Lipsa acordului persoanei solicitate cu privire la predarea sa. Contestație la executare respinsă ca nefondată

7 mart. 2023
Vizualizari: 476
  • Legea nr. 302/2004: art. 84 alin. (1)
  • Legea nr. 302/2004: art. 87 alin. (1) şi (2)
  • Legea nr. 302/2004: art. 99 alin. (1)
  • NCP: art. 233-234
  • NCPP: art. 275 alin. (2)

Prin sentința penală nr. 92/PI din 09.05.2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2020, în baza art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

S-a dispus executarea mandatului european de arestare emis de Tribunalul din Limbourg, Olanda la data de 07.04.2020 în dosarul nr. x, pe numele persoanei solicitate A. – cetățean român , și predarea acesteia către organele judiciare din Olanda.

S-a constatat că persoana solicitată nu a consimțit la predarea sa organelor judiciare din Olanda și nu a renunțat la beneficiul regulii specialității.

În baza art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, modificată, s-a dispus arestarea numitului A., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 09.05.2020 până la data de 07.06.2020 inclusiv, în vederea predării către autoritățile judiciare din Olanda.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 279 din 19 mai 2020)


 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Analizând contestația declarată de persoana solicitată A., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Înalta Curte constată că sentința penală atacată este legală și temeinică, iar Curtea de Apel Timișoara în mod corect a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare și, totodată, predarea persoanei solicitate A., autorităților judiciare olandeze.

Astfel, se constată că, în cauză, dispozițiile de predare și arestare a persoanei solicitate s-au întemeiat pe existența unui mandat european de arestare, care, potrivit dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene (în speță autoritatea judiciară din Olanda) solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru (România) a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate. Alin. 2 al aceluiași articol prevede că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Înalta Curte constată că în mod just Curtea de Apel Timișoara a apreciat că sunt îndeplinite toate condițiile pentru admiterea sesizării, mandatul european de arestare conținând informațiile prevăzute de art. 87 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, și că nu există niciunul dintre motivele de refuz al executării mandatului european de arestare dintre cele prevăzute de art. 99 alin. (1) din legea de mai sus, respectiv:

a) când, din informațiile de care dispune, reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleași fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent, cu condiția ca, în cazul condamnării, sancțiunea să fi fost executată ori să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, pedeapsa să fi fost grațiată ori infracțiunea să fi fost amnistiată sau să fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea, potrivit legii statului de condamnare;

b) când infracțiunea pe care se bazează mandatul european de arestare este acoperită de amnistie în România, dacă autoritățile române au, potrivit legii române, competența de a urmări acea infracțiune;

c) când persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare în conformitate cu legea română.

Se constată, de asemenea, că fapta de tâlhărie descrisă în mandatul european de arestare, prevăzută de C. pen. din Olanda, este prevăzută și de legea penală română la art. 233-234 din C. pen., că persoana solicitată nu a formulat obiecții privind identitatea, iar termenul de prescripție a răspunderii penale nu este împlinit.

Cu privire la faptul că persoana solicitată a refuzat să fie predată autorităților judiciare olandeze, Înalta Curte constată că lipsa acordului persoanei solicitate cu privire la predarea sa nu are nicio relevanță în prezenta speță, acesta putând constitui un motiv opțional de refuz prevăzut la art. 99 alin. (2) lit. c) Legea nr. 302/2004, republicată, doar atunci când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent, ceea ce nu este cazul în speța de față.

Totodată, Înalta Curte constată că predarea persoanei solicitate a fost dispusă de către curtea de apel cu respectarea regulii specialității, astfel încât, fiind îndeplinite toate condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004, republicată, se constată că sentința atacată este legală și temeinică.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 92/PI din 09.05.2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2020.

Potrivit art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1012 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale
Lipsa acordului persoanei solicitate cu privire la predarea sa. Contestație la executare respinsă ca nefondată was last modified: martie 6th, 2023 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.