Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice – republicare (M. Of. nr. 856/18.09.2020)

În M. Of. nr. 856 din 18 septembrie 2020 a fost republicată Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice.

Astfel, prin respectiva lege se reglementează mărcile și indicațiile geografice.

Vă prezentăm, în continuare, cele mai importante dispoziții ale Legii nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice.

Structura

– Cap. I („Dispoziții generale”);

– Cap. II („Protecția mărcilor”);

– Cap. III („Cererea de înregistrare a mărcii”);

– Cap. IV („Procedura de înregistrare a mărcii”);

– Cap. V („Durata, reînnoirea și modificarea înregistrării mărcii”);

– Cap. VI („Drepturi conferite de marcă”);

– Cap. VII („Transmiterea drepturilor asupra mărcii”);

– Cap. VIII („Stingerea drepturilor asupra mărcilor”);

– Cap. IX („Mărci colective”);

– Cap. X („Mărci de certificare”);

– Cap. XI („Înregistrarea internațională a mărcilor”);

– Cap. XII („Marca Uniunii Europene”);

– Cap. XIII („Indicații geografice”);

– Cap. XIV („Apărarea drepturilor asupra mărcilor și indicațiilor geografice”);

– Cap. XV („Atribuțiile Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci”);

– Cap. XVI („Dispoziții tranzitorii și finale”).

Prezentare generală

Conform art. 1, drepturile asupra mărcilor și indicațiilor geografice sunt recunoscute și apărate pe teritoriul României, iar Legea nr. 84/1998 se aplică mărcilor de produse și servicii, individuale, colective și de certificare, ce fac obiectul unei înregistrări sau solicitări de înregistrare în România, ca urmare a unei protecții europene ori pe cale internațională, precum și indicațiilor geografice. Totodată, în condițiile convențiilor internaționale privind mărcile și indicațiile geografice la care România este parfte, persoanele fizice sau juridice străine cu domiciliul, respectiv sediul în afara teritoriului României beneficiază de dispozițiile respectivei legi.

Astfel, poate constitui marcă orice semn, cum ar fi cuvintele, inclusiv numele de persoane sau desenele, literele, cifrele, culorile, elementele figurative, forma produsului sau a ambalajului produsului sau sunetele, cu condiția ca aceste semne să fie capabile:

– să distingă produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi; și

– să fie reprezentate în Registrul mărcilor într-un mod care să permită autorităților competente și publicului să stabilească cu claritate și precizie obiectul protecției conferite titularului lor.

Pe de altă parte, prin indicație geografică se înțelege denumirea servind la identificarea unui produs originar dintr-o țară, regiune sau localitate a unui stat, în cazurile în care o calitate, o reputație sau alte caracteristici determinate pot fi în mod esențial atribuite acestei origini geografice.

Cererea de înregistrare a mărcii, depusă la OSIM, redactată în limba română constituie depozitul reglementar al mărcii și cuprinde următoarele elemente:

– solicitarea explicită a înregistrării mărcii;

– datele de identificare a solicitantului și, după caz, a mandatarului;

– o reprezentare a mărcii în conformitate cu cerințele prevăzute la art. 2 lit. b);

– lista produselor și/sau serviciilor pentru care se solicită înregistrarea mărcii;

– dovada achitării taxei de depunere și de publicare a cererii de înregistrare a mărcii.

Suplimentar cerințelor mai sus menționate, cererea cuprinde mențiuni exprese privind:

– culoarea sau culorile revendicate ca element distinctiv al mărcii;

– tipul mărcii, dacă aceasta este tridimensională sau de un alt tip decât cele verbale sau figurative;

– o transliterare sau o traducere a mărcii ori a unor elemente ale mărcii, atunci când marca este compusă, în tot sau în parte, din alte caractere decât cele latine ori din alte cifre decât cele arabe sau romane sau dintr-unul ori mai multe cuvinte într-o altă limbă decât limba română.

Astfel, produsele și serviciile pentru care se solicită protecția mărcii sunt indicate de către solicitant cu suficientă claritate și precizie pentru a permite autorităților competente și operatorilor economici să determine întinderea protecției solicitate.

Conform art. 32, OSIM înscrie în Registrul mărcilor acele mărci admise la înregistrare pentru care s-a încheiat procedura de înregistrare și eliberează certificatul de înregistrare a mărcii, cu plata taxei legale, în termen de 30 de zile de la data notificării titularului privind încheierea procedurii de înregistrare a mărcii. Data încheierii procedurii de înregistrare a mărcii se înscrie în registru.

Înregistrarea mărcii produce efecte cu începere de la data depozitului reglementar al mărcii, pentru o perioadă de 10 ani, iar la cererea titularului, înregistrarea mărcii poate fi reînnoită la împlinirea fiecărui termen de 10 ani, cu plata taxei prevăzute de lege.