Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice – republicare

În M. Of. nr. 948 din 15 octombrie 2020 a fost republicată Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice. 

Vă prezentăm, în continuare, cele mai importante dispoziții ale acestui act normativ.

Structura

– Capitolul I: Dispoziții generale;

– Capitolul II: Instituții cu atribuții în prevenirea și combaterea violenței domestice;

– Capitolul III: Servicii sociale pentru prevenirea și combaterea violenței domestice;

– Capitolul IV: Ordinul de protecție provizoriu;

– Secțiunea 1: Competență și condiții de fond pentru emitere;

– Secțiunea 2: Verificarea sesizărilor privind violența domestică;

– Secțiunea 3: Condiții de formă pentru emiterea ordinului de protecție provizoriu;

– Secțiunea 4: Măsuri de protecție ce se pot dispune prin ordinul de protecție provizoriu, în scopul diminuării riscului constatat;

– Secțiunea 5: Punerea în aplicare a ordinului de protecție provizoriu;

– Secțiunea 6: Confirmarea și contestarea ordinului de protecție provizoriu;

– Secțiunea 7: Acte subsecvente;

– Capitolul V: Ordinul de protecție;

– Capitolul VI: Intervenția de urgență;

– Capitolul VII: Finanțarea în domeniul prevenirii și combaterii violenței domestice;

– Capitolul VIII: Contravenții;

– Capitolul IX: Dispoziții finale.

Prezentare generală

Conform art. 5 alin. (1) prin membru de familie se înțelege: „a) ascendenții și descendenții, frații și surorile, soții și copiii acestora, precum și persoanele devenite rude prin adopție, potrivit legii; b) soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție; frații, părinții și copiii din alte relații ai soțului/soției sau ai fostului soț/fostei soții; c) persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, actuali sau foști parteneri, indiferent dacă acestea au locuit sau nu cu agresorul, ascendenții și descendenții partenerei/partenerului, precum și frații și surorile acestora; d) tutorele sau altă persoană care exercită în fapt ori în drept drepturile față de persoana copilului; e) reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijește persoana cu boală psihică, dizabilitate intelectuală ori handicap fizic, cu excepția celor care îndeplinesc aceste atribuții în exercitarea sarcinilor profesionale”.

Prin victimă se înțelege „persoana fizică ce este supusă uneia sau mai multor forme de violență prevăzute la art. 4, inclusiv copiii martori la aceste forme de violență”.

Potrivit art. 11, serviciul de probațiune desfășoară, potrivit competențelor legale, activități de reintegrare socială a persoanelor sancționate cu măsuri sau pedepse neprivative de libertate pentru infracțiuni care, potrivit prezentei legi, pot fi considerate ca fiind violență domestică.

Din dispozițiile art. 15 reiese că autoritățile publice cu atribuții în domeniu pot desemna pentru instrumentarea cazurilor de violență domestică următoarele categorii de profesioniști, fără a se limita însă la acestea: asistenți sociali, psihologi și consilieri juridici sau persoane cu atribuții de asistență socială, angajați ai direcțiilor generale de asistență socială și protecția copilului, direcțiilor de asistență socială, serviciilor publice de asistență socială, polițiști de proximitate, asistenți sociali, psihologi și consilieri juridici, precum și personal cu atribuții de asistență socială al unor organizații neguvernamentale sau furnizori de servicii sociale autorizați cu care una dintre autoritățile publice a întocmit un contract de furnizare de servicii privind această activitate.

Centrele de recuperare pentru victimele violenței domestice sunt unități de asistență socială de tip rezidențial, cu sau fără personalitate juridică, care asigură găzduirea, îngrijirea, consilierea juridică și psihologică, sprijin în vederea adaptării la o viață activă, inserția profesională a victimelor violenței domestice, precum și reabilitarea și reinserția socială a acestora, astfel cum prevede art. 20 alin. (1).

Conform alin. (2) al aceluiași articol, acestea vor încheia convenții cu autoritățile pentru ocuparea forței de muncă județene și ale sectoarelor municipiului București în vederea acordării suportului pentru integrarea în muncă, readaptarea și recalificarea profesională a persoanelor asistate.

Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri – obligații sau interdicții: „a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate; b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei; c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima; d) cazarea/plasarea victimei, cu acordul acesteia, și, după caz, a copiilor, într-un centru de asistență dintre cele prevăzute la art. 19; e) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de membrii familiei acesteia, astfel cum sunt definiți potrivit prevederilor art. 5, ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate; f) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic; g) obligarea agresorului de a purta permanent un sistem electronic de supraveghere; h) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima; i) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute; j) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora”, precum prevăd dispozițiile art. 38 din prezentul act normativ.

Totodată, conform alin. (4) și (5) ale aceluiași articol, pe lângă oricare dintre măsurile dispuse potrivit alin. (1), instanța poate dispune și obligarea agresorului să urmeze consiliere psihologică, psihoterapie și poate recomanda internarea voluntară sau, după caz, poate solicita internarea nevoluntară, în condițiile Legii sănătății mintale și a protecției persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002, republicată. În cazul în care agresorul este consumator de substanțe psihoactive, instanța poate dispune, cu acordul acestuia, integrarea acestuia într-un program de asistență a persoanelor consumatoare de droguri, conform art. 22 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și luarea unei măsuri de control al respectării ordinului de protecție și pentru prevenirea încălcării acestuia, precum: a) obligarea agresorului de a se prezenta periodic, la un interval de timp stabilit de instanță potrivit împrejurărilor, la secția de poliție competentă cu supravegherea respectării ordinului de protecție; b) obligarea agresorului de a da informații organului de poliție cu privire la noua locuință, în cazul în care prin ordin s-a dispus evacuarea lui din locuința familiei; c) verificări periodice și/sau spontane privind locul în care se află agresorul.

Contravențiile sunt prevăzute la art. 57, care prevede că, dacă potrivit legii penale nu constituie infracțiuni, și se sancționează cu amendă între 1.000 lei și 5.000 lei următoarele fapte: „a) refuzul primirii în adăpost ori refuzul de a acorda, la solicitarea motivată a asistentului social, îngrijire medicală gratuită celui aflat în suferință vizibilă, pentru înlăturarea consecințelor violențelor; b) schimbarea destinației adăpostului”.

De asemenea, constituie contravenție și se sancționează cu amendă între 500 lei și 1.000 lei refuzul părăsirii adăpostului, indiferent de motiv, în momentul în care condițiile care au determinat internarea au dispărut.

Totodată, constituie contravenție și se sancționează cu amendă între 500 lei și 1.000 lei încercarea persoanei care a comis acte de agresiune de a pătrunde în incinta adăpostului în care se află sau crede că se află victima.

Conform alin. (4) al aceluiași articol, constituie contravenții, dacă potrivit legii penale nu constituie infracțiuni, și se sancționează cu amendă de la 2.000 lei la 7.000 lei următoarele fapte: „a) nerespectarea obligației de a lua măsurile specifice prevăzute la art. 13 alin. (1); b) nerespectarea obligației prevăzute la art. 18 alin. (2)”.

Din cadrul alin. (5) și (6) ale aceluiași articol reies următoarele: constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute la alin. (4) se realizează de către inspectorii sociali, conform prevederilor legale aplicabile în materie contravențională, iar acestea se constată și sancțiunile se aplică, conform legii, de către asistenții sociali, primar sau împuterniciții acestuia.

Supravegherea respectării măsurilor de protecție dispuse potrivit art. 31 alin. (1) și art. 38 alin. (1), cu ajutorul unui sistem electronic de supraveghere, se realizează în condiții stabilite prin lege, astfel cum reiese din cadrul art. 58.

Reproducem mai jos prevederile art. II-IV și ale mențiunii de transpunere a Directivei 2012/29/UE din Legea nr. 174/2018, care nu sunt încorporate în forma republicabilă a Legii nr. 217/2003 și care se aplică în continuare ca dispoziții proprii ale actului modificator:

„Art. II:

În cuprinsul actelor normative în vigoare, sintagma violență în familie se înlocuiește cu sintagma violență domestică, cu excepția Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările și completările ulterioare.

Art. III

În tot cuprinsul actelor normative în vigoare, sintagma unități pentru prevenirea și combaterea violenței în familie se înlocuiește cu sintagma servicii sociale pentru prevenirea și combaterea violenței domestice.

Art. IV

De la data intrării în vigoare a prezentei legi se stabilesc următoarele obligații, după cum urmează:

a) procedura prevăzută la art. 10 alin. (2) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, cu modificările și completările ulterioare, se stabilește în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi;

b) în vederea reglementării serviciilor sociale prevăzute la art. 15 alin. (4) lit. a) ^**) din Legea nr. 217/2003, cu modificările și completările ulterioare, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați elaborează și supune spre aprobare proiectul de hotărâre privind completarea Hotărârii Guvernului nr. 867/2015 pentru aprobarea Nomenclatorului serviciilor sociale, precum și a regulamentelor-cadru de organizare și funcționare a serviciilor sociale, cu modificările și completările ulterioare;

c) în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a hotărârii prevăzute la lit. b), Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați elaborează și supune spre aprobare ministrului muncii și justiției sociale, proiectul de ordin privind aprobarea standardelor minime de calitate pentru serviciile sociale, organizate ca servicii de informare și consiliere pentru victimele violenței domestice de tip linie telefonică de urgență – help-line;

d) metodologia prevăzută la art. 22 alin. (4) din Legea nr. 217/2003, cu modificările și completările ulterioare, se elaborează în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi;

e) ordinul prevăzut la art. 22¹⁰ alin. (1) din Legea nr. 217/2003, cu modificările și completările ulterioare, se emite în termen de 120 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi;

f) ordinul comun prevăzut la art. 31 alin. (9) din Legea nr. 217/2003, cu modificările și completările ulterioare, se emite în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi;

g) ordinul prevăzut la art. 35¹ din Legea nr. 217/2003, cu modificările și completările ulterioare, se emite în termen de 90 zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi. (…)”.

În ultimul rând, precizăm că prezenta lege transpune parțial prevederile art. 9 alin. (1) lit. b) și c) și alin. (3) lit. a) și b) din Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității și de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 315 din 14 noiembrie 2012.