„Libertatea de exprimare a avocatului”

 

---

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!

---

---

 

Reglementarea Noului Cod Civil în materie este continuată de dispozițiile cuprinse în Titlul V ale aceleiași Cărți, art.252 – art.256 cu privire la – Apărarea drepturilor nepatrimoniale, arătându-se mijloacele de apărare prin care este ocrotită personalitatea umană și drepturile personale nepatrimoniale inerente persoanei, precum și măsurile provizorii ce pot fi luate în apărarea acestor drepturi, cât și pentru restabilirea integrității memoriei persoanei fizice.

Noul Cod Civil Român, cu siguranță cel mai modern din Europa, este în concordanță deplină cu toate dezlegările de drept date prin jurisprudența CEDO, astfel încât un comentariu pe articole (pe care nu ne propunem să facem în prezent) este indisolubil legat de aceasta și îl întregește în privința sferei de cuprindere a fiecăreia dintre normele din dreptul intern evocat.

Dispozițiile privitoare la presă, și ele tot norme de drept privat, ce întregesc cadrul legal, sunt conținute în Legea nr.3/1974 modificată prin OG nr.53/2000 privind presa, Legea nr.504/2002 privind audiovizualul, Decizia nr.220/2011, cu modificările ulterioare – Codul audiovizual, act emis de Consiliul Național al Audiovizualului (CNA). Lectura acestor acte normative evidențiază faptul că ele sunt preponderent dispoziții privitoare la protecția demnității umane și a dreptului la propria imagine, reglementează dreptul la replică, fiind atât norme substanțiale cât și de procedură, la care instanțele naționale au făcut apel deseori.

Dispoziții de drept penal privitoare la libertatea de exprimare

Noul Cod Penal, a extins reglementarea ce vizează exercitarea libertății de exprimare a persoanei. Legea nouă privește atât un subiect necalificat pentru fapte, în parte noi, ceea ce înseamnă că subiecte de drept pot fi profesioniștii din diverse domenii, iar pe de altă parte dă și o nouă incriminare în legătură cu înfăptuirea justiției, cu subiecte calificate, printre cei vizați de conduita sancționată putând fi și avocații. Observăm că păstrarea secretului profesional este incriminată ca faptă penală, ceea ce însemnă că principiul de organizare a exercitării profesiei de avocat este întărit în privința caracterului său de ordine publică.

Analizând noua reglementare, observăm că în strânsă legătură cu dreptul la informare, legiuitorul a sancționat fapte precum sunt cele prevăzute de art.303 – Divulgarea informațiilor secrete de stat, art.304 – Divulgarea informațiilor secrete de serviciu sau nepublice, art.305 – Neglijența în păstrarea informațiilor, art.404 – Comunicarea de informații false, art.407 – Divulgarea secretului care periclitează securitatea națională, toate privind subiecte de drept calificate, prin atribuțiile profesionale. În funcție de informațiile care le primește de la clientul său, în raport de particularitățile litigiului, și avocatul, în exercitarea profesiei poate fi vizat de această reglementare, care este însoțită și de obligația specifică a păstrătrii secretului profesional.

Dintre aceste fapte penale, în funcție de informațiile care le primește de la clientul său, avocatul, în exercitarea profesiei, și sub obligația păstrătrii secretului profesional, poate fi vizat de disp. art.303 alin.2 și 3 NCP^[1], legiuitorul făcând trimitere la noțiunea de „public”, astfel cum este definită la art.176, ca noțiune de drept comun^[2].

NCP arată și limite ale exercitării libertății de exprimare prin : art.368 – Instigarea publică, art.369 – Incitarea la ură sau discriminare, art.371 – Tulburarea liniștii și ordinii publice, art.208 – Hărțuirea, art.224 – Violarea de domiciliu, art.225 – violarea sediului profesional, art.226 – Violarea vieții private, fapte ce au fost reglementate și în trecut, în concordanță cu art. 57 din Constituție.

Dintre infracțiunile enunțate, libertatea de exprimare, atât a avocaților cât și a jurnaliștilor sau a altor profesioniști, poate fi încălcată prin faptele incriminate de art.224 și art.225 NCP, după cum, pe de altă parte, în investigațiile lor, jurnaliștii pot fi acuzați de săvârșirea faptei prevăzută de art.226 NCP^[3], de principiu, o graniță între libertatea de exprimare și dreptul la viață privată fiind greu de stabilit^[4].

Dintre infracțiunile care aduc atingere domiciliului și vieții private, o importață deosebită pentru exercitarea profesiei de avocat o are fapta  ce privește Divulgarea secretului profesional – art.227. „(1) Divulgarea, fără drept, a unor date sau informații privind viața privată a unei persoane, de natură să aducă un prejudiciu unei persoane, de către acela care a luat cunoștință despre acestea în virtutea profesiei ori funcției și care are obligația păstrării confidențialității cu privire la aceste date, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă. (2) Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate”.

În condițiile noii reglementări penale, păstrarea secretului profesional, văzută de Statutul profesiei de avocat ca un principiu fundamental ce guverneazată exercitarea profesiei – art.1 alin.2 Statut, principiu ce este de ordine publică – art.8 alin.1 Statut, primește o întărire sub aspectul caracterului imperativ și de ordine publică pentru societate în general, fiind privit ca o infracțiune ce ocrotește viața privată a persoanei și care se opune în mod categoric libertății de exprimare, aducându-i limitare expresă, ce nu poate primi derogări.

Pe de altă parte, ca normă generală, invocarea încălcării art.227NCP poate fi făcută de oricine are interes, depășind granițele statutului și deontologiei profesiei.

Legiuitorul a adus noi limite libertății de exprimare, în strânsă legătură cu exercitarea profesiei de avocat și prin prevederea faptelor ce constituie Infracțiuni contra înfăptuirii justiției :

Obstrucționarea justiției – art. 271. (1) Persoana care, fiind avertizată asupra consecințelor faptei sale: a) împiedică, fără drept, organul de urmărire sau instanța să efectueze, în condițiile legii, un act procedural; b) refuză să pună la dispoziția organului de urmărire penală, instanței sau judecătorului sindic, în tot sau în parte, datele, informațiile, înscrisurile sau bunurile deținute, care i-au fost solicitate în mod explicit, în condițiile legii, în vederea soluționării unei cauze, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă. (2) Dispozițiile alin. (1) nu se aplică în cazul persoanei urmărite sau judecate pentru infracțiunea care formează obiectul procesului penal.

Influențarea declarațiilor – art. 272. (1) Încercarea de a determina sau determinarea unei persoane, indiferentde calitatea acesteia, prin corupere, prin constrângere ori prin altă faptă cu efect vădit intimidant, săvârșită asupra sa ori asupra unui membru de familie al acesteia, să nu sesizeze organele de urmărire penală, să nu dea declarații, să își retragă declarațiile, să dea declarații mincinoase ori să nu prezinte probe, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură judiciară, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă actul de intimidare sau corupere constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni. (2) Nu constituie infracțiune înțelegerea patrimonială dintre infractor și persoana vătămată, intervenită în cazul infracțiunilor pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângere prealabilă sau pentru care intervine împăcarea.

Presiuni asupra justiției – art.276. Fapta persoanei care, pe durata unei proceduri judiciare în curs, face declarații publice nereale referitoare la săvârșirea, de către judecător sau de organele de urmărire penală, a unei infracțiuni sau a unei abateri disciplinare grave legate de instrumentarea respectivei cauze, în scopul de a le influența sau intimida, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

Compromiterea intereselor justiției – art.277.  (1) Divulgarea, fără drept, de informații confidențiale privind data, timpul, locul, modul sau mijloacele prin care urmează să se administreze o probă, de către un magistrat sau un alt funcționar public care a luat cunoștință de acestea în virtutea funcției, dacă prin aceasta poate fi îngreunată sau împiedicată urmărirea penală, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. (2) Dezvăluirea, fără drept, de mijloace de probă sau de înscrisuri oficiale dintr-o cauză penală, înainte de a se dispune o soluție de netrimitere în judecată ori de soluționare definitivă a cauzei, de către un funcționar public care a luat cunoștință de acestea în virtutea funcției, se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă. (3) Dezvăluirea, fără drept, de informații dintr-o cauză penală, de către un martor, expert sau interpret, atunci când această interdicție este impusă de legea de procedură penală, se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă. (4) Nu constituie infracțiune fapta prin care sunt divulgate ori dezvăluite acte sau activități vădit ilegale comise de autorități într-o cauză penală.

Sub imperiul noii reglementări, libertatea de exprimare a avocaților, în susținerea intereselor legitime ale clienților lor, impune un permanent autocontrol în privința afirmațiilor făcute în public și o cântărire a mijloarelor de comunicare cu publicul folosite pentru a avea câștig de cauză, întrucât reglementatea specială prevăzută de Statut și Codul deontologic privind exercitarea profesiei de avocat primesc forță coergitivă sub sancțiunea legii penale. În cazurile practice ce vor fi dezvoltate de instanțe în aplicarea noii reglementări, granița dintre libertatea de exprimare și înfăptuirea justiției considerăm că vor fi date, în mod necesar, de principiul proporționalității, cântărindu-se în ce măsură mijlocul folosit – sancțiunea penală  întrece sau nu scopul urmărit.

 Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului

De aproape o jumătate de secol, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a furnizat instanțelor naționale și publicului larg o vastă jurisprudență ce pornește de la conținutul art.10 din Convenție care arată că : (1) Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații ori idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedică statele să supună societățile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare. (2) Exercitarea acestor libertăți ce comportă îndatoriri și responsabilități poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, integritatea teritorială sau siguranța publică apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății sau a moralei, protecția reputației sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informații confidențiale sau pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești.

---