Interesul superior al copilului. Noi sensuri ale unei „formule magice”

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Intersecții între drepturile copiilor și cele ale părinților

Unele situații de conflict între drepturile copilului și cele ale părinților au fost soluționate în defavoarea copilului. Este deja de notorietate cazul (Odièvre) în care dreptului copilului (abandonat) la cunoașterea propriei identități i s-a opus dreptul mamei la păstrarea secretului nașterii (permis într-o epocă, de legislația franceză, femeilor necăsătorite). Din păcate, găsirea unui just echilibru între accesul la cunoașterea propriei vieți și la identitate și dreptul la „uitare” al mamei nu a fost posibilă. CEDO a decis în favoarea mamei, subliniind că fiica (petenta) s-a bucurat de toate avantajele unei vieți normale de familie prin faptul că a fost adoptată.

Zece ani mai târziu față de cazul precedent, CEDO revine asupra primatului interesul copilului asupra dreptului părintelui în B. Tóth. Petentului, care a conviețuit cu mama copilului până aproape de nașterea acestuia i s-a refuzat recunoașterea paternității pe motiv că un alt bărbat a recunoscut copilul (cu acordul mamei) și ulterior l-a adoptat împreună cu soția lui. În ciuda insistențelor petentului, instanța națională a considerat că nu este necesară deschiderea unui proces pentru verificarea ficțiunii paternității din moment ce „statutul legal al copilului a fost stabilit” (B.Tóth,§12) și acesta s-a integrat în noua familie. Practic, urmând aceeași logică, instanța decide că interesul copilului dictează ruperea legăturii cu tatăl biologic.

De asemenea, ne putem referi la situații în care principiul interesului superior al copilului este folosit excesiv, afectând dreptul părintelui. Într-o cauză împotriva României (Ostace) reclamantul contestă paternitatea susținând încălcarea art.8 din Convenția europeană prin imposibilitatea de a contesta, pe baza probelor biologice, declararea judecătorească a paternității (după 20 de ani de la data la care o instanță românească l-a declarat tatăl unui copil). Respingând ca inadmisibilă cererea de redeschidere a procedurii în stabilirea paternității copilului născut din afara căsătoriei -în condițiile în care și copilul și mama acestuia erau de acord cu stabilirea adevărului biologic prin efectuarea testului AND, autoritatea națională nu a ținut cont de echilibrul just necesar a fi stabilit între interesele celor în cauză (Ostace,45). Mai mult, petentul (care deținea deja un raport de expertiză biologică care dovedea că nu este tată) nu a beneficiat de aplicarea noilor dispoziții ale Codului civil (acțiunea în stabilirea paternității este imprescriptibilă în timpul vieții copilului și pentru răsturnarea prezumției de paternitate a unui copil născut din căsătorie termenul de prescripție este calculat, pentru tatăl prezumtiv, de la data când a aflat că era prezumat a fi tatăl copilului, sau de la o dată ulterioară, când a aflat că prezumția nu corespunde realității). Ca urmare, este reținută încălcarea art.8. În acest caz, evident, statul a forțat noțiunea de interes superior al copilului în detrimentul dreptului la viață privată al tatălui.

O situație inedită a fost analizată în Krušković, în care petentului i-a fost respinsă cererea de a fi înregistrat ca tată biologic al copilului născut în afara căsătoriei. CEDO stabilește o dublă încălcare a art.8 din Convenție: pe de o parte din perspectiva tatălui, privat de dreptul său la respectul vieții de familie și, pe de alta, din cea a copilului, pentru care interesul superior dicta stabilirea adevărului în scopul cunoașterii propriei identități (Krušković, §41,42).

 Interesul superior al copilului născut prin tehnici de reproducere medical asistată

Diferențele legislative dintre state în materie de reproducere medical asistată generează noi tipuri de conflicte. În două cauze împotriva Franței (Mennesson și Labassee) interzicerea relațiilor dintre tatăl biologic și copiii născuți de o mamă surogat în străinătate constituie, în opinia CEDO, o încălcare a dreptului copilului. Instanțele franceze nu au recunoscut acordul de surogat pe baza cărora petenții au fost declarați părinți pentru că legea internă (Codul civil) nu permite. Practic, Curtea constată o largă marjă de apreciere pentru Franța în materie de maternitate surogat (dată fiind lipsa consensului între statele Europei) și o marjă redusă de apreciere în ce privește dreptul la identitate individuală (Mennensson, §77-80) și urmărește raționamentul statului în asigurarea echilibrului dintre interesul general și interesul copilului (Labassee,71-73). Nerecunoașterea produce o situație identitară contradictorie: în Franța, spre deosebire de California, nu sunt acceptați ca fiind copiii părinților lor (cu toate consecințele inerente).

În fine, recent (Paradiso și Campanelli) s-a pus problema refuzului statului de a transcrie un certificat de naștere emis în Rusia care atesta calitatea de părinți a reclamanților (care apelaseră la serviciile unei clinici de reproducere și la o mamă-surogat). Pentru că asupra părinților plana suspiciunea de fals (expertiza genetică nu demonstra legătura lor cu copilul) minorul a fost declarat abandonat, plasat într-un centru de îngrijire și propus spre adopție. CEDO a apreciat că, față de copil, reclamanții s-au comportat ca părinți „de facto” timp de câteva luni. În privința menținerii echilibrului dintre interesele aflate în joc (cel public și cele private) (Paradiso și Campanelli, §86) instanța opinează că interesul copilului trebuie să primeze iar ingerința autorităților italiene este disproporționată.

Interesul copilului în cauze privind reunificarea familiei

Legată de dreptul la liberă circulație (și implicit, dreptul de intrare și rezidență pe teritoriul unui stat), reunificarea familială are reglementări specifice în dreptul Uniunii Europene (art.21 TFEU, Directiva 2004/38, Carta Drepturilor fundamentale a U.E.). Fără a intra în detalii, subliniem că art. 24 din Carta drepturilor fundamentale a U.E. trebuie citit ca având același conținut cu art.8 din Convenția Europeană și astfel, „în toate acțiunile privind copiii, luate de autoritățile publice sau de instituții private, interesul superior al copilului trebuie să fie luat în considerare. Fiecare copil are dreptul să întrețină relații personale normale cu părinții săi, excepție făcând numai cazurile în care acest lucru contravine intereselor sale”. Pe lângă Curtea de Justiție a U.E care dezvoltat o întreagă jurisprudență în acest domeniu (în Baumbast, Catherine Zhu, Man Lavette Chen, G. R. Zambrano, Carpenter și Dereci), CEDO a fost chemată să răspundă într-un număr de cazuri care au fost abordate prin prisma relațiilor de familie și a dreptului la viață privată. Argumentele Curții au fost însă, de multe ori, contradictorii.

În Berisha, autoritățile elvețiene au refuzat să acorde permis de ședere și au emis un ordin de expulzare celor trei copii născuți în Kosovo care au intrat ilegal pentru a locui cu familia și au rămas timp de trei ani. Curtea are în vedere „vârsta copiilor (doi minori și unul major), situația în țara de origine și gradul de dependență de părinții lor” (Berisha, §51) după care însă, insistă pe legăturile pe care copiii le au cu țara de origine și pe „puternicele” legături de familie pe care le au acolo cu bunica (Berisha, 60). Mai mult, apreciază că interesul lor superior este asigurat prin faptul că pot oricând să călătorească în Elveția pentru a-și vedea părinții. Decizia, care susține că art. 8 nu a fost încălcat, este surprinzătoare câtă vreme nu a ținut cont de buna integrare a copiilor la școala din Elveția, de rezultatele lor școlare și de consecințele întreruperii educației pentru minori.

La aceeași concluzie ajunge Curtea în cauza Gűl (1996) considerând justificat refuzul autorităților de a permite intrarea în Elveția a copilului de șase ani pentru a locui cu părinții.

În cauza Sen (2001), în care părinților li s-a respins cererea de întregire a familiei prin acceptarea pe teritoriul Olandei a copilul (lăsat în grija bunicii în Turcia), CEDO reține încălcarea art. 8 al Convenției. Este pentru prima oară când instanța schimbă accentele argumentării și insistă asupra importanței statutului dobândit de tată în noua țară de reședință și a faptului că legăturile de familie avute în vedere nu sunt stabilite ulterior momentului emigrării părinților. Mai mult, CEDO nu acordă aceeași importanță ca în cazurile precedente faptului că, în țara de origine, există rude apte să îngrijească copilul (Sen,§41).

Concluzii

Invocarea interesului superior al copilului în fața instanțelor ca o simplă incantație este periculoasă pentru că poate justifica orice practică și orice interpretare, favorizând arbitrariul. Pe de altă parte, complexitatea cazurilor care reflectă impactul progresului medical asupra drepturilor omului decurge dintr-o imensă presiune exercitată asupra unui stat care trebuie să accepte o practică interzisă de dreptul intern pentru a legaliza relațiile dintre copii și părinți stabilite în străinătate. Desigur, identificarea soluției optime pentru un copil ridică numeroase probleme într-o lume în permanentă schimbare, în care cuplul este se redefinește și noțiunea de parentalitate este atât de diversă. În ciuda acestor dificultăți, judecătorilor naționali le revine sarcina unei corecte evaluări a tuturor aspectelor de care depinde dezvoltarea, bunăstarea și viitorul copiilor.

Bibliografie

Jean Carbonnier, Droit civil, 21e éd., Tome 2, La famille, l’enfant, le couple (PUF, 2000), 85.

Godsglory Ifezue, Maria Rajabali „Protecting the Interest of the Child”, Cambridge Journal of Internationaland Comparative Law (2)1:78(2013), DOI:10.7574/cjicl.02.01.77.

Jean Carbonnier, „Les notions à contenu variable dans le dorit français de la famille”, în C. Perelman et R.Vander Elst, Les notions à contenu variable en droit, (Bruxelles, 1984), 99.

Ciucă, „Interesul copilului nenăscut vs. dreptul la identitate al persoanei”, în Idei și valori perene în științele socio-umane, Studii și cercetări, Tomul XVII, Academia Română, Fliliala Iași, Institutul de Cercetări Economice și Sociale « Gh. Zane », Departamentul de științe socio-umane, (Argonaut, Cluj Napoca), 2012, 96.

Elisabeth Marquardt, The Revolution in Parenthood. An Emerging Global Clash Between the Adult Rights and Children’s Needs, (Institute for American Values, 2006), 10.

G.Puppink, PhD, „Had the woman been a man… Commnents on the ECHR rulling of X and Others vs. Austria on homosexual adoption and the abandonment of natural law”, TurtleBayUN, URL:http://wp.me/p23AKd-2DA

Elena Falletti, „Homosexual Single Individuals’ Right to Adopt Before the ECHR and the French Legal Context”,Human Rights Brief 18, no.2 (2011), 26-29 www.digitalcommons.wcl.american.edu/hrbrief/vol18/iss2/5

Websites:

http: // www2.ohchr.org.CRC_ C_ GC_ 14ENG General Comment on the Best Interest of the Child (CDC, Comentariul General Nr. 14 (2013) cu privire la dreptul copilului ca interesul superior al acestuia să fie considerat primordial, adoptat de către Comitet la a șaizeci și doua sa sesiune (14 ianuarie –1 februarie 2013).

http://hudoc.echr.coe.int/eng=001-99605 Cazurile:

ECHR, X.Y, Z vs. United Kingdom, Appl. 21830/93, par. 47

ECHR, Schalk and Kopf vs. Austria (Application no.30141/04, Judgment 24.06/2010)

ECHR, Kroon et.al. v. the Netherlands, Appl. 18535/91, Judgment 27.10.1994

ECHR, Eberhard and M. V. Slovenia, Appl. 8673/05, 9733/05, Dec.1.12.2009

ECHR, Moretti and Benedetti v. Italy, Appl. No. 16318/07, Judgment 27 apr. 2010.

ECHR, Case o f S.H. and Others v. Austria, Appl. 57813/00, Judgment 3.11.2011

ECHR, X and others vs. Austria, Appl. No.19010/07, Arrêt (Grand Chambre) 19.02/2013

ECHR, E.B.vs. France, Appl. no. 43546/02, Judgment (Grand Chamber) 22.01/2008

ECHR, YC v.U.K, Appl.547/10, Court (Fourth Section), Judgment 13/03/2012

ECHR, Odièvre v. France, 13 febr. 2003 (Grand Chambre)

ECHR, Krisztian Barnabàs Tóth v. Hungary, Appl. 48494/06, Judgment 12.02.2013

CEDO, Ostace vs. România, Cererea nr. 12547/06, decizia din 25 febr.2014

Krušković v. Croația, Application no. 46185/08, Judgment 21 June 2011

ECHR, Mennesson and Others v. France, Application no. 65192/11, Judgement (Fifth Section), 26/06/2014

ECHR, Labassee v. France, Appl.no. 65941/11, Judgment 26.06.2014

CEDO, Paradiso and Campanelli v. Italia, Cerere no. 25358/12, Hotărâre 27.01.2015

ECHR, Berisha v. Switzerland, Appl.948/12, Judgment 2013

ECHR, Gűl v. Switzerland, Appl.23218/94, Judg. 1996

ECHR, Sen v. the Netherlands 31465/96, Judgment Dec. 2001