Legea nr. 219/2015 privind economia socială (M. Of. nr. 561 din 28 iulie 2015)

SECȚIUNEA 1 – Compartimentul pentru economie socială

Conform art. 23, primul alineat, în cadrul Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice se înființează un compartiment la nivelul Direcției politici de ocupare competențe și mobilitate profesională, cu atribuții în elaborarea politicilor și strategiilor în domeniul economiei sociale, promovarea și sprijinirea întreprinderilor sociale, precum și furnizarea de informații către persoanele fizice și juridice interesate.

La următorul alineat se stabilește faptul că organizarea și funcționarea compartimentului prevăzut la alin. (1) se stabilesc prin regulamentul de organizare și funcționare al Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice.

Art. 24 stabilește următoarele: „(1) În cadrul Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă se înființează un compartiment pentru economie socială, care coordonează și monitorizează activitatea agențiilor de ocupare în domeniul economiei sociale, precum și îndrumarea metodologică a acestora.

(2) În vederea asigurării implementării politicilor, dezvoltării și monitorizării domeniului de economie socială, la nivel județean se organizează, în cadrul agențiilor de ocupare, compartimente pentru economie socială.

(3) Organizarea și funcționarea compartimentelor prevăzute la alin. (1) și (2) se stabilesc prin regulamentul de organizare și funcționare a Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

(4) Compartimentele prevăzute la alin. (1) și (2) se organizează cu încadrarea în numărul de posturi aprobat.

(5) Pentru implementarea planului județean de inserție socio-profesională prevăzut la art. 25 lit. і), agenția va aloca resurse financiare corespunzătoare”.

Potrivit art. 25, principalele atribuții ale compartimentelor pentru economie socială din cadrul agențiilor de ocupare sunt:

a) analizează și evaluează solicitările persoanelor juridice care desfășoară activități în domeniul economiei sociale în vederea acordării, după caz, a atestatului sau a mărcii sociale;

b) emit deciziile de acordare ori, după caz, de neacordare a atestatului, respectiv a mărcii sociale;

c) introduc informațiile privind întreprinderile sociale, respectiv întreprinderile sociale de inserție, în Registrul unic de evidență a întreprinderilor sociale;

d) informează și acordă sprijin metodologic pentru derularea procedurii de atestare/certificare a întreprinderilor sociale/ întreprinderilor sociale de inserție, precum și pentru desfășurarea activității acestora;

e) monitorizează, la nivel județean, activitatea întreprinderilor sociale, respectiv a întreprinderilor sociale de inserție, și elaborează rapoarte trimestriale privind activitatea desfășurată de acestea, pe care le înaintează Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă:

f) întocmesc raportul anual de activitate și îl transmit Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă;

g) furnizează informațiile necesare actualizării registrului prevăzut la art. 27 alin. (1);

h) propun Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice măsuri de îmbunătățire și dezvoltare a domeniului de economie socială;

i) elaborează, prin consultare cu întreprinderile sociale de inserție, planul județean de inserție socioprofesională, definit prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi;

j) suspendă sau retrag, după caz, atestatul ori marca socială;

k) publică raportul anual de activitate pe pagina proprie de internet.

Art. 26 stabilește următoarele: „(1) Se înființează Comisia națională pentru economie socială, fără personalitate juridică, organism de colaborare, coordonare și monitorizare în domeniul economiei sociale, denumită în continuare Comisia națională, cu scopul de a contribui la dezvoltarea economiei sociale prin promovarea și sprijinirea entităților din economia socială.

(2) Comisia națională va avea o reprezentare paritară, va fi compusă din 14 membri și va fi condusă de un președinte, ales de plenul acesteia. Comisia va avea în componență:

a) câte un reprezentant al Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, al Ministerului Economiei, Comerțului și Turismului, al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, al Ministerului Finanțelor Publice, al Ministerului Justiției, al Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, al Ministerului Educației și Cercetării Științifice, la nivel de secretar de stat;

b) câte un reprezentant din partea entităților economiei sociale prevăzute la art. 3 lit. a)—f);

c) un reprezentant al întreprinderilor sociale de inserție.

(3) Membrii Comisiei naționale prevăzuți la alin. (2) lit. a) sunt numiți prin ordin de către ministrul de resort, iar cei prevăzuți la alin. (2) lit. b) și c) sunt numiți prin ordin al ministrului muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor vârstnice.

(4) Compartimentul prevăzut la art. 23 alin. (1) va asigura secretariatul Comisiei naționale.

(5) Organizarea și funcționarea Comisiei naționale, inclusiv alegerea președintelui, se reglementează prin regulament intern, aprobat prin ordin comun al miniștrilor prevăzuți la alin. (2) lit. a).

c) cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei, utilizarea mărcii sociale de către alte persoane fizice sau juridice care nu sunt deținătorii legali ai acesteia;

d) cu amendă de la 1.000 lei la 2.500 lei, în cazul lipsei documentelor doveditoare care certifică apartenența la grupul vulnerabil, prevăzute la art. 6 alin. (2);

e) cu amendă de la 1.000 lei la 2.500 lei și retragerea atestatului, încălcarea a cel puțin unui criteriu dintre cele prevăzute la art. 8 alin. (4)”.

SECȚIUNEA a 2-а – Registrul unic de evidență a întreprinderilor sociale

Art. 27 prevede: „(1) În scopul asigurării informațiilor necesare, corecte și complete cu privire la situația și evoluția domeniului economiei sociale la nivel național se înființează Registrul unic de evidență a întreprinderilor sociale, denumit în continuare registru.

(2) Registrul este administrat de către Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă și cuprinde, după caz, următoarele informații cu privire la întreprinderile sociale și întreprinderile sociale de inserție existente în România:

a) denumirea completă;

b) categoria de persoane juridice în care se încadrează;

c) data înființării;

d) domeniul de activitate;

e) cifra de afaceri/valoarea activului patrimonial, pierderile sau profitul înregistrat în anul fiscal anterior;

f) numărul total de angajați;

g) documentele care atestă apartenența la grupul vulnerabil;

h) copia fișei de post/fișelor de post a persoanei/ale angajaților care aparțin grupului vulnerabil;

i) formele de sprijin de care beneficiază angajatorul;

j) abaterile/sancțiunile angajatorului;

k) data acordării/suspendării/retragerii atestatului sau, după caz, a mărcii sociale.

(3) Angajatorii sunt obligați să transmită documentele prevăzute la alin. (2) lit. g) agențiilor de ocupare, în termen de 5 zile de la data la care se demonstrează că persoana angajată aparține grupului vulnerabil sau, după caz, de la data la care au intervenit modificări în documentele furnizate”.

Conform art. 28, procedura de organizare, actualizare și utilizare a registrului se elaborează de Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, la propunerea Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, și se aprobă prin ordin al ministrului muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor vârstnice.

Art. 29 prevede faptul că nerespectarea dispozițiilor prezentei legi constituie contravenție și se sancționează după cum urmează:

a) cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei, nerespectarea de către întreprinderile sociale de inserție a condițiilor prevăzute la art. 10 alin. (1), art. 13 alin. (2) și la art. 27 alin. (3);

b) cu amendă de la 1.000 lei la 2.500 lei, utilizarea mărcii sociale, de către întreprinderile sociale de inserție, peste termenul de valabilitate prevăzut la art. 13 alin. (1);

Conform art. 30, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac de către:

a) organele de control ale Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, pentru contravențiile prevăzute la art. 29 lit. a)—c) și e);

b) Agenția Națională pentru Inspecția Muncii și Securitate Socială, pentru contravențiile prevăzute la art. 29 lit. d).

Art. 31 stabilește următoarele: „(1) Contravenientul poate achita pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia jumătate din minimul amenzii prevăzute la art. 29, agentul constatator făcând mențiune despre această posibilitate în procesul-verbal.

(2) Procesele-verbale vor fi depuse în fotocopie la compartimentul din cadrul agențiilor județene de ocupare a forței de muncă, respectiv a municipiului București”.

Potrivit art. 32, dispozițiile referitoare la contravenții, prevăzute la art. 29, se completează cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare.

Conform art. 33, amenzile contravenționale aplicate conform prezentei legi se constituie venituri la bugetul de stat.

Art. 34 stabilește la primul alineat faptul că în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice va elabora normele metodologice de aplicare, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

De asemenea, în termenul prevăzut la alin. (1) se modifică Hotărârea Guvernului nr. 344/2014 privind organizarea și funcționarea Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, precum și pentru modificarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare, și Regulamentul de organizare și funcționare al Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă.

Conform art. 35, prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art. 6 alin. (2), art. 8 și art. 12—14, care intră în vigoare la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzută la art. 34 alin. (1).