Învestirea instanţei cu solicitarea de obligare a pârâtelor la emiterea titlului de plată şi la plata despăgubirilor stabilite. Respingerea ca nefondat a recursului promovat în cauză

• Legea nr. 165/2013: art. 41 alin. (1)
• Legea nr. 247/2005: art. 14^1
• Legea nr. 247/2005: art. 18^1 alin. (2)
• Legea nr. 247/2005: art. 18^2
• Legea nr. 247/2005: art. 3 lit. h)
• NCPC: art. 425 alin. (1) lit. b)
• NCPC: art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6
• NCPC: art. 496

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Brașov, reclamantele A. și B. au solicitat în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, în principal anularea sau constatarea nulității adresei nr. x/10.02.2016 emisă de A.N.R.P., obligarea pârâtelor la emiterea titlului de plată a despăgubirilor stabilite prin Decizia nr. 7295/2010 emisă pentru numitul C., în favoarea moștenitoarelor sale A. și B., iar în subsidiar repunerea în termenul de formulare a cererii de emitere a titlului de plată și plata despăgubirilor stabilite prin Decizia nr. 7295/2010.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 877 din 13 februarie 2020)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Reclamantele A. și B. au învestit instanța de contencios administrativ cu solicitarea de: – anulare a adresei nr. x/10.02.2016 emisă de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților; – obligare a pârâtelor la emiterea titlului de plată și la plata despăgubirilor stabilite prin Decizia nr. 7295/2010 emisă pentru numitul C., în favoarea moștenitoarelor sale A. și B.; – repunere în termenul de formulare a cererii de emitere a titlului de plată și de plată a despăgubirilor stabilite prin Decizia nr. 7295/2010.

Soluția primei instanțe de respingere a acțiunii a fost recurată de către reclamantă, în motivarea căii de atac fiind invocate cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ.

Primul motiv de recurs sancționează încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, iar cel de al doilea vizează situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii, ori numai motive străine de natura cauzei.

Răspunzând punctual criticilor formulate în recurs, Înalta Curte constată că în cauză nu se poate vorbi despre o pronunțare asupra unei cereri cu care instanța nu ar fost învestită și, implicit, despre o încălcare a principiului disponibilității.

De asemenea, hotărârea recurată respectă cerințele impuse de dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., nu conține o contradicție între considerente și dispozitiv sau o contradicție între considerente, iar motivarea acesteia este clară, precisă și inteligibilă, fără a cuprinde considerente ce nu au legătură cu pricina, străine de aceasta.

Astfel, din verificarea considerentelor și a dispozitivului sentinței recurate reiese că prima instanță a examinat cererile din acțiunea reclamantelor prin raportare la dispozițiile Legii nr. 247/2005, în vigoare la data emiterii Deciziei nr. 7295/2010.

Potrivit art. 18^1 alin. (2) și art. 18^2 din acest act normativ, pentru valorificarea titlului de despăgubire, titularul acestuia avea dreptul și obligația de a proceda la manifestarea expresă a opțiunii sale, în sensul emiterii unui titlu de plată sau conversie, în condițiile art. 14^1 și cu respectarea termenelor prevăzute de art. 3 lit. h) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

De asemenea, valorificarea titlurilor de despăgubire se realizează în 3 ani de la data emiterii, termen care, însă, nu expiră mai devreme de 12 luni de la prima ședință de tranzacționare a acțiunilor emise de Fondul Proprietatea.

Acțiunea reclamantelor a fost întemeiată și pe dispozițiile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, iar în privința acestui text de lege, prima instanță a reținut, în mod corect, decizia Î.C.C.J. – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 40/2016, conform căreia „Dispozițiile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, sa imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările și completările ulterioare, nu sunt aplicabile persoanelor îndreptățite sau autorilor acestora care au obținut titluri de despăgubire emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 și nu au urmat procedura administrativă prevăzută în Capitolul V^1 secțiunea 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare, nerespectând termenele privind valorificarea acestor titluri”.

Dat fiind caracterul obligatoriu al acestei statuări, dar având în vedere și considerentele deciziei CCR nr. 657/2015, care confirmă faptul că „numai în această ipoteză, a exprimării anterioare, în termen legal, a opțiunii creditorului de preschimbare a titlului său de despăgubire emis în temeiul Legii nr. 247/2005, în titlu de plată, poate fi incidentă obligația de plată a sumelor de bani prevăzută de art. 41 din Legea nr. 165/2013”, contrar susținerilor recurentelor, se reține că termenul de 3 ani este un termen de decădere, nesusceptibil de întrerupere sau de suspendare și nu unul de prescripție.

În acest context, prima instanță a apreciat, în mod just, că împrejurările de fapt (dezbaterea succesiunii moștenitoarei D.) și înscrisurile depuse în acest sens nu pot determina repunerea în termen solicită de reclamante și nici nu relevă nelegalitatea adresei contestate.

De asemenea, în cuprinsul Deciziei nr. 7295/2010, la art. 4, se menționează că pentru valorificare titularul trebuie să urmeze procedura prevăzută la Capitolul V¹ din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, iar reclamantele s-au adresat pârâtei abia prin adresa nr. x/2016, după finalizarea dezbaterii succesiunii defunctei D..

Atât în fața instanței de fond, cât și în recurs, recurentele au susținut că s-au prezentat la sediul autorității pârâte în termenul legal pentru exprimarea opțiunii anterior menționate, dar dosarul acestora nu a fost primit.

Această suținere, neînsoțită de indicarea unei date certe, de depunerea unui înscris care să ateste situația invocată (bon de ordine, număr de înregistrare etc.) nu poate avea valența juridică dorită de reclamante și nu poate reprezenta îndeplinirea obligației de manifestare expresă a opțiunii prevăzute de Legea nr. 247/2005 pentru valorificarea titlului deținut, în termenul de 3 ani.

Pentru considerentele expuse, constatând că sentința primei instanțe nu este afectată de nelegalitate și nu poate fi reformată prin prisma cazurilor de casare reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ. invocate de recurente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 din același cod, va respinge ca nefondat recursul promovat în cauză.

Sursa informației: www.scj.ro.