Invocarea încălcării dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil. Respingerea contestaţiei privind tergiversarea procesului ca rămasă fără obiect

15 apr. 2024
Vizualizari: 138
  • NCPC: art. 522

Prin decizia civilă nr. 1005A/22.06.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelurile declarate, de către apelanții-reclamanți A. și B. și de apelanții-pârâți C. și D., împotriva sentinței civile nr. 1755/12.11.2020, pronunțate de Tribunalul București – secția III-a civilă în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimații-pârâți Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților. Curtea a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a admis contestațiile conexate, a obligat Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor să emită o nouă decizie de compensare în locul deciziei nr. 23946/21.12.2018, cuprinzând următoarele valori de despăgubire: pentru A. și B., valoarea de 4.392.800 puncte, pentru C., valoarea de 197.676 puncte, pentru D., valoarea de 461.244 puncte.

Curtea a luat act că la fond reclamantele contestatoare au declarat că vor solicita cheltuielile efectuate la prima instanță pe cale separată.

Curtea a obligat intimata pârâtă Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor la plata către apelantele reclamante A. și B. a sumei de 14.796,16 RON reprezentând cheltuieli de judecată în apel (cu aplicarea art. 451 alin. (2) din C. proc. civ. în privința onorariului avocatului).

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1645 din 17 octombrie 2023)


 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Examinând contestația la tergiversare, Înalta Curte constată că aceasta este rămasă fără obiect, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Art. 522 din C. proc. civ. reglementează posibilitatea formulării de către oricare din părți, precum și de către procurorul care participă la ședință, a unei contestații prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să se solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată.

Alin. (2) al articolului menționat stabilește cazurile în care poate fi făcută respectiva contestație, motivele vizând atât culpa instanței, cât și atitudinea ei față de neglijența sau abuzul părților, a altor participanți în proces, ori a terților propriu-ziși, care aveau obligații legale sau judiciare, și anume: 1. când legea stabilește un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunțare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat; 2. când instanța a stabilit un termen în care un participant la proces trebuia să îndeplinească un act de procedură, iar acest termen s-a împlinit, însă instanța nu a luat, față de cel care nu și-a îndeplinit obligația, măsurile prevăzute de lege; 3. când o persoană ori o autoritate care nu are calitatea de parte a fost obligată să comunice instanței, într-un anumit termen, un înscris sau date ori alte informații rezultate din evidențele ei și care erau necesare soluționării procesului, iar acest termen s-a împlinit, însă instanța nu a luat, față de cel care nu și-a îndeplinit obligația, măsurile prevăzute de lege; 4. când instanța și-a nesocotit obligația de a soluționa cauza într-un termen optim și previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluționării cauzei, deși timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului.

Astfel, ceea ce caracterizează toate cazurile prevăzute de art. 522 din C. proc. civ. este pasivitatea instanței de judecată, care are mijloacele necesare pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare și nu le folosește sau nesocotește ea însăși dispozițiile legale care îi impun o anumită conduită. În acest context, contestația privind tergiversarea procesului reprezintă un remediu oferit de normele de procedură, ce are aplicabilitate în situațiile în care chiar instanța cauzează amânarea nejustificată sau nu dispune măsurile necesare pentru asigurarea soluționării procesului într-un termen rezonabil.

Contestatoarele supun prezentei proceduri judiciare împrejurarea că decizia nr. 1005/2003 din 22 iunie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosar nr. x/2019 nu a fost redactată.

La data de 17 octombrie 2023, hotărârea curții de apel a fost redactată, lipsind astfel de obiect prezentul demers judiciar, întrucât măsura care se solicita a fi luată prin intermediul contestației a fost îndeplinită.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca rămasă fără obiect, contestația privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2019 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, formulată de contestatoarele A. și B..

Sursa informației: www.scj.ro.

Invocarea încălcării dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil. Respingerea contestației privind tergiversarea procesului ca rămasă fără obiect was last modified: aprilie 15th, 2024 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.