rețină că autorul reclamantului a fost în imposibilitatea de a-și valorifica drepturile decurgând din brevetele de invenție, din cauza legislației restrictive impuse de regimul comunist instaurat în România după 6 martie 1945.

Un alt motiv de recurs indicat de recurent vizează nemulțumirea față de soluția instanței care ar fi trebuit să interpreteze și prin prisma celorlalte dovezi faptul că autorul recurentului a introdus și a încercat să continue acțiuni juridice împotriva Statului Roman. Se mai aduc critici privind lipsa analizei înscrisurilor din dosarul de urmărire operativă, ce demonstrează că autorul a fost împiedicat să promoveze și/sau să continue acțiuni judiciare pentru valorificarea drepturilor sale.

Aceste susțineri nu pot fi primite, ele vizează în realitate critici relative la modalitatea în care instanța de apel a administrat probele, și nu nemulțumiri legate de aplicarea sau interpretarea greșită a legii, sau alte motive de modificare sau de casare care să conducă la reținerea nelegalității deciziei recurate.

Acestea constituie argumente inadmisibile ce vizează aprecierea probatoriului de către instanța de apel, recurentul solicitând în fapt instanței de recurs să aibă în vedere că demersul autorului de introducere sau continuare a acțiunilor juridice împotriva Statului Român trebuie interpretat și prin prisma celorlalte dovezi din care rezultă existența unui dosar de urmărire operativă ce atestă imposibilitatea de a ajunge la un rezultat pozitiv.

Nici mențiunile recurentului-reclamant privind depunerea de înscrisuri noi nu pot constitui critici de nelegalitate care să poată fi supuse analizei instanței de recurs, acestea sunt înscrisuri depuse la instanța de fond și la instanța de apel și care au fost avute în vedere la pronunțarea hotărârii recurate.

Celelalte susțineri ale recurentului privind sentința civilă nr. 1327/10.12.1946 a Tribunalului Ilfov, sentința nr. 2462 din 30.10.1953 a Tribunalului Capitalei (despre care se arată că ar demonstra contrariul a ceea ce a conchis instanța de apel, și că acestea ar proba că susținerile relative la faptul că autorul recurentului nu a putut introduce și/sau continua acțiuni în justiție în vederea valorificării drepturilor sale exclusive asupra invențiilor sunt reale), de asemenea, și criticile privind renunțarea la judecată(de către autor) în 1947, cât și la perimarea constatată în anul 1953, constituie elemente de fapt, și nu aspecte de nelegalitate, ce nu pot fi supuse analizei instanței de recurs.

Aceste ultime două motive de recurs, astfel cum au fost formulate, aduc critici hotărârii prin prisma faptului că instanța de apel nu a interpretat corect probatoriile și că ar fi reținut, în mod greșit, situația de fapt. Ele nu reprezintă motive de nelegalitate ce pot fi deduse judecății în calea de atac a recursului, ci critici de netemeinicie ce nu pot fi cenzurate de către instanța de control judiciar, modalitatea de administrare și interpretare a probatoriilor reprezentând o chestiune de fapt, ce este analizată în cadrul cercetării aspectelor legate de fondul cauzei.

Pentru aceste considerente, se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1459 din 02 noiembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Cu privire la recursul declarat de pârâta S.C. B. S.A. împotriva încheierii de ședință din 20 iulie 2020 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, față de soluția pronunțată cu privire la recursul declarat de reclamant, se va respinge, ca lipsit de interes, acest recurs, pentru următoarele considerente:

Prin încheierea de ședință din data de 20.07.2020, Curtea de Apel București a respins apelul incident ca inadmisibil considerând că admisibilitatea apelului declarat de apelanta pârâtă este analizată de Curte în raport cu dispozitivul hotărârii de fond, atât timp cât cererea de aderare la apel trebuie să tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe.

Acest recurs a fost întemeiat pe prevederile art. 282 alin. (2) Cod vechi procedură civilă:

„împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecății”.

Interesul, înțeles ca o condiție de exercițiu a acțiunii civile, nu are în vedere interesul material sau moral care formează substanța dreptului subiectiv, ci justificarea de a invoca și a urmări pe calea demersului judiciar promovat, un anumit folos practic.

Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut și actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.

Actualmente, condiție sine qua non, interesul constituie o condiție de ordin subiectiv recunoscută reclamantului, dar și pârâtului ori terților intervenienți care au abilitatea legală a unui drept la acțiune. Activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută, fără justificarea unui interes de către persoana care solicită instanței de judecată soluționarea unei cereri. Justificarea interesului judiciar revine reclamantului și vizează, în principal, momentul inițial al procesului. Interesul poate fi justificat și ulterior de către pârât, în legătură cu actele procedurale îndeplinite de către acesta. Spre exemplu, este necesar ca cel care critică hotărârea să justifice și interesul de a o ataca. De asemenea, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să fie îndeplinit nu doar cu prilejul promovării acțiunii ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze.

Pârâta S.C. B. S.A. a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din 20 iulie 2020 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, prin care s-a respins ca inadmisibil apelul său incident, iar interesul în atacarea încheierilor premergătoare-interlocutorii rezidă în aceea că în ipoteza admiterii eventualei căi de atac formulate de partea adversă, cu consecința trimiterii spre rejudecare la instanța de fond, în lipsa unei casări totale a cauzei, inclusiv prin anularea probelor anterior administrate, încheierile ar avea o vădită înrâurire asupra judecării prezentei cauze și ar putea cauza o vătămare pentru recurenta-pârâtă B..

Cum în cauză, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1459 din 02 noiembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă va fi respins ca nefondat pentru considerentele sus menționate, se constată că nu mai subzistă interesul în soluționarea recursului declarat de pârâta S.C. B. S.A. împotriva încheierii de ședință din 20 iulie 2020 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, motiv pentru care acest recurs va fi respins ca lipsit de interes.

Sursa informației: www.scj.ro.