„Libertatea de exprimare a avocatului”

 

---

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!

---

---

 

Constante ale profesiei exclud aplicarea unei sancțiuni împotriva unui avocat pentru exercitarea libertății de expresie deoarece sancționarea poate avea repercusiuni directe (proceduri disciplinare) sau indirecte (în materie de imagine sau încredere acordată de public și de clienții acestora, spre exemplu) asupra activității profesionale a avocatului. Realitatea demonstrează că avocații trebuie să se lupte cu situații ce impun informarea corectă a publicului prin avocat când dosarele atrag atenția presei. În dosare sensibile și de profil ridicat, în special în cele care sunt în joc rațiuni de Stat, avocații nu au adesea altă opțiune decât să-și exprime public îngrijorările legate de împiedicarea bunei desfășurări a procedurilor.  În astfel de dosare, avocații trebuie să aibă aceeași libertate a cuvântului și de exprimare ca și jurnaliștii. Restricționarea libertății de expresie a acestora îi împiedică să contribuie la administrarea corespunzătoare a actului de justiție și la asigurarea încrederii publice în acesta.

Acest rol special al avocaților, în calitate de profesioniști  independenți, în administrarea actului de justiție presupune o serie de îndatoriri, în special referitoare la conduita acestora.  Pentru ca publicul să aibă încredere în administrarea actului de justiție, trebuie să aibă încredere și în capacitatea avocaților de a asigura o reprezentare eficientă.

Statutul specific al avocaților le conferă o poziție centrală în administrarea actului de justiție ca intermediar între publicul larg și instanțele de judecată. Prin urmare, ei joacă un rol-cheie în a se asigura că instanțele de judecată, a căror misiune este fundamentală într-un stat de drept, se bucură de încrederea publicului.

Avocații ocupă o poziție cheie în administrarea actului de justiție deoarece profesia de avocat este piatra de temelie a unei societăți democratice. Libertatea de exprimare a avocatului este de esența profesiei de avocat, deoarece avocatul trebuie să fie în măsură să-și îndeplinească profesia fără restricții. Trebuie avute în vedere documente internaționale relative la profesia de avocat:

Carta principiilor esențiale ale avocatului european, adoptată la data de 24 noiembrie 2006 enumeră principiile comune normelor naționale și internaționale care reglementează profesia: (a) independența avocatului și libertatea avocatului de a cerceta dosarul clientului; (b) dreptul și datoria avocatului de a păstra confidențialitatea aspectelor ce țin de client și de a respecta secretul profesional; (c) evitarea conflictelor de interese, fie între clienți diferiți, fie între client și avocat; (d) demnitatea și onoarea profesiei, precum și integritatea și buna reputație a fiecărui avocat; (e) loialitatea față de client; (f) tratamentul echitabil al clienților cu privire la onorarii; (g) competența profesională a avocatului; (h) respectul pentru colegii de profesie; (i) respectul pentru statul de drept și pentru sistemul judiciar echitabil; (j) autoreglementarea profesiei juridice.

Recomandarea R(2000)21 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei adresată statelor membre cu privire la libertatea de exercitare a profesiei de avocat, potrivit căreia promovarea libertății de exercitare a profesiei de avocat se face în vederea consolidării statului de drept, la care avocații iau parte, în special în ceea ce privește rolul de apărător al libertăților individuale, astfel că din rațiuni ce țin de necesitatea unui sistem judiciar echitabil, care garantează independența avocaților în exercitarea profesiei lor, fără restricții nejustificate și fără influențe, incitări, presiuni, amenințări ori interferențe, directe sau indirecte, din partea oricărei persoane, pentru orice motiv, avocații, în calitate de agenți esențiali ai actului de administrare a justiției, își păstrează în orice moment onoarea și demnitatea profesiei lor.

În consecință, libertatea de exprimare a avocaților trebuie să contribuie la menținerea autorității și imparțialitatea puterii judecătorești.  Respectul față de colegii de breaslă și respectul pentru statul de drept precum și contribuția pentru o bună administrare a justiției impun abținerea de la critici abuzive față de colegi, a judecătorilor individuali și a procedurilor și hotărârilor judecătorești. Avocații nu pot fi puși însă pe picior de egalitate cu jurnaliștii. Pozițiile și rolurile lor sunt în esență diferite. Jurnaliștii au sarcina de a transmite, în conformitate cu obligațiile și responsabilitățile lor, informații și idei referitoare la toate chestiunile de interes public, inclusiv cele legate de administrarea actului de justiție. Jurnalistul este un martor extern al cărui rol este acela de a informa publicul. Avocații sunt „protagoniști” în cadrul sistemului judiciar, implicați direct în funcționarea acestuia și în apărarea unei părți.

Nu sunt permise avocatului afirmații atât de grave încât să depășească limitele permise pentru exprimarea unor comentarii în lipsa unei baze faptice solide.  Sub pretextul libertății de exprimare avocații nu pot profera insulte!  În situația în care o speță are parte de o amplă acoperire mediatică din cauza gravității faptelor și a persoanelor care este probabil să fie implicate, un avocat nu poate fi sancționat pentru încălcarea secretului anchetei judiciare în cazul în care acesta a făcut doar comentarii personale cu privire la informații care sunt deja cunoscute presei și pe care jurnaliștii intenționează să le transmită, cu sau fără comentariile avocatului respectiv.

Observațiile exprimate de avocat în afara sălii de judecată se pot concretiza în apariții la buletinele de știri televizate sau la declarații în presă. Prin aceste canale avocatul poate informa publicul asupra neajunsurilor care pot submina procedurile în faza pre-procesuală. Avocații au obligația de a „apăra cu sârguință interesele clienților lor”. Chestiunea „conduitei în sala de judecată” ține și de libertatea de exprimare a avocatului. Libertatea de exprimare a avocatului poate ridica un semn de întrebare cu privire la dreptul clientului său la un proces echitabil, care implică existența unui schimb liber și chiar forțat de argumente între părți. Restricțiile exprimării sunt restricțiile obișnuite aplicabile membrilor Baroului.

Nu sunt necesare precizări suplimentare în contextul Noilor coduri penale. Politica profesională a Consiliului U.N.B.R., transmisă barourilor pentru a o face cunoscută avocaților și pentru a elimina din spațiul public afirmațiile incorecte potrivit cărora U.N.B.R. ar interzice avocaților libertatea de exprimare a fost confirmată de ultimele evoluții ale jurisprudenței europene. Hotărârea CEDO în cazul Morice c. Franței a concluzionat că deși „un avocat nu poate fi asimilat unui ziarist” și din acest motiv nu poate beneficia de aceeași libertate de exprimare, dacă se exprimă judecăți de valoare bazate pe fapte și pe o „bază factuală suficientă” și se pun în dezbatere chestiuni de interes public privind disfuncționalitățile din sistemul de justiție, exprimarea publică a avocatului nu depășește limitele dreptului garantat de articolul 10 din Convenția europeană a Drepturilor Omului privind libertatea de exprimare”. (site-ul www.unbr.ro)

Concluzii

Avocatul este un intelectual, un profesionist al dreptului, care știe forța și sensul legilor, apărând în pretoriu drepturile și libertățile oamenilor, care de cele mai multe ori îmbracă forma apărării unui interes public.

Libertatea de exprimare este o condiție intrinsecă a profesiei de avocat și ea își are temeiuri generale și specifice, date Constituție, Codul Civil și Codul Penal, Legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, Statutul profesiei de avocat și acte interne ale organelor profesiei, atât în sensul consacrării și garantării ei, cât și al limitelor exercitării sale, astfel cum acestea au fost arătate de jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului.

Statutul profesiei de avocat este guvernat de principiile libertății și păstrării secretului profesional, norme de ordine publică, întărite astfel de legea penală.

În mod curent, exercitarea profesiei de avocat presupune o analiză profundă a graniței fragile dintre libertatea de expresie și dreptul la imagine și viață privată, principiul aflării adevărului, care este și scopul procesului, indiferent de natura și obiectul său, fiind „sita” cu care se „cern” toate infornațiile și judecățile de valoare pe care avocatul decide să le facă publice în susținerea intereselor clientului său.

Din rolul pe care îl are, de participant instituțional la actul de justiție, astfel cum a subliniat și Curtea Europeană de la Strasbourg, „problema libertății de expresie este legată de independența profesiei de avocat, crucială pentru funcționarea eficientă a administrării echitabile a justiției” (CEDO, 2015, Morice c. Franța). „O limită privitoare la libertatea de expresie a unui avocat al apărării” (Corneliu Bârsan, Conferința …) este o excepție, de strictă interpretare și aplicare, pentru că numai astfel ea poate fi primită ca necesară într-o societate democratică.

Pentru judecățile de valoare pe care le face publice în susținerea cauzei clientului său, ca profesionist al dreptului și participant la actul de justiție, căruia îi incumbă obligația păstrării secretului profesional, avocatul trebuie să se sprijine pe fapte și să își exercite libertatea de expresie cu bună-credință, cu atât mai mult cu cât îi este recunoscută „îndatorirea de a apara cu zel interesele clienților săi”, iar atunci când pune în discuție o problemă de interes public, susținerile sale se bucură de protecția dreptului fundamental garantat de Constituție și art. 10 din Convenția europeană a Drepturilor Omului.