Invocarea excepţiei de neconstituţionalitate. Stabilirea existenţei unui interes procesual al rezolvării excepţiei de neconstituţionalitate (NCPP, Constituția României)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 287/2019

NCPP: art. 426 lit. d) teza a II-a, art. 428 alin. (1); Constituția României: art. 16, art. 21, art. 124; L. 47/1992: art. 29 alin. (1) 

Contestatorul A. a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 428 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 426 lit. d) teza a II-a C. proc. pen. referitoare la durata termenului de declarare a contestației în anulare apreciind că textul criticat încalcă prevederile art. 21 din Constituție privind liberul acces la justiție, art. 16 privind egalitatea cetățenilor în fața legii, art. 124 privind înfăptuirea justiției, precum și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil și art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un recurs efectiv.

În susținerea cererii a invocat, în esență, faptul că prin condiționarea formulării contestației în anulare într-un anumit termen se impune în sarcina individului o condiție excesivă pentru exercitarea căii de atac extraordinare, precum și faptul că impunerea unui termen de formulare a contestației nu este rezonabilă depășind cadrul constituțional referitor la exercitarea căilor de atac întrucât prin efectul dispozițiilor criticate se produce un dezechilibru în defavoarea justițiabilului, în sensul că acesta trebuie să suporte sancțiunea procedurală a inadmisibilității.

Totodată, a mai considerat că norma criticată plasează una dintre persoanele împotriva căreia se face executarea hotărârii în situația de a fi decăzută din dreptul de a exercita calea de atac din motive care nu îi sunt imputabile și care nu puteau fi prevăzute în mod rezonabil.

De asemenea, a apreciat că încălcarea dispozițiilor legale privind compunerea instanței reprezintă o încălcare a dreptului la un proces echitabil în ultimul grad de jurisdicție prevăzut de lege, astfel încât se impune a se constata că dispozițiile art. 428 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 426 lit. d) teza a II-a C. proc. pen. încalcă și art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, se observă că trebuie îndeplinite cerințele prevăzute de art. 29 din Legea 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, și anume:

– excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

– excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

– excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

– excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În ceea ce privește primele trei condiții, Înalta Curte constată că acestea sunt îndeplinite, respectiv excepția a fost invocată de contestatorul A. într-un dosar aflat pe rolul Curții de Apel București, secția I penală, are în vedere neconstituționalitatea dispozițiilor art. 428 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 426 lit. d), teza a II-a C. proc. pen., iar textele criticate nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Referitor la condiția privind legătura normei ce face obiectul excepției cu soluționarea cauzei, Înalta Curte reține că, pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, dispoziția legală a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată trebuie să producă un efect real, concret, asupra cursului procesului penal și, implicit, asupra situației juridice a părții din proces.

Examinarea acestor aspecte presupune stabilirea existenței unui interes procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, incidența acestuia apreciindu-se din perspectiva relevanței și pertinenței asupra soluționării cauzei.

Potrivit art. 428 alin. (1) C. proc. pen., „Contestația în anulare pentru motivele prevăzute la art. 426 lit. a) și c) – h) poate fi introdusă în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel”.

Înalta Curte constată că prin cererea formulată recurentul solicită, în realitate, o modificare la dispozițiile legale, aspect ce excede competențelor instanței de control constituțional.

Instanța constată că în cauza de față nu există o legătură efectivă între necesitatea pronunțării unei hotărâri în contenciosul constituțional și soluționarea, deoarece aspectele invocate nu se constituie în chestiuni de ordin prejudicial care să fie date în competența jurisdicției constituționale, sub forma unei excepții de neconstituționalitate. În concret, se solicită modificarea legislativă a textului criticat, însă instanța de contencios constituțional nu este o autoritatea legiuitoare, acesta fiind atributul exclusiv al Parlamentului.

Față de cele anterior evocate, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii din data de 13 decembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală în Dosarul nr. x/2018.

Sursa informației: www.scj.ro.