Interviu cu Maria Copilău, absolvent, Facultatea de Drept, Universitatea din București

Nicolae Cîrstea: Bună ziua, doamnelor și domnilor de la Editura Universul Juridic. Astăzi suntem împreună cu o absolventă a Facultății de Drept, Universitatea din București și nu orice absolventă, Maria Copilău este candidatul care în anul 2019 a reușit performanța de a fi admisă pe locul întâi la cea mai importantă facultate de drept din România. Astăzi, la 4 ani de la acel moment, ne-am propus o discuție cu Maria, având în vedere și apropiata zi de 20 iulie, când este examen de admitere la Facultatea de Drept. Cred că putem împărtăși cu Maria câteva idei, câteva trucuri pe care ea le-a folosit pentru a reuși această performanță deosebită de a fi admisă pe locul întâi în 2019, dar, până atunci, Maria, aș vrea să te rog să ne spui câteva lucruri despre tine. De ce Facultatea de Drept? Cum au venit aceste gânduri? Au fost în ultimul an de liceu? A fost o decizie pe care ai luat-o cu mult înaintea ultimului an de liceu?

Maria Copilău: Mulțumesc mult de invitație și mă bucur tare că sunt aici. Ei bine, legat de decizia și procesul alegerii Facultății de Drept, a fost o decizie curajoasă pentru că eu, până în clasa a XI-a, îmi doream să devin medic și abia la începutul clasei a XII-a am luat decizia de a merge la Facultatea de Drept, decizie care spun că este curajoasă, pentru că la liceul meu nu dăduse nimeni de cel puțin 10 ani la Facultatea de Drept. Toți elevii buni din liceul meu erau ori medici ori ingineri, cum e de altfel curentul în momentul de față, și atunci nu știam ce mă așteaptă, nu știam cum să mă pregătesc pentru admitere, nu știam dacă sunt potrivită și nu știam, în primul rând, dacă voi reuși, pentru că nu aveam cu cine să mă sfătuiesc, în orașul meu nu existau profesori care pregăteau, deci a fost o decizie curajoasă și părinții mei nu au știut cum să o gestioneze, dar mă bucur că m-au susținut, că am făcut alegerea potrivită și simt că mi se potrivește.

Nicolae Cîrstea: Spune-ne puțin despre ce înseamnă orașul tău, care este orașul tău și poate câteva lucruri despre anii de liceu, gimnaziu, școala primară? De unde vine Maria Copilău, dincolo de, să zic, ultimii ani de liceu de care ne-ai povestit și această decizie de admitere, de a da la Facultatea de Drept.

Maria Copilău: Eu sunt născută în Brăila, dar orașul în care am crescut este Țăndărei din județul Ialomița, în proximitatea municipiului reședință de județ Slobozia. Și acolo am făcut liceul pentru că mama mea este profesoară de fizică, a fost și inspector județean, este profesoară la liceul la care eu am fost și este un oraș cu elevi destul de buni, care au rezultate bune și la admiterea la Politehnică și Medicină și la ASE și polițiști, doar că profilul cel mai bun de acolo era mate-info, de altfel pe care l-am și terminat, și am fost foarte pasionată de matematică. Am luat și 10 în bac la matematică, doar că Facultatea de Drept nu era așa promovată în rândul elevilor din liceul meu, pentru că nu părea o opțiune atractivă. Iar, în cele din urmă, discutând cu colegii mei din Slobozia, care aveau profil bun și de filologie, mi-am dat seama că e o decizie utilă pentru aptitudinile pe care eu le aveam, adică analizându-mă interior, că deja am început să mă maturizez în clasa a XII-a, mi-am dat seama că eu eram prima care țineam discursuri, care militam pentru drepturile elevilor, care voiam să găsesc soluții practice și raționamente logice care să ducă la anumite soluții și că medicina, de fapt, nu era ceea ce mi se potrivea cu adevărat și n-aș fi făcut-o cu pasiune. Și pentru că întotdeauna mi-am dorit să fiu un adult fericit, care face cu pasiune și are un cuvânt de spus în societate, am zis să merg pe feelingul meu și să mă analizez foarte bine și am fost și vicepreședinte al Consiliului Județean al Elevilor, făceam și dezbateri, deci, cumva, alegerea a venit de la sine, doar că îmi era greu să o conștientizez și să mi-o asum. Deci, cam asta a fost. Liceul meu este un liceu de provincie, dar la care se învață foarte bine și profesorii sunt foarte buni.

Nicolae Cîrstea: Te-ai consultat cu profesori, cu apropiații când te-ai apropiat de această decizie pentru Facultatea de Drept? Ne-ai spus argumentele tale personale, care au fost argumentele celor cu care ai discutat atunci?

Maria Copilău: Din păcate, nu aveam pe nimeni apropiat, nici în familie, nici printre cunoscuți, care să fie în domeniul juridic sau, poate, cunoștințe mai îndepărtate, așa că a fost o discuție cu părinții mei. De obicei, avem discuții foarte complexe și tot timpul m-au tratat ca pe un adult, astfel încât să îmi iau deciziile singură și să realizez orice mă înconjoară. Și, neștiind nici ei prea multe despre domeniu, știau că mă pricep și că am acțiuni în sensul comunicării, analizei și luării de decizii, dar nu știau ce implică și care ar fi riscurile, dacă n-ar fi prea stresant și dacă aș putea să reușesc pe cont propriu, pentru că se vehiculează în societate că ai avea nevoie de pile. Încă există concepția din popor, care este total greșită. Pe cont propriu și cu foarte multă muncă, reușești în orice singur, așa că, în cele din urmă, după ce i-am convins și pe ei că mi se potrivește, am ajuns împreună la această decizie, dar la început au fost sceptici. Chiar și fratele meu, care este medic, nu știa ce să mă sfătuiască, lui i se părea că, el fiind medic, ar putea să fie o cale ușoară pentru mine sau am putea să cooperăm în domeniul medicinei, doar că, cu timpul, i-am convins după foarte multe argumente și multe discuții. Deci, cam cu ei am discutat, cu familia, în general.

Nicolae Cîrstea: Maria, spuneai că ai luat această hotărâre pentru Facultatea de Drept la începutul clasei a XII-a. Cum te-ai pregătit ca să reușești această performanță, să fii admisă pe locul întâi, cât a fost noroc, cât a fost muncă, transpirație, inspirație?

Maria Copilău: Eu, personal, nu cred în noroc. Cred că în orice reușită e cel puțin 85% muncă. Așa că a fost un proces de muncă asiduă în întregul an, mai ales pentru că pentru mine exista o temere că nu știam ce mă așteaptă. Am aflat târziu ce intră din materie, așa că a fost un turneu, un maraton efectiv de la început până la final, ca și acum, asta mă caracterizează pe mine, eu sunt într-un maraton continuu, nu prea dorm, învăț, sunt workaholică puțin, deși nu vreau să recunosc, așa că a fost nevoie de foarte multă organizare, foarte multe pregătiri cu profesori foarte buni, pe care îi salut și le mulțumesc pe această cale. Foarte multe scheme, post-it-uri, deci astea sunt skill-urile care m-au ajutat, foarte multe scheme, notițe, creioanele colorate, peretele meu din cameră era plin de scheme și de adnotări, deci tot anul am fost la birou, cu foarte multă organizare și multă perseverență.

Nicolae Cîrstea: Cu ce medie ai reușit în 2019, atunci când ai intrat la facultate și cu ce gânduri? După examen a fost o surpriză pentru tine că ai avut cea mai bună notă de la examen?

Maria Copilău: Cu media 92, care cred că a fost cea mai mare din ultimii ani, pentru că admiterea este din ce în ce mai complexă, după cum probabil știți că s-a adăugat și proba de logică. Pentru mine chiar a fost o surpriză. A fost o zi destul de dificilă pentru mine, din punctul de vedere al sănătății, mă extenuasem și eram într-un burnout. Eram extenuată și în timpul examenului, care e de 4 ore și este un examen al stresului continuu. Am ieșit destul de supărată, chiar am plâns. Ai mei nu știau la ce să se aștepte, pentru că reacția mea nu părea una normală, așa că a fost o surpriză. Pentru că ce s-a întâmplat, în anul meu au fost foarte mulți de „altă interpretare”, adică atunci când printre răspunsurile grilei nu se află cel pe care tu îl dorești și îl anticipezi, e varianta de „dă-i altă interpretare” pe care eu o alesesem la cele mai multe, la majoritatea grilelor. Și, ieșind de la examen, mi-am dat seama că poate să fie un risc și să fi greșit, că nu aveau cum să fie atât de multe de „alte interpretări”. Dar se pare că asta a fost cheia succesului și, chiar când am mers la miezul nopții la facultate cu părinții mei, mă căutam, sinceră să fiu, la taxă, pentru că eram cumva dezamăgită de prestația mea, neștiind că, de fapt, era ceea ce trebuia să fac și, apoi, când am văzut că sunt în capul listei, a fost cred că și prima oară în viața mea când am plâns de fericire, a fost o emoție pură pe care nu prea pot să o descriu în cuvinte, deci, da, a fost o reală surpriză și a fost mai mult o reușită și nu neapărat o performanță, pentru că a fost vorba de foarte, foarte multă muncă, deloc noroc, deci, cine consideră că la această admitere ai nevoie de noroc, nu, e nevoie de foarte multă muncă.

Nicolae Cîrstea: Au fost apoi 2-3 luni de odihnă după examenul de admitere și ai pășit în anul I de facultate. Te-a frapat modul cum se pune problema la facultate față de liceu, ai avut probleme de adaptare în anul I?

Maria Copilău: Nu m-a frapat, a fost exact la ce mă așteptam, adică este o instituție de prestigiu care m-a învățat foarte multe lucruri. În primul rând, ce înseamnă să fii diplomat, ce înseamnă să fii organizat, ce înseamnă să fii muncitor și să ai principii, adică chiar mi-a atins așteptările și a fost, într-adevăr, un șoc pe care îl au toți elevii, raportat la nivelul și cuantumul informațiilor, astfel că a fost o lecție foarte bună despre mine, și anume că poți să înmagazinezi din ce în ce mai multă informație de la an la an, ceea ce cred că, de fapt, a fost o lecție pentru toți colegii mei și mi-a plăcut că am învățat de la oameni care m-au inspirat și în profesia pe care vreau să o practic mai târziu, pentru că se respectau principiile, pentru că nu existau zvonuri sau alte vehiculări, cum erau la alte facultăți, cum că poți să înșeli examenele, cum că poți să treci fără să deții informații, adică efectiv totul ține de munca ta și de capacitatea ta de a reține logic și de a înțelege raționamentele logice ale dreptului.

Nicolae Cîrstea: Față de modul de a învăța din liceu, modul cum ai învățat pentru facultate, cum s-a schimbat lucrul ăsta în anul I? Cum reușești, de la 200-300 de pagini pentru toate materiile de admitere, să ajungi la sute de pagini pentru o singură materie, să ai într-o sesiune 2000-3000 de pagini de parcurs? Cum trebuie să se pregătească un candidat care reușește la examenul la Facultatea de Drept pentru anul I, ce se schimbă în modul de a învăța, de a asimila informația?

Maria Copilău: Pentru mine a fost mai plăcut procesul de învățare în facultate, pentru că am învățat cu pasiune. În liceu îmi plăcea să învăț, întotdeauna am fost silitoare, doar că, în afară de matematică și chimie, pe restul le învățam că trebuie, pentru că așa e sistemul de învățământ din România, care încarcă cu prea multe materii, din punctul meu de vedere, așa că învățam, era și mate-info, era vorba de lucru și nu de învățare de informație brută, doar că nu învățam cu atât de multă pasiune ca la facultate, unde îmi dădeam seama că informațiile pe care eu le memorez acum îmi vor folosi mai târziu. Așa că, deși era multă informație pe care o aveam în față, totuși, o priveam cu drag și cu foarte multă organizare, scheme, așa cum am mai spus. Îmi organizam din timpul semestrului, ăsta este un aspect foarte important pentru toți studenții care sunteți în anul I și nu numai, învățați în timpul semestrului pentru fiecare seminar și curs. Deci, acesta a fost parcursul meu, învățam pentru fiecare seminar și curs, îmi făceam scheme cu materia aferentă fiecărui seminar și curs, iar apoi în sesiune nu păreau atât de multe informații, pentru că eu deja aveam 90% din materie parcursă, dar, într-adevăr, a fost șocant la început, mai ales că după se aduna din ce în ce mai multă informație pe parcursul sesiunilor, dar, cum am spus, și am învățat cu mult drag aproape toate materiile pe care consideram că o să le folosesc în viitor, așa că a fost un studiu plăcut care nu mi-a creat probleme sau dureri de cap sau… desigur, au mai fost și perioade tensionate sau examene de care mi-a fost frică, dar, în general, a fost un studiu făcut cu plăcere.

Nicolae Cîrstea: Ți-aș propune să mergem în cei 4 ani și să ne spui câteva lucruri despre amintirile care ți-au rămas în eventuale momente importante. Ce poți să ne spui despre anul I? Ce ți-a rămas în memorie, ce ți-a atras atenția în mod deosebit? Poate un profesor, poate o situație, poate un examen pe care l-ai picat sau, din fericire, poate n-a fost cazul la tine.

Maria Copilău: Din fericire, nu am avut niciun examen picat. M-am luptat să fiu la bursă în toți cei 4 ani, dar cred că amintirea cea mai importantă a anului I a fost atunci când am realizat că am în față și interacționez constant cu persoane de la care mă pot inspira. În primul rând, domnii profesori care au fost un exemplu întotdeauna și de la care am avut de la fiecare ceva de învățat, în primul rând informația  pură, dar și skill-uri despre profesiile de mai târziu și apoi colegii mei, care am descoperit că toți aveam anumite aptitudini, anumite calități, adică procesul de selecție pe care-l implică admiterea la Facultatea de Drept de la Universitatea din București chiar asigură un proces de selecție al studenților care creează o elită, aș zice, în rândul studenților, adică toți aveam anumite informații, toți aveam ceva de învățat unul de la celălalt, fiecare întâlnire, cât și la o cafea, era o amintire plăcută, din care rămâneai cu o informație și din care știai că vei lega o prietenie care și mai târziu, profesional, îți va folosi și vei avea cu cine să împărtășești experiențele profesionale. Deci, cred că principala amintire din anul I a fost că m-am implicat în toate activitățile posibile extrașcolare, extracurriculare, să zic, și am întâlnit oameni pe care îi respect și o să-i respect toată viața și cu care sper să mă întâlnesc ori de câte ori voi avea ocazia.

Nicolae Cîrstea: În anul I de facultate a intervenit și pandemia. Practic, voi ați parcurs pandemia în cei 4 ani de facultate. Cum v-a impactat asta și cum ați reușit să vă adaptați?

Maria Copilău: Eu, paradoxal, știu că colegii mei or să mă contrazică, cel puțin 50% m-am bucurat sau am văzut avantajele pandemiei, din punctul de vedere al studiului, pentru că, într-adevăr, nu mai aveam alte activități și vrei, nu vrei, studiai, chit că era în fața unui laptop și când erai doar tu cu tine. Facultatea noastră chiar s-a adaptat bine și cursurile și seminarele mi se pare că au fost făcute la același nivel. La examene, într-adevăr, erau puțin mai dificile din prisma faptului că se considera că ai putea să te inspiri, fiind în spatele unui calculator. Erau ceva mai dificile și timpul era mai limitat, dar, din punctul de vedere al calității cursurilor și seminariilor, n-am simțit absolut niciun dezavantaj. Mi-a plăcut, aveam timp să mă și odihnesc, să și învăț, dar ce mi-a lipsit a fost, într-adevăr, viața de student și activitățile extracurriculare, cum ar fi un proces simulat care ne dezvoltă sau un stagiu de practică chiar la un birou de avocatură la care ne dorim sau la o instituție judecătorească, unde am fi văzut exact ce înseamnă profesia respectivă, care, iarăși, online era egal cu zero, dar, în rest, din punct de vedere, așa cum am mai spus, nu am simțit, dar sunt colegi care au resimțit această… sau care se puteau concentra mai bine atunci când era cineva în fața lor. Cumva eu eram responsabilă și în fața unui calculator, pentru că știam că este vorba de viitorul meu.

Nicolae Cîrstea: O materie și un profesor preferat din anul I?

Maria Copilău: Din anul I eu sunt fan drept civil, așa că, în anul I, aș spune drept civil, domnul profesor Cristian Paziuc.

Nicolae Cîrstea: Hai să mergem mai departe. În anul II de facultate, pandemia rămasă cumva  prezentă, câteva amintiri, câteva momente importante din anul II?

Maria Copilău: Da, anul II, vorbeam și cu colegii mei, cred că este cel mai oportun an de a te dezvolta pe toate părțile și de a te hotărî, într-adevăr, ce profesie vrei să alegi, pentru că materiile sunt ceva mai ușoare, te-ai acomodat deja cu stilul de învățare și cu cerințele facultății, ai înțeles care sunt raționamentele din spatele civilului, cel puțin, doar că noi, fiind în pandemie, nu ne-am bucurat de avantajele timpului liber sau ușurinței în procesul de învățare. Deci, în anul II, pot să zic doar că am avut cele mai mari note și cele mai bune rezultate, dar, din punctul al dezvoltării mele, simt că atunci am stagnat puțin, pentru că și stagiile de practică și concursurile la care m-am implicat, fiind online, nu erau atât de riguroase sau eu nu eram atât de riguroasă în legătură cu ele, pentru că nu simțeam aceeași presiune și aceeași emoție pe care o impune un concurs, dar cred că și anul II rămâne cu o amintire frumoasă, pentru că m-a învățat că pot să mă adaptez și la stresul unor condiții mai nefericite, cum ar fi pandemia și la un timp mult mai limitat al unui examen, dacă în mod normal, am fi avut o oră și jumătate de examen, în clasă aveam chiar 30-40 de minute, deci a fost o lecție anul II.

Nicolae Cîrstea: Materia și profesorul preferat din anul II, preferați, preferate?

Maria Copilău: Tot dreptul civil, cred că drepturile reale în legătură cu care am și scos o carte de grile cu mai mulți colegi, sub coordonarea domnului profesor Silviu Munteanu și, bineînțeles, un profesor preferat – domnul decan Baias, fost decan, dar, într-adevăr, o inspirație și un exemplu pentru noi toți.

Nicolae Cîrstea: Mulțumesc, Maria. Anul III, un an greu, nu? Câteva momente, nu știu, un profesor o materie preferată?

Maria Copilău: Anul III pentru mine a fost cel mai frumos, pentru că mi-a arătat că, într-adevăr, îmi place dreptul și că, într-adevăr, pot să-l învăț și să-l înțeleg, nu doar să-l învăț. Mi-a plăcut foarte mult și penalul special, dar în special contractele făcute cu domnul decan Dincă, unde chiar am înțeles civilul și chiar mi-am dat seama cum se aplică, mi-am dat seama că baza civilului încă nu o aveam și cred că au fost cele mai grele două examene de civil din toată facultatea la care am avut rezultate bune și atunci mi-am confirmat mie că civilul este calea pe care o aleg, deși și penalul este o materie foarte frumoasă. Deci, concluzia ar fi că a fost cel mai frumos an și că materia preferată sunt contractele cu domnul profesor Dincă.

Nicolae Cîrstea: Anul IV, s-a terminat și pandemia. Cred că ați intrat într-un regim normal de învățare, la cursuri și la seminarii. Pe de altă parte, se apropia licența, aveați și procedură civilă, care intra ca și materie, probabil unul dintre cele mai importante, dar și cele mai grele.

Maria Copilău: Da. Anul IV a fost un maraton, dar carene-a facilitat cumva munca? Am spus că, într-adevăr, în afară de procedură civilă, celelalte materii au fost dificile și sunt și utile, dar nu a fost același maraton din sesiunile din anii anteriori, în sensul în care celelalte materii nu necesitau atât de mult timp, au putut fi parcurse și în sesiune, adică pentru prima oară în viața mea lăsasem câteva materii pe sesiune, iar procedura civilă a devenit și ea una dintre materiile mele preferate, cred că e preferata și pe locul al doilea ar fi civilul, pentru că până atunci nu înțelegeam exact cum se desfășoară lucrurile. Mi se părea că nu pot pipăi procesul civil și să-l gestionez și abia acum când am învățat procedura civilă care necesită o rigurozitate aparte, mi-am dat seama că pot să zic „acum știu drept” și că dacă aș fi în fața unei cereri de chemare în judecată, pe care să o redactez, aș ști cum să pun problema. Deci, anul IV, cumva, este temelia, din punctul meu de vedere, dar, într-adevăr, a fost extenuant și încă nu m-am odihnit și nici n-am timp să mă odihnesc până la barou, dar o să am timp după, sper.

Nicolae Cîrstea: Licența ce provocări a ridicat din punctul de vedere al învățatului, al examenului propriu-zis?

Maria Copilău: Licența a fost o surpriză din punctul de vedere al dificultății pentru noi toți, pentru că a fost un examen mult mai greu, asta nu o zic doar eu, față de ceilalți ani, deși grilă închisă, ceea ce ne-a făcut pe noi să ne așteptăm la o dificultate mai mică, totuși ne-a creat probleme, mai ales că eu am avut la dispoziție doar trei săptămâni de învățat după sesiune, de recapitulat, nu neapărat învățat, ceea ce a însemnat că de doctrină nu am mai avut timp, ne-am axat pe coduri, cod civil, cod, proceduri ș.a.m.d. și nu am fost atât de riguroși ca pentru barou și admiterile în profesie. Așa că ne-am aflat în fața unor subiecte care au fost destul de dificile, dar din care am învățat multe cu siguranță și tot am avut un rezultat bun, dar nu atât de bun pe cât mi-aș fi dorit, dar raportat la dificultate, a fost ceea ce îmi doream.

Nicolae Cîrstea: În acești 4 ani a apărut și această problemă nouă cumva pentru Facultatea de Drept, s-a copiat mai mult, poate, decât de obicei la colegii din anii inferiori ție. A fost un scandal destul de mare la Facultatea de Drept. Cum s-a raportat studenta Maria Copilău la acea situație care a existat la facultate atunci?

Maria Copilău: Eu am fost destul de neutră pentru că am încercat să privesc obiectiv situația și să mă pun și în pielea domnilor profesori și a regulamentului facultății și al studentului care tocmai ce nu mai e elev și tocmai ce-și puțin responsabilitatea în mâini, de student. Astfel că, gândindu-mă din perspectiva elevului, mi-am dat seama că ei nu conștientizează rigurozitatea facultății și a mediului academic în care se aflau și se așteptau ca lucrurile să fie tratate ca la liceu, unde se mai trecea cu vederea și unde nu li se impunea să trateze lucrurile ca niște adulți sau viitori adulți, dar, gândindu-mă că suntem la Facultatea de Drept și că avem un regulament strict și că trebuie să impunem în societate niște valori morale și că suntem reprezentanții justiției de mai târziu, mi-am dat seama că o sancțiune trebuia să existe sau măcar un proces de trezire a lor, astfel încât să conștientizeze că nu e ok să înșeli sau să păcălești un sistem când chiar tu vrei să militezi pentru dreptate. Doar că, legat de măsura care a fost luată, nu mă pot pronunța, poate că a fost prea aprigă, poate că trebuia mai atent analizată, dar știu că, în cele din urmă, prin intermediul proceselor și justiției despre care învățăm și pentru care milităm, s-a ajuns ca anumiți studenți să se reîntoarcă pe poarta facultății, deci probabil că dreptatea, în cele din urmă, a câștigat.

Nicolae Cîrstea: Dacă ar fi să faci o paralelă între gândurile de acum 4 ani, când te pregăteai, mai erau câteva zile până la admitere, și acum, la absolvirea Facultății de Drept, ce ți s-a confirmat, ce ți s-a infirmat în cei 4 ani de studiu? A fost Facultatea de Drept alegerea cea mai bună pentru Maria Copilău?

Maria Copilău: Cu siguranță, da, chiar acum analizam retrospectiv și mă gândeam dacă a fost decizia bună și, da, raportat la aptitudinile mele și la lipsa mea de îndemânare care nu mă făcea un medic bun sau la lipsa mea de răbdare care nu mă făcea un programator bun, îmi dau seama că dreptul a fost alegerea potrivită, mai ales că am învățat cu drag, mai ales că și acum, pentru barou, mă pregătesc cu drag, adică nu simt o presiune atât de mare. Iar raportat la mine, sunt schimbată, sunt adultul care se vede pregătit de începerea unei cariere. Am învățat foarte multe, mai ales că poți să reziști sub presiune, sub stres, că pot să muncesc la fel de mult cât îmi propun și că orice devine realitate, dar, bineînțeles, cu foarte multă muncă.

Nicolae Cîrstea: Facultatea de Drept ți-a adus și această calitate de autor de care vorbeai, sunt două cărți pe care le-ai semnat alături de alți colegi, cea de la Universul Juridic a ajuns la a 3-a ediție. Cum a fost experiența de autor pentru tine și cum crezi că îi ajută aceste cărți pe cei care vor să vină la Facultatea de Drept sau care sunt deja la Facultatea de Drept?

Maria Copilău: Experiența de autor a fost frumoasă și puțin provocatoare, din două perspective. Frumoasă din punctul de vedere al faptului că eu puteam să împărtășesc munca mea cu elevii și știu cât de greu a fost procesul de înmagazinare a întregii materii pe vocabular și puțin provocatoare, pentru că nu știam cum să condensez tot ceea ce am de spus și ce să ofer din informațiile respective. Colaborarea cu Editura Universul Juridic a venit întâmplător, eu nici nu mă gândeam, dintr-o discuție pe instagram, pentru că noi colaboram acolo de mult timp, din primul an de facultate, și le-am spus că am niște conspecte strânse pe care mi-ar plăcea să le împărtășesc cu lumea, dar nu eram atât de curajoasă încât să cred că aș putea să fiu autoare întâi de facultate, fără vreo expertiză pe limba română, așa că colegele de la Editura Universul Juridic au venit cu această propunere care a fost foarte frumoasă și onorantă pentru mine, iar eu m-am gândit la Roxana Tudorescu, care a fost admisă și ea prima după mine, pentru că îmi doream să fiu puțin ajutată în procesul de scriere. Îmi era teamă să nu scap din eroare anumite informații, să nu văd anumite grile care ar trebui incluse și așa a luat naștere acest proiect frumos, care sunt sigură, și am și primit feedback, că a ajutat foarte mulți elevi, pentru că este o muncă asiduă să iei DOOM-ul și Dex-ul la puricat și învățat. Și așa că acest instrument i-a ajutat foarte mult și mă bucur că am putut să îi ajut și să pun, așa, o mică cărămidă în procesul lor de învățare.

Nicolae Cîrstea: Ai vorbit de două-trei ori despre examenul de admitere la barou. Înțeleg că ai luat deja o decizie spre ce profesie te îndrepți. Ce stă la baza acestei decizii? Mulți studenți, absolvenți visează la INM, la profesiile de magistrat, judecător și procuror. De ce se îndreaptă Maria către zona de avocatură?

Maria Copilău: Da, și eu am visat la fel ca majoritatea colegilor mei la magistratură până în anul III, chiar semestrul al II-lea. Doar că, analizându-mă iarăși, cumva spre finalul etapelor din viața mea trec printr-un proces de introspecție și mă gândesc „Maria, cum te vezi în viitor, ce îți dorești de la tine?” Și atunci, analizându-mă anul trecut, mi-am dat seama că-mi doresc o viață destul de liberă, fără limitări. Eu sunt o persoană destul de creativă, de asta și activitatea de pe instagram care a dat naștere acestei cărți și nu îmi doream limitările pe care le implică profesia de magistrat, care este o profesie foarte frumoasă, dar nu era nici atât de dinamică și nici atât de liberă cum vedeam eu viitorul și viața mea de adult. Și așa că mi-am dat seama că avocatura, care este o profesie liberală, îmi permite să fiu cine vreau eu să fiu, să mă axez pe ce domeniu al dreptului vreau și să aprofundez ce domeniu al dreptului vreau și așa că mi-am dat seama că acesta e drumul meu. Și un alt dezavantaj, dar poate că majoritatea nu îl vede așa, a fost că eu îmi doresc, îmi place foarte mult Bucureștiul, sunt foarte atașată de București și îmi doresc ca activitatea mea să fie aici și riscul de a prinde în orice oraș al țării în care ar trebui să mă stabilesc, cel puțin pentru o scurtă perioadă, nu mi se părea că pentru viața mea de tânăr e o oportunitate de a mă dezvolta și de a mă simți bine, eu cu mine.

Nicolae Cîrstea: Ai un model de avocat la care te gândești? Ți-ar plăcea să fii ca unul dintre profesorii tăi, ca unul dintre avocații de succes ai României și de ce?

Maria Copilău: E o întrebare grea și mi-e greu să mă rezum la un singur avocat, dar, cu siguranță,  au fost foarte mulți care m-au inspirat pe parcursul facultății. Și sunt și mai mulți pe care i-am întâlnit în practică, pentru că sunt mai mulți cantitativ la societățile de avocatură mari care mi-au arătat ce înseamnă a porni de jos ca avocat și a dezvolta o societate mare de avocatură, a-ți impune punctul de vedere și a direcționa oamenii în cariera lor juridică. Deci, mi-e greu să mă rezum la un nume, dar, cu siguranță, sunt multe și mă bucur că au existat, pentru că așa mi-am dat și eu seama că avocatura este pentru mine și că rezonez cu stilul de viață și felul de a gândi a persoanelor respective.

Nicolae Cîrstea: Ai vorbit la un moment dat despre principii de viață, care sunt principiile pe care se bazează deciziile tale, modul tău de lucru, de viață?

Maria Copilău: Cred că principalul de noi e greșit spus, principiul pe care mă ghidez, în general, este a fi om, a fi empatic, a rezona și a transmite energie în jur. Pentru că niciodată nu mi-a plăcut formalismul. Deși domeniul juridic impune o anumite formalitate și o anumită diplomație care cred că mă caracterizează, mi se pare că în orice activitate și dacă vrei să lași ceva bun în urmă, trebuie să fii uman, empatic și să transmiți cu calm ceea ce ai de spus și să lași ceva în urma ta care să spună mai mult decât profesie și atât, astfel că principalul mod de a vedea lucrurile este că trebuie să trăim prin oameni și cu ajutorul oamenilor și astfel vom reuși să aducem succesul în societate.

Nicolae Cîrstea: Maria, ți-ai construit, nu sunt sigur dacă în acești patru ani de facultate sau chiar anterior, o comunitate destul de puternică și pe rețelele de socializare, ești influentă a zonei juridice din România. Ne povestești acolo și despre învățat, ne povestești și multe alte lucruri. Cum te raportezi la această comunitate, cum ai crescut-o, cum interacționezi cu ea, ce postezi acolo? De ce ar trebui să te urmărim?

Maria Copilău: Comunitatea mea a apărut chiar în anul I, odată cu succesul de a intra prima, când am fost bombardată de diverse interviuri, colaborări, branduri care doreau să ia legătura cu mine și mi-am dat seama că pot să folosesc acest instrument pentru a împărtăși experiența mea de student. Adică eu pe contul de socializare am fost chiar eu, Maria, fără perdea sau fără a încerca să par altceva, adică și cu activitățile academice care-mi ocupau cam 75% din timp, în care arătam cum învăț, arătam că nu e tot timpul ușor, arătam că uneori ajungi la burnout, arătam că sunt anumite examene care îmi plac și anumite examene pentru care mă pregătesc mai greu, dar arătam și activitățile care mi se par firești la vârsta asta, nu știu, o ieșire la teatru, o petrecere. Adică arătam exact cum mi se pare mie că trebuie să fie stilul de viață al unui student la drept, adică cu echilibru și cu pasiunea în învățare și cred că a avut succes pentru că am fost reală. Cred că dacă aș fi vrut să par altceva, s-ar fi văzut și atunci nu ar fi ajuns informația pe care aș fi vrut să o transmit la oameni. Am persoane care și în momentul de față îmi cer sfaturi despre admitere, despre diverse examene, de pe ce cărți să învețe, de unde să le achiziționeze, de la Ujmag și așa mai departe. Deci, eu mă bucur că pot să mai ajut din când în când tinerii în general, pentru că ei sunt cei mai… cred că am 45% din comunitatea mea, între 18 și 25 de ani. Și mă bucur că pot să ajut, doar că pe viitor o să mă concentrez mai mult pe drept și o să postez cât se poate și cât îmi permite cariera de mai târziu mai mult content juridic. Momentan m-am axat și pe zona asta tinerească, astfel încât să transmit ceea ce sunt cu adevărat.

Nicolae Cîrstea: Vei rămâne mai atașată de profesorii și de colegii de la facultate sau liceul e cel care pune bazele unor prietenii până la sfârșitul vieții?

Maria Copilău: Cu siguranță voi fi mai atașată de cei de la facultate, pentru că, fiind mai matură, în pragul acesta al vieții mi-am ales altfel prieteniile, exact cu oamenii cu care rezonam și chiar s-au consolidat niște relații de prietenie frumoase, care sper să reziste toată viața. Iar, din liceu, din păcate, am menținut legătura cu foarte puține persoane, pentru că ne-am și împrăștiat în diverse alte domenii. Eu  sunt singura la drept, așa că eu ocupând-mi timpul destul de mult cu învățatul, nu prea aveam timp să mai petrec timp și cu ei, din păcate, dar acum sper să se rezolve lucrurile acestea și să fiu mai echilibrată pe viitor, astfel încât să nu mai pierd prietenii.

Nicolae Cîrstea: Într-un interviu pe care l-am realizat acum 10 zile cu domnul decan al Facultății de Drept, spunea domnia sa că studenții au susținut conducerea facultății în acest demers de adaptare a planului de învățământ la rigorile actuale. Erau aproximativ 30 de ani de când planul de învățământ nu mai fusese adaptat și a fost inclusiv pentru dumnealui o surpriză foarte plăcută că studenții au votat pentru această schimbare. Ai fost implicată la momentul respectiv în discuțiile care au fost? Ți s-a părut oportună adaptarea acestui plan de învățământ? Cum ai votat dacă ai fost implicată în acest proces?

Maria Copilău: Eu am fost implicată doar la nivel de discuție, pentru că am fost doar reprezentant de grupă. Nu mi-am dorit să… nu am candidat pentru reprezentant de serie sau de an, pentru că mi-am dat seama că implică o responsabilitate și un timp pe care eu voiam să-l dedic hobby-urilor mele și timpului pentru învățat. Dar, cu toate acestea, la nivelul seriei am avut o discuție și mi s-a părut oportună decizia, pentru că restructurarea constă în faptul că au fost eliminate anumite materii și au fost împărțite materiile importante, care, de altfel, sunt și admiterile în profesie, civil, penal și procedură penală și civilă, pe parcursul mai multor semestre, astfel încât să nu fie foarte condensată materia și studentul să aibă mai mult timp să o parcurgă, ceea ce mi se părea necesar de mult timp, chiar și din anul meu, pentru că erau anumite opționale pe care majoritatea n-o să le folosim în profesia noastră sau cel puțin va fi un proces de alegere dacă dorim să le folosim, să le aprofundăm și astfel că civilul împărțit pe mai multe semne,  procedura civilă, iarăși, căreia să i se asigure mai mult timp, e decizia cea mai bună, pentru că dreptul trebuie înțeles. Cine crede că dreptul poate fi preluat ca informație brută greșește, trebuie înțeles, trebuie parcurs logic, cu sfințenie și atenție și pentru asta e nevoie de timp și de multe seminare cu profesori care să fie lângă tine și să te ajute să înțelegi raționamentele din spate.

Nicolae Cîrstea: Probabil că nu o să te desparți total de Facultatea de Drept, te gândești probabil și la un masterat, poate chiar la un doctorat la un moment dat, dar pentru că recent acest moment al absolvirii, un mesaj pentru profesorii Facultății de Drept.

Maria Copilău: Da, n-o să mă despart, acum urmează să mă înscriu la master. Mesajul meu ar fi că le mulțumesc foarte mult că ne-au inspirat și ne-au învățat dreptul cu foarte multă plăcere, se vedea pasiunea din modul în care ne expuneau, că ne-au învățat ce înseamnă statura și principiile unui profesionist al dreptului și sper să mă întâlnesc la master cu majoritatea sau cei mai mulți dintre profesorii pe care i-am îndrăgit, că o să fac masterul de drept privat, și că le doresc să evolueze cât de mult se poate și să aibă succesul pe care îl merită, pentru că sunt niște oameni deosebiți.

Nicolae Cîrstea: Un mesaj pentru colegii care rămân, mai mici, la Facultatea de Drept.

Maria Copilău: Să nu se dea bătuți. Să își dea seama că tot viitorul lor este în mâinile lor și atât, că nu există nedreptăți la această facultate. Există doar tu care nu ai muncit suficient și că dreptul trebuie învățat, așa cum am mai spus, cu plăcere sau cel puțin să descoperiți acea arie a dreptului și acea materie pe care să le învățați cu drag, pentru că așa vă veți croi drumul. Dacă se simte ca un proces greoi în care te chinui să parcurgi, și am avut colegi chiar care mai mici, pe care i-am auzit că vor să renunțe la facultate, pentru că li se pare foarte greu, atunci drumul acesta va fi inutil, așa că să încerce să-și găsească materia preferată sau modul de a învăța încât să le placă ceea ce învață și, cu siguranță, se va găsi o profesie sau o anumită materie a dreptului care să fie potrivită pentru ei.

Nicolae Cîrstea: Săptămâna viitoare, pe 20 iulie, este examenul de admitere la Facultatea de Drept. Spunea domnul decan că la simulare au fost mai mulți, la simularea din 2023 au fost mai mulți candidați decât la examenul de admitere din 2022. Care ar fi mesajul tău pentru candidații de anul acesta?

Maria Copilău: Să se organizeze foarte bine în această săptămână care a rămas, astfel încât să recapituleze exact punctele sensibile pe care simt că nu le stăpânesc. Să meargă cu încredere în ei acolo, să-și ia cel puțin o oră pentru a îmbulina borderoul sau cât se poate din timp, pentru că riscă să nu mai aibă timp să completeze unul nou și să vină cu entuziasm, pentru că Facultatea de Drept le va deschide multe oportunități și vor întâlni oameni frumoși. Iar celor care sunt puțin nesiguri, le urez mult succes și,  cu siguranță, va fi bine. Sunt sigură că toți cei care au muncit și își doresc cu adevărat să ajungă la Facultatea de Drept o să ajungă și sper să ajung și eu să supraveghez la admitere. Încă mă gândesc dacă îmi permit să pierd o zi de învățat sau nu, dar mai vedem până atunci.

Nicolae Cîrstea: O carte preferată a Mariei?

Maria Copilău: De drept?

Nicolae Cîrstea: Și de drept și…

Maria Copilău: Îmi place foarte mult psihologia și cunoașterea de sine. Mi se pare că puterea și evoluția din asta vin, din a te cunoaște pe tine și de a fi sincer și profund cu gândurile și aptitudinile tale, așa că cred că „Atitudinea este totul” este una dintre cărțile mele preferate, dar, în ultimul timp, am citit mai mult drept, cel puțin anul ăsta, spre rușinea mea, n-am mai citit nicio carte, nici nu aș fi avut timp și cred că cărțile de drept civil le țin undeva la loc de cinste în biblioteca mea, dar, da, de psihologie, orice îmi iese în cale, citesc și mă ajută să mă dezvolt, să mă cunosc pe mine.

Nicolae Cîrstea: Calitatea umană la care ții foarte mult, Maria?

Maria Copilău: Empatia, cum am mai spus, mi se pare că este cea mai mare virtute, pentru că dacă nu rezonezi cu oamenii și nu reușești să transmiți ceea ce ai de transmis, degeaba ești foarte bun în ceea ce faci. Sau degeaba ești foarte bine profesional, dacă tu nu trăiești frumos printre oameni și nu te înconjori de oameni și nu te bucuri de ceea ce e important în viață, și anume emoția, emoția pe care poate să ți-o transmită și profesia, și un examen, dar e important să ți-o iei din interacțiunea cu oamenii dragi care te ajută să fii bine și profesional, și emoțional, spiritual, sănătate ș.a.m.d.

Nicolae Cîrstea: Mulțumesc mult. Pentru că ai vorbit de empatie, se recomandă, la un moment dat, a fost un număr al revistei DoR (Decât o Revistă) dedicat empatiei, cred că e un număr din 2017-2018. Nu știu dacă știi revista, dar dacă cauți pe internet, sigur o găsești, numărul ăsta. Este chiar foarte, foarte interesant și aprofundează empatia din diverse perspective, de la perspectiva medicală până la alte profesii. Maria, mulțumesc mult de tot! Îți mulțumesc și pentru toată colaborarea pe care am avut-o la Universul Juridic, cu siguranță n-o să ne oprim, aici te văd destul de hotărâtă. Practic, faci parte dintr-o nouă generație de studenți. Când eram noi studenți, acum 20 de ani, eram mult mai reticenți în a ne spune punctul de vedere, mult mai setați de diverse lucruri la care ne gândeam, nu voiam să deranjăm și așa mai departe. Practic, generația voastră este o generație mult mai degajată, care spune lucrurilor pe nume, care nu se rușinează, își exprimă o opinie și susține un anumit punct de vedere. Un mesaj de final, Maria?

Maria Copilău: De final pentru dumneavoastră, mulțumesc mult pentru invitație și îmi doresc ca această colaborare frumoasă să continue pe termen lung și tuturor urmăritorilor Editurii Universul Juridic, să nu încetați să credeți în visurile voastre și să munciți pentru ceea ce vă doriți.

Nicolae Cîrstea: Mulțumesc mult, doamnelor și domnilor, am fost împreună la Universul Juridic cu Maria Copilău, cu siguranță, un student care s-a făcut remarcat încă de la examenul de admitere și un absolvent despre care veți mai auzi. Cu siguranță, Maria este un om hotărât, foarte hotărât chiar, care va face o carieră frumoasă în avocatură, poate chiar și un doctorat foarte bun. Vom auzi lucruri cu siguranță frumoase în viitor, pe termen mediu și lung. Vă mulțumim foarte mult!