Întrerupere a prescripţiei executării pedepsei. Transmiterea directa a mandatului european de arestare emis de autorităţile române către autorităţile judiciare ale altui stat membru (NCPP, NCP, L. nr. 302/2004)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 598/2016

NCPP: art. 597 alin. (1) și (7); NCP: art. 127, art. 186 alin. (1); L nr. 302/2004: art. 33 alin. (2)

Critica condamnatului A., privind competența de soluționare a prezentei contestației, în sensul că, potrivit art. 597 alin. (1) C. proc. pen. Curtea de Apel București, ar fi competentă să soluționeze contestația acestuia, având în vedere că nu a început executarea pedepsei, iar instanța de executare este prima instanță care l-a judecat, urmează să fie respinsă, întrucât potrivit art. 597 alin. (7) C. proc. pen., hotărârile pronunțate în primă instanță în materia executării potrivit prezentului titlu pot fi atacate cu contestație la instanța ierarhic superioară și, prin urmare, având în vedere că hotărârea atacată este pronunțată de către Curtea de Apel București, Înalta Curte este competentă să soluționeze contestația acestuia.

Pe fondul contestației, se constată că prin hotărârea atacată, în mod corect s-a reținut că, transmiterea directă, spre executare, a mandatului european de arestare emis de instanța română pe numele contestatorului condamnat către autoritățile judiciare competente din Ungaria și Germania (care au și procedat la arestarea provizorie a acestuia, în vederea predării, chiar dacă, ulterior, au respins punerea în executare a mandatului respectiv, motivul invocat -aprecierea caracterului preponderent politic al condamnării – fiind nerelevant în raport cu obiectul prezentei cauze), la datele de 30 aprilie 2015 și, respectiv, 20 mai 2015, înainte de împlinirea termenului prescripției executării pedepsei, a avut, drept efect, de fiecare dată, conform legii române, întreruperea cursului acelei prescripții, astfel că, la data de 20 mai 2015, a început să curgă un nou termen de prescripție, de 10 ani, care, potrivit art. 186 alin. (1) C. pen. în vigoare, se va împlini abia la data de 19 mai 2025.

În acest sens este și Decizia nr. 2 din data de 12 martie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secții unite, în recurs în interesul legii, publicata în M. Of. nr. 281 din data de 27 aprilie 2012, care a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, și ale art. 127 C. pen., stabilește că: „Transmiterea directa a mandatului european de arestare emis de autoritățile române către autoritățile judiciare ale altui stat membru, pe teritoriul căruia a fost localizată persoana. indiferent dacă aceasta este sau nu arestată provizoriu în vederea predării, are efect de întrerupere a prescripției executării pedepsei”.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 33/F din 24 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția a I penală.

Va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 330 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 130 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.