Măsura asigurătorie a sechestrului. Evitarea ascunderii, înstrăinării, distrugerii sau sustragerii de la urmărire a bunurilor ce pot face obiectul confiscării speciale (NCPP, NCP)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 821/2020

NCPP: art. 252^1 -art. 252^4, art. 254 alin. (1), art. 275 alin. (2), art. 404 alin. (4) lit. c), art. 421 pct. 2 lit. a); L. nr. 255/2013: art. 102; L. nr. 318/2015: art. 27 alin. (1), art. 29 alin. (3); NCP: art. 5

Dispozițiile art. 252^1 -art. 252^4 au fost introduse în cuprinsul C. proc. pen. prin art. 102 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, ca urmare a unor nevoi concrete apărute în practica judiciară, dar și a realităților economice, pentru a preîntâmpina prejudicierea intereselor suspectului, ale inculpatului sau ale persoanei responsabile civilmente, determinată de reducerea, în cursul procesului penal, a valorii bunurilor sechestrate, printre principalele cauze ale devalorizării numărându-se perisabilitatea și inflația.

Măsurile asigurătorii, din care face parte și sechestrul, reprezintă măsuri procesuale cu caracter real care au drept efect indisponibilizarea bunurilor mobile sau imobile pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a acestora, bunuri ce pot face obiectul confiscării speciale sau extinse ori pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune.

Ca regulă, bunurile asupra cărora au fost dispuse măsuri asigurătorii rămân indisponibilizate până la rămânerea definitivă a hotărârii, urmând ca instanța să se pronunțe cu privire la acestea, în concordanță cu soluția dată cu privire la latură penală și civilă a cauzei.

Există totuși și situații în care anterior pronunțării unei hotărâri definitive, bunurile sechestrate pot face obiectul valorificării, motivat de situația care ar putea duce la dispariția bunurilor, la deteriorarea sau devalorizarea acestora, sechestrul urmând a purta în continuare asupra sumelor de bani astfel obținute. În aceste cazuri, valorificarea este menită nu numai să atingă scopul măsurii asigurătorii, dar și să protejeze persoana de efectuarea unor plăți suplimentare la terminarea procesului penal.

În această ordine de idei, Înalta Curte constată, pe de o parte, că prin ordonanța din data de 04.05.2017 emisă în dosarul nr. x/2015, s-a dispus, între altele, instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunului mobil reprezentat de autovehiculul marca x, număr de înmatriculare x, serie șasiu x, măsura asigurătorie a sechestrului fiind luată în scopul evitării ascunderii, înstrăinării, distrugerii sau sustragerii de la urmărire a bunurilor ce pot face obiectul confiscării speciale. Bunul mobil indisponibilizat autovehicul marca x, nr. de înmatriculare: x, serie șasiu: x, a fost preluat în custodie de Agenția Națională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate la data de 27.11.2017 prin procesul-verbal nr. x/578/27.11.2017, fiind depozitat întru-un spațiu acoperit, ventilat, aflat sub pază permanentă. Potrivit procesului-verbal de aplicare a sechestrului asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale contestatorul A. din data de 22.06.2017 autovehiculul a fost evaluat la suma de 25.000 Euro.

Conform art. 27 alin. (1) din Legea nr. 318/2015, Agenția Națională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate administrează și ține evidența sumelor de bani rezultate din cazurile speciale de valorificare a bunurilor mobile sechestrate, prevăzute de art. 252^1 din C. proc. pen.

Potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 318/2015, în baza informațiilor gestionate prin sistemul informatic național integrat de evidență a creanțelor provenite din infracțiuni, Agenția Națională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate poate propune, din oficiu, procurorului, judecătorului de drepturi și libertăți sau instanței de judecată inițierea procedurii de valorificare a bunurilor mobile sechestrate.

În cauză, prin cererea formulată la prima instanță, Agenția Națională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate a menționat că bunul mobil indisponibilizat, respectiv autovehicul marca x, nr. de înmatriculare: x, serie șasiu: x, se află într-un proces continuu de depreciere ca urmare a perioadei îndelungate care a trecut de la data indisponibilizării, drept pentru care probabilitatea vânzării acestuia la un preț avantajos se diminuează odată cu trecerea timpului. Astfel s-a învederat că potrivit ofertelor de vânzare identificate pe site-uri de specialitate valoarea autovehiculelor având aceleași caracteristici tehnice și aceeași marcă se estimează în prezent la suma de 14.500 Euro (media valorilor celor 4 autoturisme cu caracteristici similare), mai mică cu 42 % decât valoarea de 25.000 Euro la care a fost evaluat bunul indisponibilizat la momentul dispunerii măsurii asigurătorii potrivit procesului-verbal de aplicare a sechestrului asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatului din data de 22.06.2017.

Astfel, Înalta Curte observă că prima instanță a constatat că bunul mobil indisponibilizat a fost evaluat la data instituirii măsurii asigurătorii la suma de 25.000 Euro, iar, ulterior, din înscrisurilor atașate cererii formulate de custodele Agenția Națională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate a reieșit că valoarea de piață actuală a unui autovehicul având aceeași marcă și aceleași caracteristice tehnice este de 14.500 Euro (media valorilor celor 4 autoturisme cu caracteristici similare), deci mai mică cu 42 % decât valoarea inițială de 25.000 Euro.

Prin urmare, Înalta Curte constată, în acord cu prima instață, admisibilitatea cererii de valorificare a bunului mobil indisponibilizat, respectiv autovehicul marca x, nr. de înmatriculare: x, serie șasiu: x, în condițiile în care devalorizarea bunului ar putea aduce atingere scopului măsurii asigurătorii și ar putea determina obligarea contestatorului A. la efectuarea unor plăți suplimentare la terminarea procesului penal.

Pe de altă parte, Înalta Curte observă că, în situația în care, procedura vânzării anticipate este inițiată în cadrul procesului penal, ea se va derula potrivit dispozițiilor C. proc. pen. și ale Legii nr. 318/2015, astfel că sumele obținute din vânzare vor fi virate, așa cum prevăd dispozițiile art. 252^1 alin. (4) din C. proc. pen., în contul administrat de Agenția Națională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate, după cum măsura asigurătorie este ridicată sau, dimpotrivă, este pronunțată menținerea acesteia ca urmare a hotărârii de condamnare.

În acest context, se reține că, prin sentința penală nr. 1825 din 02.12.2019 a Tribunalului București, secția I Penală, printre altele, s-a dispus, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. menținerea măsurii sechestrului asigurător instituită prin ordonanța cu nr. 263/P/2016 din data de 04.05.2017 a P.Î.C.C.J., D.N.A., Serviciul Teritorial Ploiești cu privire la unele bunuri mobile/imobile și sume de bani existente în conturile bancare ale inculpatului A., printre care și autoturismul marca x, nr. de înmatriculare: x, serie șasiu: x (indisponibilizat conform procesului-verbal de aplicare a sechestrului din data de 22.06.2017 – f. x și urm. vol. 41 d.u.p.), aflat în custodia Agenției Naționale de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate (proces-verbal de predare primire din data de 14.12.2018, aflat la dosar instanță).

Totodată, la data de 27 noiembrie 2020, Curtea de Apel București, secția I Penală a pronunțat în dosarul nr. x/2017, decizia penală nr. 1348/A prin care, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. a admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție împotriva sentinței penale nr. 1825 din 02.12.2019 a Tribunalului București, secția I Penală, a desființat-o, în parte, și în rejudecare, printre altele, a majorat pedepsele aplicate inculpatului A. pentru comiterea infracțiunilor de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) din vechiul C. pen. raportat la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen. (pentru două fapte) de la 4 ani și 6 luni închisoare la 7 ani închisoare, pe care le-a contopit și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare pe care a sporit-o la 8 ani închisoare, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 8 ani închisoare; menținând restul dispozițiilor sentinței penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

În consecință, față de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva încheierii din data de 16 octombrie 2020 a Curții de Apel București, secția I Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2017.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Sursa informației: www.scj.ro.