Neconstituționalitate (M. Of. nr. 216/09.03.2018): sintagma „numai după identificarea acestora” din O.U.G. nr. 155/2001 privind adoptarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân

În M. Of. nr. 216 din 9 martie 2018, a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 23/2018 din 23 ianuarie 2017 privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13^3 alin. (5) și art. 13^4 din O.U.G. nr. 155/2001 privind adoptarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân (M. Of. nr. 794 din 13 decembrie 2001; cu modif. ult.).

O.U.G. nr.155/2001

„Art. 13^3

(…)

(5) Identificarea câinilor cu stăpân este obligatorie și se suportă de către aparținător”. 

(…)

„Art. 13^4

Acțiunea de vaccinare antirabică a câinilor cu stăpân și a celor ce urmează să fie dați spre adopție se efectuează numai după identificarea acestora”.

Curtea a reținut că prevenirea și controlul bolilor transmisibile atât de la om la om cât și de la animale la om sunt necesare, dând efectivitate și constituind o garanție a respectării art. 34 din Constituție. În acest sens, potrivit art. 1 din O.G. nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, prevenirea transmiterii de boli de la animale la om constituie o problemă de stat și o îndatorire pentru toți locuitorii țării, fiind parte a politicilor publice în domeniul sănătății dezvoltate în temeiul prevederilor constituționale anterior citate și a celor infra-constituționale (legale).

Curtea a reținut că legiuitorul, prin sintagma „numai după identificarea acestora”, cuprinsă în art. 13^4 din O.U.G. nr. 155/2001, a condiționat acțiunea de vaccinare antirabică a câinilor cu stăpân de identificarea în prealabil a câinilor de către proprietar. În condițiile în care rabia este o boală transmisibilă de la animal la om care are ca rezultat moartea ca urmare a infectării, condiționarea vaccinării de identificarea câinelui este de natură a aduce atingere art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătății din Constituție, sub aspectul măsurilor de prevenție pe care statul trebuie să le adopte.

De asemenea, prin aceeași decizie, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13^3 alin. (5) din O.U.G. nr. 155/2001.