Luare de mită în formă continuată. Aplicarea pedepsei fără executarea acesteia (NCP, NCPP, L. nr. 78/2000)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 97/A/2017

NCP: art. 35 alin. (1), art. 72 alin. (2) lit. b), art. 74, art. 175 alin. (1) și (2), , art. 289 alin. (1), art. 308;  NCPP: art. 275 alin. (2) și (3), art. 421 pct. 1 lit. b); L. nr. 78/2000: art. 6

La data de 12 mai 2014, fiindu-i sugerată posibilitatea de a dispune el însuși o soluție de netrimitere în judecată, inculpatul A. nu și-a însușit-o, iar dispoziția din „Nota de îndrumare” din 08 octombrie 2013 a fost aceea de „a se identifica domiciliul fiscal al contribuabilului și a se face propunere pentru declinarea competenței” (d.u.p.).

Mai mult, depoziția martorului P., ofițerul de poliție judiciară care instrumenta Dosarul nr. x/P/2013, precum și discuția purtată între acesta și inculpat la data de 12 mai 2014: „Salut P., procuror A. sunt! Ce faci pe la lucru, pe unde ești? Bă vezi că avem un dosar. x/P/2013 (…) trebuia să-l declinăm la Neamț sau nu știu pe unde dracu-i ăsta. Hai să, să soluționăm, și de ce stăm cu el? Ăhă (…) Păi da vino încoace să vedem și să nu (…) nu stăm așa cu el, știi că (…) Mâine, poimâine mă anunți când vii, bine? Bine că acuma am dat de el pe acia și nu (…) nu știu ce-i cu el, că de-aia am văzut acuma, am făcut propunere, am făcut nota din (…) a zecea 2013 pentru declinare? Da, da, ăhă. Măi ia vezi. Oricum tre’ să plece dacă-i competența noastră sau nu, degeaba așteptăm dacă nu-i competența noastră, na treci într-o zi și discutăm atuncia aici. Bine? Bun, ceau, ceau, sănătate”, deci anterior emiterii adreselor din 21 mai 2014, prin care s-au solicitat informații de la SC Q. SRL Reșița și SC R. SRD Drobeta Turnu-Severin confirmă că inculpatul, în calitatea sa de procuror, nu a dispus o măsură discreționară pentru a servi interesele martorului denunțător.

Deși este adevărat că inculpatul A. a discutat telefonic cu ofițerul de poliție judiciară P. în prezența denunțătorului D., acest fapt nu conduce prin el însuși la concluzia că ar fi avut ca scop să-i arate cât este de implicat în a-i îndeplini doleanța câtă vreme tot timpul ține să sublinieze că procedează în mod legal și chiar ar putea exista consecințe negative dacă ar proceda altfel („Dacă văd că a făcut încălcarea competenței, e nulitate de drept a actului (…)”, „(…) tot procesul îi al lor, tot procesul este nul. Tot procesul este nul” – 12 mai 2014).

Referitor la bunurile ce i-au fost oferite sau au fost primite de inculpatul A. de la martorul D., Înalta Curte, în acord cu instanța de fond, constată că singurele referiri explicite ale denunțătorului la oferirea unui folos/bun în legătură cu serviciul pe care inculpatul A. i l-ar fi făcut în calitate de procuror sunt în discuția din 12 mai 2014, când îi oferă un laptop, bun pe care acesta îl refuză în mod repetat și în data 08 iulie 2014 îi cere să ia laptopul pe care denunțătorul îl adusese la domiciliul său.

Totodată, în ceea ce privește primirea televizorului, a sistemului audio format din 3 boxe și telecomandă, sticla de whisky, țigarete, din simplul fapt că martorul D. a strecurat printre afirmații și referiri la dosar nu se poate reține că inculpatul a avut reprezentarea că sunt foloase pentru un „serviciu” în Dosarul nr. x/P/2013.

De remarcat în acest sens este că de câte ori s-a adus în discuție ajutorul dat în calitate de procuror, inculpatul refuză primirea bunului: „D.: Ascultați-mă. M-am gândit că am discutat, mi-ați zis de salon. A.: Și? D.: Am luat altceva ce cred că v-ar pica bine acolo. A.: Ce anume? D.: Îl am în mașină îi un televizor cum trebuie. Factura poate să fie pe dvs., chitanță că ați plătit cash, vi-l și duc acolo, m-ați ajutat de enșpe mii de ori. A.: Stai mă așa! D.: Și cu dosarul ăla m-ați trecut. A.: Nu te mai complica acolo, stai liniștit mă omule, nu te.! D.: E plăcerea mea, e. A.: Da, da, da. Stai liniștit! D.: Vă fac factura pe dvs. A.: Ca să fie și așa, da. D.: Da. A.: Bă neică, nu, nu te încurca cu aștea, vezi-ți de treaba ta! Mă faci să vorbesc prostii. D.: Dar nu fac că. A.: Vezi-ți de treaba ta! D.: Eu fac destul, v-am zis, mai una, mai alta. Nu-i la valoarea la care a fost laptopul, dar. A.: Dar nu-mi trebe’ că am. N-am ce face cu el. D.: Eu, eu. A.: De ce să ai probleme și tu? Și mai ales că nu era cu acela. Eu n-am avut nevoie de așa ceva”.; „D.: Da. Îl țin? Vi-l duc? M-ați ajutat de atâtea ori și. A.: Da, da, da. D.: Și din decembrie n-am mai venit cu nimic. A.: Dar nu trebuia să te complici. Nu am nevoie de așa ceva. D.: Dar nu ne complicăm. A.: Eu n-am în vedere ca să. Știi? Nu vreau să-ți faci. Numa îți faci obligații, îți faci obligații. D.: N-am obligații. M-ați ajutat de atâtea ori. A.: Da. D.: Și cu ăla, și cu ălalaltul.; „A.: Da. Eu nu vreau să-ți faci obligații și.D.: Și eu știu că școala mă ajută și pe mine și sunt conștient și. A.: Da, da”.; iar în data de 23 octombrie 2014, prealabil predării bunurilor, martorul D. s-a exprimat în sensul: „Oricum. m-ați ajutat până peste poate și”.; „M-ați ajutat și cu .una și cu alta și cu morții mă-sii, cu de toate și”.

Astfel, așa cum a arătat și judecătorul fondului, susținerile apărării inculpatului A. în sensul existenței unei confuzii între cele două calități avute, „cadru didactic” și „procuror”, sunt întemeiate și nu s-a probat dincolo de orice dubiu că bunurile ar fi fost primite și în legătură cu exercitarea atribuțiilor de procuror în Dosarul nr. x/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin.

În ceea ce privește proporționalizarea pedepselor cu închisoarea aplicate inculpatului A. și a modalității de executare a acestora, aspect criticat de Ministerul Public în cuprinsul motivelor de apel, Înalta Curte constată că s-a făcut o corectă evaluare a criteriilor prevăzute de art. 74 C. pen., ținându-se seama de circumstanțele reale ale comiterii faptelor și circumstanțele personale ale acuzatului, în raport cu care au fost stabilite sancțiuni penale judicios individualizate, apte să asigure realizarea scopului preventiv-educativ al pedepsei.

În mod justificat, la alegerea tratamentului sancționator aplicat inculpatului, au fost avute în vedere pe de o parte, importanța deosebită a valorilor sociale lezate prin comiterea infracțiunilor de corupție reținute, forma continuată a desfășurării activității infracționale, calitatea deținută la momentul săvârșirii activității infracționale, aceea de procuror, calitate care ce impunea o conduită de respectare a tuturor dispozițiilor legale, iar, pe de altă parte, s-a reținut că inculpatul nu are antecedente penale, este o persoană bine integrată social, în vârstă de 56 de ani.

Având în vedere că, în cazul infracțiunilor de luare de mită și trafic de influență, bunurile nu au fost pretinse de inculpatul A., ci oferite de martor, că a manifestat interes ca acesta să nu-și fi creat vreo situație obligațională sau greutăți de ordin financiar prin achiziționarea/obținerea bunurilor, în mod corect a apreciat prima instanță că se justifică reținerea în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante prevăzute de art. 72 alin. (2) lit. b) C. pen., împrejurările anterior menționate neputând fi valorificate drept circumstanță atenuantă și în cazul infracțiunii de fals intelectual, întrucât nu au legătură cu elementele constitutive ale acesteia, nu îi reduc gravitatea.

Având în vedere aceste aspecte, dar și datele ce caracterizează persoana inculpatului, astfel cum rezultă din actele dosarului, acesta conformându-și până în prezent conduita exigențelor legii penale, Înalta Curte apreciază că nu se impune majorarea pedepselor cu închisoarea ce au fost stabilite de judecătorul fondului, egale cu minimul special prevăzut de lege, redus cu o treime ca urmare a incidenței circumstanței atenuante, apar ca fiind apte să atingă scopul represiv, preventiv și reeducativ al pedepsei.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, având în vedere aspectele pozitive referitoare la persoana inculpatului, conduita avută anterior săvârșirii infracțiunilor, precum și posibilitățile concrete de îndreptare, în mod corect a apreciat prima instanță că aplicarea pedepsei este suficientă chiar fără executarea acesteia, iar inculpatul nu va mai comite alte infracțiuni, condamnarea din prezentul proces penal fiind un avertisment serios asupra consecințelor ce pot apărea în situația nesocotirii dispozițiilor imperative ale legii.

În ceea ce privește apelul declarat de inculpatul B., Înalta Curte constată că prima instanță a reținut o situație de fapt conformă probatoriului cauzei, recunoscută de către inculpat, care a optat pentru procedura simplificată de judecată (conform declarației din data de 01 iulie 2015, aflată la dosar instanța de fond).

Așadar, în raport de starea de fapt rezultată din probele administrate, Înalta Curte reține că, în drept, faptele inculpatului B. care, în calitate de cadru didactic al Facultății de Drept din cadrul Universității E. din Lugoj, în data de 12 martie 2014, a primit de la martorul D., student al facultății, o sticlă cu whisky și o sticlă ornamentală de cristal – în valoare totală de 315 lei; iar în data de 16 octombrie 2014 a primit de la același martor un set de pahare de cristal în valoare de 266 lei, în legătură cu promovarea frauduloasă a examenelor la disciplinele „Istoria statului și dreptului românesc”, respectiv „Drept roman”, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Referitor la motivul de apel invocat de inculpat, care este comun cu motivul de apel invocat de inculpatul A. și vizează reținerea incidenței dispozițiilor art. 175 alin. (2) și art. 308 C. pen., cu consecința reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă, Înalta Curte menține argumentele prezentate cu ocazia analizării motivului de apel invocat de inculpatul A., în sensul că un cadru didactic din învățământul superior are calitatea de funcționar public în sensul dispozițiilor art. 175 alin. (1) lit. b), teza a II-a C. pen., indiferent dacă își desfășoară activitatea în cadrul unei universități de stat sau private, motiv pentru care solicitarea inculpatului de a se reduce cu o treime cuantumul pedepsei aplicate de instanța de fond nu este fondată.

În consecință, având în vedere toate considerentele anterior expuse, Înalta Curte, constatând că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen, va respinge, ca nefondate, apelurile declarate împotriva acesteia de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Timișoara și inculpați A. și B.

Totodată, în baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Timișoara vor rămâne în sarcina statului, și ținând seama de faptul că apelanții inculpați se află în culpă procesuală, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îi va obliga pe aceștia la plata sumei de câte 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat A. până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 90 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul – inculpat B., în sumă de 360 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.