Măsuri de sprijin pentru IMM. Aspecte problematice

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Prin ordonanțele de urgență (nr. 29 și 30) intrate în vigoare în data de 21 martie au fost adoptate măsuri în domeniul protecției sociale, precum și măsuri economice și fiscal-bugetare.

Punctăm în cele ce urmează câteva măsuri de interes pentru întreprinderile mici și mijlocii, dar și problemele pe care acestea le ridică și care le fac insuficiente în contextul dat.

1. Suportarea din bugetul asigurărilor pentru șomaj a indemnizațiilor de care beneficiază salariații în cazul suspendării temporare a contractului individual de muncă, din inițiativa angajatorului

Facilitatea prevăzută de OUG
Indemnizațiile de care beneficiază salariații, stabilite la 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat, se suportă din bugetul asigurărilor pentru șomaj, în limita a 75% din câștigul salarial mediu brut.

Așadar, unui angajat care are salariul curent mai mare decât salariul brut pe economie i se achită o indemnizație suportată de stat și o indemnizație suportată de angajator, în așa fel încât totalul să ajungă la 75% din salariul curent (fără sporuri).

Menționăm că, având în vedere lipsa de claritate a textului, acesta poate fi interpretat și în sensul că legiuitorul a dorit plafonarea acestei indemnizații la suma suportată din bugetul asigurărilor pentru șomaj, ajutând în acest fel și salariatul si angajatorul care ar fi scutit de suportarea diferenței. Până la emiterea unor acte care să ne clarifice voința legiuitorului, analiza de mai jos va avea în vedere prima interpretare.

Indemnizația de 75% din salariul mediu brut pe economie se suportă din bugetul asigurărilor pentru șomaj în cazul salariaților angajatorilor care îndeplinesc una din următoarele condiții:

a) întrerup activitatea total sau parțial în baza deciziilor emise de autoritățile publice, pe perioada stării de urgență decretate, și dețin certificatul de situații de urgență emis de Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri;

b) reduc activitatea ca urmare a efectelor epidemiei COVID-19 și nu au capacitatea financiară de a achita plata tuturor salariilor angajaților lor.

Aspecte problematice:

➢ Angajatorul suportă povara eventualei diferențe dintre suma reprezentând 75 % din salariul de bază corespunzător locului de muncă și 75% din câștigul salarial mediu brut (în prezent, 5.420 lei); în condițiile în care activitatea se suspendă sau se reduce cu minim 25% pe motive de pandemie și de măsuri luate de autorități, angajatorul ar putea ajunge în situație de dificultate financiară agravată, dată fiind această povară neașteptată.

➢ Indemnizația este supusă impozitării și plății contribuțiilor sociale obligatorii. Calculul, reținerea și plata impozitului pe venit, a contribuției de asigurări sociale de stat și a contribuției de asigurări sociale de sănătate se realizează de către angajator, din indemnizațiile încasate din bugetul asigurărilor pentru șomaj. Angajatorul va suporta însă din resurse proprii impozitul și contribuțiile aferente diferenței dintre suma reprezentând 75 % din salariul de bază corespunzător locului de muncă și 75% din câștigul salarial mediu brut.

➢ Angajatorii pot beneficia de plata indemnizației pentru cel mult 75% dintre angajații care au contracte individuale de muncă active la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență. Nu este clar dacă s-a urmărit sancționarea angajatorului și a salariatul prin exceptarea acelor contracte de muncă pentru care la momentul intrării în vigoare a ordonanței exista o cauză de suspendare a contractului de muncă. Apreciem că interpretarea ar trebui să fie în sensul în care și acești salariați ar trebui să beneficieze de indemnizație suportată din bugetul asigurărilor pentru șomaj.

➢ Angajatorul, care nu se încadrează pe ipoteza (a), trebuie să aibă posibilitatea de a menține totuși active 25% dintre contractele de muncă, în ciuda faptului că a încetat activitatea sau și-a redus-o cu cel puțin 25%, din motive obiective, ce țin de autorități sau de pandemie.

➢ Facilitatea vizează două categorii de angajatori: (a) angajatorul a cărui activitate este întreruptă total sau parțial în baza deciziilor emise de autoritățile publice și deține certificatul de situații de urgență și (b) angajatorul care își reduce activitatea. Actul normativ pare să omită situația angajatorului a cărui activitate este întreruptă, însă acesta nu se încadrează în situația de a obține certificatul de situații de urgență.

➢ Plata din bugetul asigurărilor pentru șomaj a indemnizațiilor se face în cel mult 30 de zile de la depunerea documentelor, iar cererile se depun în luna curentă pentru plata indemnizației din luna anterioară. Pentru angajatorii aflați în situația obținerii certificatului de situații de urgență, procedura se va prelungi în mod corespunzător. Aceste întârzieri birocratice vor lăsa fără protecție o serie salariați cu contractele de muncă suspendate, în cazul în care angajatorii lor nu vor avea posibilitatea avansării acestor sume.

2. Măsuri fiscale

Măsura prevăzută de OUG

A fost amânat termenul de plată a impozitului pe clădiri, a impozitului pe construcții și a impozitului pe mijlocul de transport.

Pentru obligațiile fiscale scadente începând cu data intrării în vigoare a ordonanței și neachitate în termen de 30 de zile de la încetarea stării de urgență nu se calculează și nu se datorează dobânzi și penalități de întârziere. Aceste obligațiile fiscale nu sunt considerate obligații fiscale restante.

Se suspendă sau nu încep măsurile de executare silită prin poprire a creanțelor bugetare, cu unele excepții.

Măsurile de suspendare a executării silite prin poprire asupra sumelor urmăribile reprezentând venituri și disponibilități bănești se aplică, prin efectul legii, de către instituțiile de credit sau terții popriți, fără alte formalități din partea organelor fiscale.

Aspecte problematice:

➢ Nu a fost amânat termenul de plată în cazul altor obligații fiscale scadente în această perioadă.

➢ Se suspendă sau nu încep măsurile de executare silită prin poprire a creanțelor bugetare. Întrucât legea nu dispune, înseamnă ca pot fi continuate sau demarate alte forme de executare silită, cum ar fi vânzarea silită a bunurilor mobile sau imobile ale contribuabililor. De asemenea, nu este înlăturată posibilitate fiscului de a decide, din oficiu, compensări între creanțele fiscale și creanțele contribuabililor contra fiscului (rezultate, de exemplu, din rambursarea tva sau din rambursarea concediilor de odihnă).

➢ Termenul de depunere a declarațiilor fiscale a rămas 25 martie, renunțându-se la prorogarea sa pentru 25 aprilie.

3. Măsuri privind raporturile cu partenerii contractuali

IMM care și-au întrerupt activitatea total sau parțial în baza deciziilor emise de autoritățile publice pe perioada stării de urgență decretate și care dețin certificatul de situație de urgență, beneficiază de amânarea la plată pentru: (a) serviciile de utilități – electricitate, gaze naturale, apă, servicii telefonice și de internet, precum și (b) de amânarea la plată a chiriei pentru imobilul cu destinație de sediu social și de sedii secundare.

Penalitățile stipulate pentru întârzieri în executarea obligațiilor decurgând din contractele încheiate cu autoritățile publice de către IMM (care și-au întrerupt activitatea total sau parțial în baza deciziilor emise de autoritățile publice competente pe perioada stării de urgență decretate și care dețin certificatul de situație de urgență) nu se datorează pentru durata stării de urgență.

Aspecte problematice:

➢ Măsurile vizează exclusiv întreprinderile mici și mijlocii care și-au întrerupt activitatea total sau parțial în baza deciziilor emise de autoritățile publice competente pe perioada stării de urgență decretate și care dețin certificatul de situație de urgență emis de Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri,

➢ Măsura vizează amânarea la plată a serviciilor de utilități și a chiriilor. IMM vor trebui așadar ca la finalul stării de urgență să plătească în integralitate aceste sume, fiind scutite doar de plata penalităților. Este foarte puțin probabil însă ca ele să aibă această posibilitate la finalul unei perioadă în care vor avea activitatea întreruptă.

➢ Potrivit art. X alin. 3 din OUG nr. 29/2020, „se prezumă a constitui caz de forţă majoră, în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, împrejurarea imprevizibilă, absolut invincibilă şi inevitabilă la care se referă art. 1.351 alin. (2) din Codul civil, care rezultă dintr-o acţiune a autorităţilor în aplicarea măsurilor impuse de prevenirea şi combaterea pandemiei determinate de infecţia cu coronavirusul COVID-19, care a afectat activitatea întreprinderii mici şi mijlocii, afectare atestată prin certificatul de situaţie de urgenţă. Prezumţia poate fi răsturnată de partea interesată prin orice mijloc de probă.

Caracterul imprevizibil se raportează la momentul naşterii raportului juridic afectat. Nu vor fi imprevizibile măsurile luate de autorităţi în conformitate cu actul normativ care a instituit starea de urgenţă”. Așadar, primul paragraf, care instituie prezumția ca masurile anti-pandemie sunt cazuri de forță majoră, este anulat de al doilea paragraf, care dispune că masurile luate de autorități (de exemplu, închiderea magazinelor din mall, închiderea restaurantelor, a saloanelor de coafură, a frizeriilor, a sălilor de sport, a spectacolelor și a concertelor) nu sunt imprevizibile. Teoretic, marii proprietari de spatii rezidențiale, de office sau comerciale, precum si creditorii, mai ales cei financiari, vor putea elimina în justiție orice notificare de suspendare sau de încetare a contractelor pe motiv de pandemie.

➢ Cu toate acestea, în condițiile art. 1634 alin. 1 și alin. 3 C. civ, debitorul este liberat atunci când obligația sa nu mai poate fi executată din cauza unei forțe majore, a unui caz fortuit ori a unor alte evenimente asimilate acestora, produse înainte ca debitorul să fie pus în întârziere. Iar atunci când imposibilitatea este temporară, executarea obligației se suspendă pentru un termen rezonabil, apreciat în funcție de durata și urmările evenimentului care a provocat imposibilitatea de executare.

În condițiile art. 1533 C. civ, debitorul răspunde numai pentru prejudiciile pe care le-a prevăzut sau pe care putea să le prevadă ca urmare a neexecutării la momentul încheierii contractului, afară de cazul în care neexecutarea este intenționată ori se datorează culpei grave a acestuia. Chiar și în acest din urmă caz, daunele-interese nu cuprind decât ceea ce este consecința directă și necesară a neexecutării obligației. Așadar, fie forță majoră, cazul fortuit ori evenimente asimilate, fie imprevizibilitatea prejudiciului, acestea șterg datoria sau îi suspenda exigibilitatea.

Forța majoră poate fi probată cu certificat emis de Camera de Comerț și Industrie a României, precum si cu orice alte mijloace de probă.