Invocarea anumitor vicii referitoare la procedura de valorificare a bunurilor sechestrate. Stabilirea competenţei de soluţionare a litigiului

• Legea 318/2015: art. 20
• Legea 318/2015: art. 27
• Legea 318/2015: art. 28
• Legea 318/2015: art. 29 alin. (1)
• NCPC: art. 133 pct. 2
• NCPC: art. 135 alin. (1)
• NCPC: art. 775
• NCPP: art. 249 alin. (1)
• NCPP: art. 250
• NCPP: art. 250^1
• NCPP: art. 251
• NCPP: art. 252 alin. (8)
• NCPP: art. 252^1 alin. (4)
• NCPP: art. 252^2 alin. (7)
• NCPP: art. 252^3 alin. (3)
• NCPP: art. 252^4

Prin cererea înregistrată la 20 ianuarie 2021 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției – Agenția Națională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate, a solicitat să se constate situația de fapt prin care a fost păgubită în urma achiziției unui lot de marfă de la ANABI și să se dispună restituirea sumei de 104.751,11 RON (TVA inclus), formată din 84.271,23 RON la care se adaugă 16.011,53 RON TVA, reprezentând contravaloarea mărfurilor lipsă și 3.754,91 RON la care se adaugă 713,43 RON TVA, reprezentând mărfurile deteriorate și mucegăite nerecepționate de la depozit.

De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei, pe lângă restituirea sumei de 104.751,11 RON, la emiterea unui document contabil (factură storno) aferentă sumei restituite pentru o evidență corectă a situației de fapt în contabilitatea reclamantei.

În drept, a indicat dispozițiile Legii nr. 554/2004, Legii nr. 318/2015, Ordinului nr. 4344/C/2843/2016.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1819 din 6 octombrie 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cauzei în care s-a ivit conflictul de competență îl constituie obligarea pârâtei Agenția Națională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate la restituirea sumelor plătite de reclamanta S.C. A. S.R.L., sume reprezentând contravaloarea mărfurilor obținute în urma licitației organizate de pârâtă în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea 318/2015, dat fiind că, urmare a ordonanței din 14 august 2018 emisă de către DIICOT – Structura Centrală în dosar nr. x/2016, s-a dispus punerea în executare a încheierii nr. x/2015 pronunțată de Curtea de Apel București, definitivă prin încheierea din 19 iunie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a inițiat valorificarea bunurilor mobile sechestrate într-o cauză penală aflată în etapa urmăririi penale.

În conformitate cu dispozițiile art. 250 și art. 250^1 C. proc. pen., măsurile asigurătorii pot fi contestate, atât pe fond, cât și în ceea ce privește aducerea lor la îndeplinire – art. 251 din același Cod:

„Ordonanța sau încheierea de luare a măsurii asigurătorii se aduce la îndeplinire de către organele de cercetare penală, precum și de către organele competente potrivit legii, din dispoziția organului de urmărire penală sau a judecătorului de cameră preliminară ori a instanței de judecată, după caz”.

Textul de lege prevede expres posibilitatea ca procurorul să apeleze la alte organe competente care își pot da concursul, o astfel de instituție fiind și Agenția Națională pentru Administrarea Bunurilor Indisponibilizate, astfel cum reiese din prevederile art. 20, art. 27 și art. 28 din Legea nr. 318/2015, sumele de bani rezultate din valorificarea bunurilor mobile depunându-se în contul constituit potrivit legii speciale, la dispoziția organului care a dispus măsura asiguratorie.

Potrivit art. 252^4 C. proc. pen., ce reglementează procedura de contestare a modului de valorificare a bunurilor mobile sechestrate:

„(1) Împotriva modului de aducere la îndeplinire a încheierii prevăzute de art. 252^2 alin. (3) sau a hotărârii judecătorești de valorificare a bunurilor mobile sechestrate, prevăzută de art. 252^2 alin. (7) sau art. 252^3 alin. (3), suspectul sau inculpatul, partea responsabilă civilmente, custodele, orice altă persoană interesată, precum și procurorul pot formula, în cursul procesului penal, contestație la instanța competentă să soluționeze cauza în primă instanță. (2) Contestația prevăzută la alin. (1) se face în termen de 15 zile de la îndeplinirea actului contestat. (3) Instanța soluționează contestația de urgență și cu precădere, în ședință publică, cu citarea părților, prin încheiere definitivă. (4) După soluționarea definitivă a procesului penal, dacă nu s-a făcut contestație împotriva modului de aducere la îndeplinire a încheierii sau a hotărârii judecătorești de valorificare a bunurilor mobile sechestrate prevăzute la alin. (1), se poate face contestație potrivit legii civile”.

Dispozițiile legale anterior redate acoperă și ipoteza în care adjudecatarul invocă anumite vicii referitoare la procedura de valorificare a bunurilor sechestrate, având în vedere că, după momentul valorificării prin licitație publică, sechestrul a trecut asupra sumelor plătite de adjudecatar, astfel cum reiese din coroborarea dispozițiilor art. 775 C. proc. civ. și art. 252^1 alin. (4) și art. 252 alin. (8) C. proc. pen.

Or, dat fiind că adjudecatarul solicită restituirea parțială a sumelor achitate, astfel încât se poate ajunge, în mod indirect, la ridicarea parțială a sechestrului asupra sumelor de bani solicitate, având ca efect diminuarea sumei indisponibilizate, competența aparține instanței penale care, potrivit legii, soluționează orice aspecte privitoare la modalitatea de valorificare a bunurilor indisponibilizate.

Art. 249 alin. (1) C. proc. pen. dispune cu privire la scopul instituirii măsurii asiguratorii:

„Procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecății, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanță sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune”.

Acest scop nu a fost atins în cauză odată cu dispunerea măsurii valorificării bunurilor mobile sechestrate, finalizată cu consemnarea sumelor de bani rezultate din vânzarea bunurilor în contul bancar prevăzut de art. 252 alin. (8) C. proc. pen. la dispoziția organului de urmărire penală, câtă vreme există posibilitatea contestării modului de valorificare a bunurilor mobile sechestrate, conform procedurii prevăzute de dispozițiile art. 252^4 C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, reținând incidența în speță a dispozițiilor legale anterior menționate, norme speciale ce instituie o competență materială exclusivă în favoarea instanței penale competente să soluționeze cauza în primă instanță, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a litigiului în favoarea Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Sursa informației: www.scj.ro.