Robinsonada omului augmentat

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Miturile despre căutarea tinereții veșnice, a perfecțiunii și nemuririi omului au însoțit epocile. În zilele noastre, Ghilgameș, Faust, fântâna tinereții, apa vie, soma sunt înlocuite de noi formule magice: chirurgia estetică, schimbarea sexului, ingineria genetică, dopajul intelectual, implanturile neuronale etc. În numele demnității sale, omul clamează noi drepturi, printre care și cel de a atinge perfecțiunea. Câtă vreme demnitatea nu impune limite persoanei în relație cu ea însăși, ci interzice încălcarea demnității altora^[1], omul se simte eliberat de constrângerile celorlalți și este tot mai atașat de sine și de dorințele proprii. Noua paradigmă existențială este axată pe accesul nelimitat la informație, la noi tipuri (virtuale) de socializare. În același timp, cultura imaginii în lumea globalizată impune schimbarea tiparelor de viață, construirea unei noi identități, a unei înfățișări mereu „actualizate” prin apel la progresul medical.

Dezideratul îmbunătățirii vieții omului prin eliberarea de vulnerabilități este dublat de cel al augmentării capacităților sale, mai ales cerebrale pentru a-l face mai puternic. Practic, discuția privind augmentarea se axează pe acest aspect îngrijorător. Augmentarea la nivelul creierului ca posibil imperativ într-o societate concurențială, controlul conduitelor prin accesul la emoțiile celorlalți sunt doar câteva teme angoasante pentru umanitate.

Omul augmentat și transumanismul

Linia de demarcație dintre omul reparat și cel augmentat este foarte fragilă. Medicina regenerativă afirmă primatul scopului terapeutic, și nu creșterea performanțelor fizice. Ca orice utopie de ieri, augmetarea s-a transformat, în prezent, într-o realitate generatoare de dileme etice și juridice.

Bioetica^[2], definită ca „studiu sistematic al comportamentului uman în domeniul științelor vieții și sănătății în lumina valorilor și principiilor morale”, încearcă să găsească răspunsuri numeroaselor întrebări legate de noile practici. Cu toate acestea, principiul bioetic potrivit căruia dezvoltarea științei trebuie să protejeze echilibrul dintre interesul individual și interesul general al societății pare a fi depășit. Libertatea omului subordonat exclusiv dorințelor sale pare detașată de solidaritatea umană ca liant social, izolându-l.

Conceptul de om augmentat sau ameliorat este asociat cu antropotehnia (ce presupune modificarea fără scop medical a ființei umane), cu organismul cibernetic (cyborg), cu corpul tehnologizat (tehnocorp), cu NBIC (nanotehnologii, biotehnologii, informatică și științe cognitive), cu singularitatea tehnologică (ca limită a cunoașterii tehnologice actuale).

Cea mai puternică mișcare cultural-intelectuală care are ca scop transformarea condiției umane prin utilizarea noilor tehnologii este transumanismul. Termenul a fost folosit pentru prima oară în 1957 de către biologul Julian Sorell Huxley^[3] (în lucrarea New Bottles for New Wine) cu intenții diferite de cele actuale, „omul rămânând om, dar depășindu-se pe sine prin realizarea noilor posibilități ale naturii sale umane”^[4]. Încă din 1999, curentul transumanist susține prin reprezentanții săi „dreptul moral de a utiliza tehnologia pentru sporirea capacităților fizice, mentale, reproductive ale celor interesați, libertatea de a alege dintre multiplele oferte pentru a se debarasa de vulnerabilități, pentru creșterea performanțelor mentale și fizice într-o societate concurențială, pentru prelungirea vieții”^[5]. Altfel spus, idealul este acela al depășirii limitelor biologice ale omului. Omul augmentat va fi „biomedicalizat”^[6] pentru a răspunde exigențelor mereu crescânde ale unei societăți concurențiale (spre deosebire de idealul de perfecțiune umanist al epocii Luminilor care urmărea emanciparea omului prin ameliorarea condițiilor vieții sociale și politice)^[7].

Omul augmentat în… construcție

De la proiecte individuale (cum a fost cel al profesorului britanic de cibernetică Kevin Warwick care, în 1998, și-a implantat un ID de frecvență radio în braț^[8] și a realizat o primă cyber-îmbrățișare cu soția sa – purtând un implant similar) s-a ajuns astăzi la mega-proiecte, cum sunt, de pildă, cel numit Blue Brain^[9] (2005, Lausanne) pentru augmentarea inteligenței și crearea unui creier artificial), Human Brain Project (care reunește cercetători din 150 de instituții ale lumii și beneficiază de fonduri impresionante^[10]), proiectul Calico (2013) sau cel numit Human Cognome (în SUA, urmărind reprezentarea vizuală a modelelor mentale)^[11]. Pe scurt, finalitatea acestor proiecte vizează transferul conținutului creierului uman pe un calculator sau pe un robot…

Tot sub forma proiectelor, imaginația colectivă este întreținută prin realizarea unor producții cinematografice despre implanturi și augmentări cibernetice^[12]. Parafrazându-l pe Mark Twain^[13], un cunoscut susținător al transumanismului (Ray Kurzweil) afirmă că, 2045 va fi „anul singularității”, adică momentul în care omul va fi aidoma mașinii^[14].

În loc de concluzii

Preconizata eliberare de „moștenirea biologică”^[15] este de natură să aducă atingere demnității ființei umane. În acest sens, s-a pronunțat și Comisia Europeană cu privire la utilizarea non-medicală a implanturilor TIC^[16]. Pentru a fi acoperite din punct de vedere legal sunt necesare reglementări privind protecția datelor și a vieții private a persoanei. Declaratia UNESCO asupra genomului uman și drepturilor omului afirmă primatul persoanei asupra științei și transmite două mesaje importante: acela că știința nu este un scop în sine, ci o cale de a îmbunătăți viața omului și a societății și acela că oamenii nu trebuie reduși la calitatea de instrumente în beneficiul științei^[17]. Carta drepturilor fundamentale a UE, la rândul său, impune statelor protejarea demnității persoanei în fața progresului medical. În 1995, în Franța, Consiliul Legislativ a interzis, în numele protecției demnității, expolatarea caracteristicilor fizice ale persoanelor (în ciuda existenței consimțământului acestora). Acum, caracteristicile fizice sunt schimbate deliberat pentru a răspunde dorinței proprii dar, în același timp, unor presiuni sociale într-o cultură a imaginii care are ca imperativ invulnerabilitatea. Tehnicile de augmentare se înscriu în contextul social și cultural, ceea ce atrage riscul creării unei societăți a discriminării (între cei care vor avea și cei care nu vor avea acces la ultimele descoperiri științifice), încălcând, în același timp, principiul kantian al demnității care interzice instrumentalizarea omului. Sau, cum afirmă Fukuyama, augmentarea va produce „forme superioare de inegalitate” între omul „natural” și cel augmentat^[18].

Pare a fi uitată, astăzi, lecția de umilitate a creștinismului și de acceptare a limitelor naturii umane ca premisă a ameliorării spirituale individuale^[19]. Dacă depășirea limitelor biologice presupune să înlocuim nașterea cu clonarea, să eliminăm suferința (prin împlantarea de piese detașabile în marele… service uman), să învingem lupta cu moartea, să încercăm să reconstituim Creația în spațiul insular al laboratorului, scenariul este terifiant. La fel de terifiant ca și un ultim proiect al omului pentru humanoizi cuprinzând lecții despre iubire, empatie, râs și plâns…

* Articol publicat și pe pagina Centrul pentru Drepturile Omului (CEDROM).

* * Publicat în volumul Medicii și Biserica (XV), Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2017, pp. 221-227.

^[1] Bertrand Mathieu, La Bioéthique, Ėditions Dalloz, Paris, 2009, p. 40.

^[2] Enciclopedia of Bioethics, 3rd Edition, Vol. I, A-C, Thomson Gale, Editor Stephen G.Post, p. 279 (Annette Dula).

^[3] Primul director UNESCO, președinte al Asociației umaniste britanice, fratele lui Aldoux Huxley (autorul romanului SF „Minunata lume nouă”).

^[4] Chems Eddine Chitour, Transhumanisme : l’homme „réparé et augmenté” a-t-il encore besoin du divin? http://www.egrandsoir.info/transhumanisme-l-homme-repare-et-augmente-a-t-il-encore-besoin-du-divin.html.

^[5] Declarația Asociației mondiale transumaniste, 1999, în De l’homme augmenté au transhumanisme, https://www.contrepoints.org/2014/01/12/152972-de-lhomme-augmente-au-transhumanisme, le 12 janvier 2014 dans Technologies.

^[6] Nicolas Le Dévédec, Fany Guis, Humain augmenté, un enjeu social, SociologieS [En ligne], Premiers textes, mis en ligne le 19 nov. 2013, URL: http://sociologies.revues.org/4409.

^[7] Ibidem.

^[8] Susan W. Brennen , Law in an Era of „ Smart” Technology, Oxford University Press, 2007, p. 112.

^[9] Blue Brain Project, www.bluebrain.epfl.ch.

^[10] http://www.nytimes.com/2013/03/19/science/bringing-a-virtual-brain-to-life.htm (23 aug. 2016).

^[11] http://future.wikia.com/wiki/Human_Cognome_Project.

^[12] Documentarul Eyeborg, în regia lui Rob Spence, www.eyeborgproject.com.

^[13] Mark Twain, Man the Machine: „To me, Man is a machine, made up of many mechanisms, the moral and mental ones acting automatically in accordance with the impulses of an interior Master. Yes. Man the machine–man the impersonal engine. I am sorry, but you see, yourself, that your mind is merely a machine, nothing more. You have no command over it, it has no command over itself–it is worked solely from the outside. That is the law of its make; it is the law of all machines”.

^[14] TIL: Transumanism, singularitate și viață veșnică, http://www.descopera.ro.lumea digitala.

^[15] R.S. Bakker, Less Human than Human: The Cyborg Fantasy versus the Neuroscientific Real (2012/10/29), p. 2, www. https://rsbakker.wordpress.com/…/less-human-than-human.

^[16] GEE [2005], « Aspects éthiques des implants TIC dans le corps humain », Opinion, n°20.

^[17] Roberto Adorno, Human dignity and human rights as a common ground for a global bioethics, Journal of Medicine and Philosophy, 2009, 34 (3):223-240 (2009), philpapers.org/rec/ANDHDA.

^[18] Francis Fukuyama, Our Posthuman Future: Consequences of the Biotechnology Revolution, New York Farrar, , Straus & Giroux, 2002), p. 11.

^[19] Jean-Claude Larchet, Recension: „Hoome perfectible, homme augmenté?”, un numéro hors série de la Revue d’éthique et de la théologie morale, 8 nov. 2015, http://orthodoxie.com/recension-homme-perfectible-homme-augmente-un-numero-hors-serie-de-la-revue-dethique-et-de-theologie-morale.