Infracţiunile de participare la un grup infracţional organizat şi furt. Imposibilitatea realizării misiunii de preluare pe cale terestră a persoanei solicitate din cauza măsurilor de siguranţă impuse în contextul evoluţiei epidemiei COVID-19 (NCPP, L. nr. 302/2004)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 200/2021

L. nr. 302/2004: art. 99, art. 104 alin. (9) și (10), art. 113 alin. (2); NCPP: art. 275 alin. (2) și (6), art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b)

Prin Încheierea de ședință nr. x/HI/18 decembrie 2020, Curtea de Apel Cluj a admis cererea formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, și a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A., pe o perioadă de 15 de zile, începând cu data de 18 decembrie 2020, ora 22:55 și până la data de 01.01.2021, ora 22:55.

Ulterior, prin Încheierea penală nr. 212/2020 din data de 29 decembrie 2020, Curtea de Apel Cluj, a admis cererea de executare a mandatului european de arestare, emis la data de 2 decembrie 2020, de judecătorul de instrucție din Olanda, în Dosarul nr. x și predarea persoanei solicitate A., către autoritățile olandeze, în vederea executării unei pedepse privative de libertate de 4 ani închisoare, aplicată la data de 5 noiembrie 2020 de Judecătoria din Olanda, pentru comiterea infracțiunilor de participare la un grup infracțional organizat și furt, fapte prevăzute de art. 140, art. 310 și art. 311 din C. pen. olandez.

S-a constatat că persoana solicitată A., a fost de acord cu predarea sa către autoritatea judiciară competentă din Olanda, nu a renunțat la beneficiul conferit de regula specialității.

Totodată, a dispus menținerea măsurii arestării luată față de persoana solicitată A., pe o perioadă de 30 de zile, respectiv până la data de 27 ianuarie 2021, ora 22:55.

În cauză, prin adresa nr. x din 25.02.2021 a Biroului Sirene, Curtea de Apel Cluj a fost informată cu privire la faptul că s-a solicitat prelungirea măsurii arestării provizorii a persoanei solicitate A., pe o perioadă de încă 30 de zile, în vederea predării acestuia către autoritățile judiciare din Olanda, raportat la starea de sănătate a persoanei solicitate, care potrivit înscrisurilor medicale existente la dosar nu poate fi transportată cu avionul, putând fi posibilă doar preluarea terestră, procedură pe care autoritățile olandeze nu o agreează. În cuprinsul adresei anterior menționată, s-a arătat faptul că realizarea misiunii de preluare pe cale terestră a persoanei solicitate este imposibilă, având în vedere măsurile de siguranță impuse în contextul evoluției epidemiei COVID – 19, solicitându-se astfel prelungirea termenului de predare.

Urmare a acestei adrese, prin încheierea contestată, a fost menținută măsura arestării în vederea predării către autoritățile judiciare din Olanda a persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 27 februarie 2021, până la data de 28 martie 2021, inclusiv.

Conform art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, „dacă din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită”.

Dispozițiile legale menționate constituie transpunerea în legea română a dispozițiilor art. 23 din Decizia Cadru nr. 2002/584/JAI, dispoziții care au fost interpretate în jurisprudența Curții Europene de Justiție în cauza Vilkas C-640/15, hotărârea din 25 ianuarie 2017 în sensul că „într-o situație precum cea în litigiul principal, autoritatea judiciară de executare și autoritatea judiciară emitentă convin asupra unei noi date a predării, în temeiul acestei dispoziții, în cazul în care predarea persoanei căutate, în termen de 10 zile de la prima nouă dată a predării convenită în temeiul dispoziției menționate, este împiedicată ca urmare a rezistenței opuse în mod repetat de această persoană, cu condiția ca, din cauza unor împrejurări excepționale, această rezistență să nu fi putut fi prevăzută de respectivele autorități, iar consecințele acesteia asupra predării să nu fi putut fi evitate, în pofida diligenței manifestate de autoritățile amintite, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere. Art. 15 alin. (1) și art. 23 din Decizia-cadru 2002/584, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299, trebuie interpretate în sensul că aceleași autorități rămân ținute să convină asupra unei noi date a predării în cazul expirării termenelor stabilite la art. 23 menționat”.

Drept urmare, ținând cont că predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare olandeze nu s-a putut realiza având în vedere starea acestuia de sănătate dar și contextul actual al evoluției epidemiei de Covid-19 în statele din Europa, prin încheierea atacată, prima instanță a constatat că sunt incidente dispozițiile art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și, în mod corect, în temeiul art. 104 alin. (9) și (10) și art. 113 alin. (2) din aceeași lege, a menținut măsura arestării persoanei solicitate pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 27 februarie 2021, până la data de 28 martie 2021, inclusiv.

Raportat la dispozițiile art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, conform cărora măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezența apărătorului, iar durata inițială a arestării nu poate depăși 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile, Înalta Curte constată că nu este depășită durata totală a arestării, întrucât contestatorul A. a fost arestat provizoriu în vederea predării la data de 18 decembrie 2020.

Cererea contestatorului persoană solicitată, privind înlocuirea măsurii arestării provizorii cu arestul la domiciliu nu poate fi primită în raport cu dispozițiile legale ce reglementează această procedură specială. Astfel, dispozițiile art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată prevăd că, în cazul prevăzut la alin. (5) (persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa), dacă nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării prev. la art. 99 din aceeași lege, judecătorul se poate pronunța prin sentință, potrivit art. 109, deopotrivă asupra arestării și predării persoanei solicitate. Tot astfel, conform prevederilor art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 republicată, în situația în care, ulterior, instanța dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare, se dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, textul de lege neacordând instanței posibilitatea de a aprecia cu privire la aplicarea unei alte măsuri preventive prevăzute de C. proc. pen.

Predarea către autoritatea judiciară emitentă, ca o consecință directă a admiterii cererii de executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, menținerea sa în custodia statului, căci numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii pot proceda la remiterea acesteia către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

Dispozițiile Legii 302/2004 reglementează posibilitatea lăsării în libertate a persoanei solicitate prin luarea altei măsurii preventive, însă această dispoziție poate fi adoptată doar pe parcursul soluționării cererii privind executarea mandatului european de arestare nu și după momentul pronunțării unei hotărâri definitive vizând predarea către autoritățile judiciare emitente.

Prin urmare, măsura arestării provizorii, menținută în vederea predării persoanei solicitate autorităților din Olanda, ca o consecință a admiterii cererii de executare a mandatului european de arestare, corespunde tuturor exigențelor impuse de dispozițiile legale, fiind singura aptă a asigura finalizarea procedurii speciale reglementată de Legea nr. 302/2004.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte constată că circumstanțele personale ale contestatorului persoană solicitată, respectiv situația medicală a acestuia, prin ele însele nu pot determina pronunțarea unei soluții contrare celei date de prima instanță.

Față de cele ce preced, Înalta Curte, reținând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, în conformitate cu dispozițiile art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii penale nr. 39 din data de 26 februarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr. x/2021.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.