Neconstituționalitate (M. Of. nr. 59/29.01.2020): Art. unic pct. 2, 3, 6, 8 şi 9 din Legea pentru modificarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile

În M. Of. nr. 59 din 29 ianuarie 2020 a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 731/2019 prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului unic pct. 2 [cu referire la art. 4 alin. (1^1)], pct. 3 [cu referire la art. 4 alin. (3) și (4)], pct. 6 [cu referire la art. 7 alin. (1^1)], pct. 8 [cu referire la art. 7 alin. (5^1)] și pct. 9 [cu referire la art. 8 alin. (5) teza a doua] din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite.

Articolului unic pct. 2 [cu referire la art. 4 alin. (1^1)], pct. 3 [cu referire la art. 4 alin. (3) și (4)], pct. 6 [cu referire la art. 7 alin. (1^1)], pct. 8 [cu referire la art. 7 alin. (5^1)] și pct. 9 [cu referire la art. 8 alin. (5) teza a doua] din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite

– Articolul unic pct. 2, cu referire la art. 4 alin. (11)-(13) din Legea nr. 77/2016:

„(1^1) Se consideră întotdeauna că există impreviziune:

a) în cazul în care cursul de schimb al monedei creditului a depășit cu cel puțin 20% nivelul cursului din data contractării creditului;

b) în cazul în care gradul de îndatorare al debitorului a depășit cu cel puțin 20% nivelul maxim al gradului de îndatorare stabilit de Banca Națională a României;

c) în cazul în care debitorul a fost executat silit prin vânzarea imobilului cu destinația de locuință;

d) în alte cazuri care relevă un dezechilibru contractual, în sensul art. 4 alin. (3).

(1^2) În situațiile prevăzute la art. 4 alin. (11) revine părților obligația de a renegocia contractul, iar renegocierea trebuie să fie una efectivă prin raportare la noua realitate. Adaptarea contractului, pe parcursul executării sale, la noua realitate intervenită echivalează cu menținerea utilității sociale a contractului, mai precis permite executarea în continuare a contractului prin reechilibrarea prestațiilor.

(1^3) Revine creditorului obligația de a dovedi în fața instanțelor de judecată faptul că debitorul care a făcut o notificare de dare în plată nu îndeplinește condițiile de admisibilitate, inclusiv condiția privind impreviziunea.”

– Articolul unic pct. 3, cu referire la art. 4 alin. (3) și (4) din Legea nr. 77/2016:

„(3) Impreviziunea este prezumată în favoarea consumatorului, care formulează o notificare în condițiile art. 5 sau art. 8 alin. (5) din lege.

(4) În verificarea condiției privind impreviziunea, se va da prevalență stării de criză a contractului și prezumției de dezechilibru prevăzute la alin. (3). Soluția revizuirii judiciare a contractului în vederea echilibrării și continuării sale este prioritară față de soluția încetării contractului, care va fi dispusă doar în cazul unei imposibilități vădite a continuării sale.”

– Articolul unic pct. 6, 7 și 8, cu referire la art. 7 alin. (11), alin. (4) și alin. (51) din Legea nr. 77/2016:

„(1^1) Contestația creditorului trebuie precedată, în mod obligatoriu, de o propunere adresată de acesta debitorului, prin care să încerce restabilirea utilității sociale a contractului de credit.

(4) Până la soluționarea definitivă a contestației formulate de creditor se menține suspendarea oricărei plăți către acesta, precum și a oricărei proceduri judiciare sau extrajudiciare demarate de creditor sau de persoanele care se subrogă în drepturile acestuia împotriva debitorului. De la data comunicării notificării de dare în plată, executările silite aflate în derulare, inclusiv popririle, se suspendă automat.

(5^1) Pe perioada cât notificarea de dare în plată a fost efectivă, atât ratele, cât și dobânzile și penalitățile vor putea fi pretinse de la debitor doar dacă creditorul probează că acesta a fost de rea-credință.”