Punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 260/2012 de stabilire a cerinţelor tehnice şi comerciale aplicabile operaţiunilor de transfer de credit şi de debitare directă în euro (Legea nr. 231/2015)

15 oct. 2015
0 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 5 (0 votes, average: 0,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 1902

Despre

  • M. Of. nr. 758 din 12 octombrie 2015
  • Legea nr. 231/2015
  • Stabilirea unor măsuri de punere în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 260/2012

Recomandări

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Actul normativSumar
Legea nr. 231/2015
(M. Of. nr. 758 din 12 octombrie 2015)
Cap. I („Dispoziții generale”)
Cap. II („Autoritatea competentă responsabilă cu asigurarea respectării prevederilor Regulamentului”)
Cap. III („Măsuri de remediere și sancțiuni”)
Cap. IV („Soluționarea extrajudiciară a diferendelor”)
Cap. V („Dispoziții finale”)

 

În M. Of. nr. 758 din 12 octombrie 2015, s-a publicat Legea nr. 231/2015 privind stabilirea unor măsuri de punere în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 260/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 martie 2012 de stabilire a cerințelor tehnice și comerciale aplicabile operațiunilor de transfer de credit și de debitare directă în euro și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 924/2009.

 

Cap. I („Dispoziții generale”)

Potrivit art. 1, respectiva lege stabilește măsurile necesare punerii în aplicare la nivel național a dispozițiilor cuprinse în Regulamentul (UE) nr. 260/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 martie 2012 de stabilire a cerințelor tehnice și comerciale aplicabile operațiunilor de transfer de credit și de debitare directă în euro și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 924/2009, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 94 din 30 martie 2012, denumit în continuare Regulamentul (UE) nr. 260/2012.

Art. 2 prevede la primul alineat faptul că termenii și expresiile utilizate în respectiva lege au semnificația prevăzută în Regulamentul (UE) nr. 260/2012.

Potrivit celui de-al doilea alineat, în sensul respectivei legi, prin operator de sistem de plăți se înțelege entitatea autorizată de Banca Națională a României în calitate de administrator al unui sistem de plăți, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare.

Cap. II („Autoritatea competentă responsabilă cu asigurarea respectării prevederilor Regulamentului”)

Art. 3 prevede următoarele:

„(1) În aplicarea art. 10 din Regulamentul (UE) nr. 260/2012, Banca Națională a României este desemnată autoritate competentă responsabilă cu asigurarea respectării prevederilor Regulamentului (UE) nr. 260/2012.

(2) În sensul alin. (1), Banca Națională a României monitorizează prestatorii de servicii de plată, operatorii sistemelor de plăți stabiliți pe teritoriul României care furnizează servicii de plată în euro, de tipul operațiunilor de transfer de credit și de debitare directă, precum și proprietarii schemelor de plăți prevăzute la art. 4 din Regulamentul (UE) nr. 260/2012.

(3) În exercitarea atribuțiilor prevăzute de prezenta lege, Banca Națională a României cooperează cu alte autorități competente din state membre ale Uniunii Europene, în condițiile stabilite de Regulamentul (UE) nr. 260/2012”.

Potrivit art. 4, în exercitarea atribuțiilor care îi revin în calitate de autoritate competentă conform art. 3 alin. (1), Banca Națională a României poate:

Pachet: Principiile procedurei judiciare

a) să solicite orice informații și documente în legătură cu executarea, procesarea și/sau decontarea operațiunilor de transfer de credit și debitare directă în euro, opinii și/sau rapoarte de audit relevante privind componentele și sistemele IT utilizate, emise de persoane specializate în domeniu;

b) să efectueze inspecții la sediul prestatorilor de servicii de plată și al operatorilor de sisteme sau scheme de plată care funcționează pe teritoriul României și, dacă este cazul, la sediul entităților care operează tehnic infrastructuri de plăți, stabilite pe teritoriul României.

Cap. III („Măsuri de remediere și sancțiuni”)

Art. 5 are următorul conținut:

„(1) Pentru nerespectarea prevederilor Regulamentului (UE) nr. 260/2012, ale actelor delegate adoptate de Comisie în temeiul Regulamentului (UE) nr. 260/2012 sau ale reglementărilor emise de Banca Națională a României potrivit art. 12, Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă în sensul art. 3 alin. (1), dispune măsuri de remediere și/sau aplică sancțiuni în conformitate cu prevederile prezentei legi.

(2) Măsurile de remediere și/sau sancțiunile dispuse conform prevederilor alin. (1) trebuie să fie eficiente, proporționala și de natură a avea un efect descurajant.

(3) La stabilirea măsurii de remediere și/sau sancțiunii, precum și, după caz, a cuantumului acesteia, Banca Națională a României are în vedere circumstanțele personale și reale ale săvârșirii faptei”.

Art. 6 la primul alineat prevede faptul că în aplicarea art. 5 alin. (1), Banca Națională a României poate să dispună măsuri de remediere necesare în scopul înlăturării deficiențelor constatate și/sau a cauzelor acestora, precum și pentru a impune persoanelor în culpă o conduită conformă cu cerințele prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 260/2012 sau de actele delegate adoptate de Comisie în temeiul acestui regulament ori de reglementările emise de Banca Națională a României potrivit art. 12.

Potrivit alineatului următor, în situația în care persoanele prevăzute la art. 3 alin. (2) nu se conformează măsurilor de remediere dispuse de Banca Națională a României, aceasta poate aplica sancțiunile prevăzute la art. 1.

Art. 7 prevede următoarele:

„(1) În aplicarea art. 5 alin. (1), Banca Națională a României poate aplica următoarele sancțiuni:

a) avertisment scris;

b) amendă de la 10.000 lei la 100.000 lei;

c) suspendarea temporară a dreptului prestatorilor de servicii de plată de a presta servicii de plată de tipul celor care fac obiectul Regulamentului (UE) nr. 260/2012;

d) suspendarea temporară a autorizației de funcționare a operatorilor de sisteme de plăți.

(2) Sancțiunile prevăzute la alin. (1) pot fi aplicate concomitent cu dispunerea de măsuri de remediere potrivit art. 6 alin. (1) sau independent de acestea.

(3) Actele de aplicare a sancțiunii amenzii constituie titluri executorii. Amenzile încasate potrivit prevederilor alin. (1) lit. b) se fac venit la bugetul de stat.

(4) Aplicarea sancțiunilor prevăzute la alin. (1) se prescrie în termen de un an de la data constatării faptei, dar nu mai mult de 3 ani de la data săvârșirii acesteia”.

Art. 8 are următorul conținut:

„(1) Constatarea faptelor prevăzute la art. 5 alin. (1) se realizează de către reprezentanți ai Băncii Naționale a României împuterniciți în acest sens, în cursul inspecțiilor efectuate la sediul persoanelor prevăzute la art. 4 lit. b) sau pe baza informațiilor, documentelor sau opiniilor/rapoartelor de audit puse la dispoziția Băncii Naționale a României în conformitate cu art. 4 lit. a).

(2) Actele prin care sunt dispuse măsuri de remediere și/sau sunt aplicate sancțiunile prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. a) și b) se emit de către guvernatorul, prim-viceguvernatorul sau viceguvernatorii Băncii Naționale a României, conform reglementărilor interne.

(3) Actele prin care sunt aplicate sancțiunile prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. c) și d) se emit de Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României.

(4) Actele emise în temeiul alin. (2) și (3) trebuie să cuprindă cel puțin elementele de identificare a persoanei în culpă, descrierea faptei și a circumstanțelor acesteia și temeiul de drept al dispunerii măsurii sau, după caz, al aplicării sancțiunii”.

Art. 9 stabilește următoarele:

„(1) Actele adoptate de Banca Națională a României potrivit prezentei legi pot fi contestate, în termen de 15 zile de la comunicare. Contestațiile se soluționează de Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României, care se pronunță prin hotărâre motivată, în termen de 30 de zile de la data sesizării.

(2) Hotărârea Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României poate fi atacată în termen de 15 zile de la comunicare, la Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Hotărârea instanței este definitivă.

(3) Banca Națională a României este singura autoritate în măsură să se pronunțe asupra considerentelor de oportunitate, a evaluărilor și analizelor calitative care stau la baza emiterii actelor sale.

(4) În cazul contestării în instanță a actelor Băncii Naționale a României potrivit alin. (2), instanța judecătorească se poate pronunța asupra legalității acestor acte.

(5) Până la adoptarea unei hotărâri de către Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României, potrivit alin. (1), sau până la pronunțarea unei hotărâri definitive de către instanța judecătorească, potrivit alin. (2), executarea actelor emise de Banca Națională a României nu se suspendă”.

Cap. IV („Soluționarea extrajudiciară a diferendelor”)

Potrivit art. 10, soluționarea pe cale extrajudiciară a diferendelor intervenite între prestatorii de servicii de plată și utilizatorii unor astfel de servicii în legătură cu drepturile și obligațiile ce decurg din Regulamentul (UE) nr. 260/2012 se face în conformitate cu prevederile Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, cu modificările și completările ulterioare.

Conform art. 11, prevederile art. 10 nu aduc atingere dreptului persoanei interesate de a iniția acțiuni în justiție în legătură cu drepturile și obligațiile ce decurg din Regulamentul (UE) nr. 260/2012.

Cap. V („Dispoziții finale”)

Art. 12 prevede faptul că în exercitarea prerogativelor care îi revin potrivit art. 3, Banca Națională a României poate emite reglementări, pentru a asigura punerea în aplicare a dispozițiilor Regulamentului (UE) nr. 260/2012 și a actelor delegate adoptate de Comisia Europeană în condițiile Regulamentului (UE).

Potrivit alineatului următor, reglementările emise în aplicarea respectivei legi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 260/2012 de stabilire a cerințelor tehnice și comerciale aplicabile operațiunilor de transfer de credit și de debitare directă în euro (Legea nr. 231/2015) was last modified: octombrie 14th, 2015 by Redacția ProLege
0 Shares

Recomandări

Vă recomandăm:

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.

Abonează-te la newsletter