Modificarea unilaterală a contractului individual de muncă. Stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei (NCPC, L. nr. 31/1990, C. muncii)

24 sept. 2021
Vizualizari: 339
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 2392/2020

NCPC: art. 95 alin. (1) pct. 1, art. 107, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 135 alin. (1) și (4), art. 235, art. 424 alin. (5), art. 429-430; L. nr. 31/1990: art. 132; C. muncii: art. 41, art. 50, art. 269 alin. (2)

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, aplicabilă la data inițierii procesului (08.03.2018), „Necompetența teritorială de ordine publică trebuie să fie invocată de părți ori de judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe”.

Totodată, articolul 131 alin. (1) din același cod stabilește că „La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu”.

Din analiza coroborată a textelor de lege anterior evocate rezultă că excepția de necompetență materială sau teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Conform art. 235 C. proc. civ., încheierea interlocutorie este acea încheiere prin care, fără a se hotărî în totul asupra procesului, se soluționează excepții procesuale, incidente procedurale ori alte chestiuni litigioase.

Deși textul de lege nu specifică, în mod evident, încheierea interlocutorie prejudecă fondul, motiv pentru care instanța de judecată nu mai poate reveni asupra ei. Această ultimă caracteristică reiese fără niciun dubiu din prevederile art. 429-430 C. proc. civ., care stabilesc că, după pronunțarea hotărârii [încheierea este o hotărâre, astfel cum prevede art. 424 alin. (5) din C. proc. civ..], instanța de judecată se dezînvestește și niciun judecător nu mai poate reveni asupra părerii sale, urmând ca, în privința problemelor tranșate, să opereze autoritatea de lucru judecat. Chiar dacă după pronunțarea unei încheieri interlocutorii instanța de judecată nu se dezînvestește de judecata dosarului, se poate considera că se dezînvestește de incidentul soluționat prin intermediul încheierii interlocutorii, întrucât nu va mai putea lua în discuție aspectele astfel soluționate.

În speță, prin încheierea din 17 octombrie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018, instanța de judecată a constatat competența sa generală, materială și teritorială, în conformitate cu prevederile art. 132 din Legea nr. 31/1990, cu modificările ulterioare, raportat la art. 95 alin. (1) pct. 1 și art. 107 din C. proc. civ.

Această încheiere nu a fost atacată odată cu hotărârea pronunțată în cauză, astfel încât are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.

Mai mult, Înalta Curte reține că printr-o hotărâre definitivă instanța de control judiciar a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale active cu privire la capătul de cerere având ca obiect anularea ordinului nr. 119/25.05.2018 și a trimis cauza spre soluționarea acestui capăt de cerere la Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Față de cele arătate, în aplicarea dispozițiilor art. 130 alin. (2) și art. 131, raportat la art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Sursa informației: www.scj.ro.

Modificarea unilaterală a contractului individual de muncă. Stabilirea competenței de soluționare a cauzei (NCPC, L. nr. 31/1990, C. muncii) was last modified: septembrie 24th, 2021 by Redacția ProLege
Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.