Infracţiunile de furt calificat și inducerea în eroare a organelor judiciare. Arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autorităţile judiciare ale statului solicitant (NCP, NCPP, L. nr. 302/2004)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 748/2020

L. nr. 302/2004: art. 47, art. 58 alin. (1), art. 84, art. 87, art. 97 alin. (1), art. 99 alin. (2) lit. c), art. 104 alin. (4), art. 110 alin. (2), art. 167; NCPP: art. 275 alin. (3) și (6), art. 305 alin. (3); NCP: art. 32, art. 38 alin. (1), art. 77 lit. a), art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d), art. 268 alin. (1), art. 270 alin. (1), art. 334 alin. (1), art. 334 alin. (2), art. 335 alin. (2)

Curtea de Apel Bacău a fost învestită, la data de 06.10.2020, în condițiile art. 102 din Legea nr. 302/2004, republicată, cu cererea autorităților judiciare italiene de punere în executare a mandatelor europene de arestare emise, la data de 02.07.2020, de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Mantova, pe numele persoanei solicitate A., în vederea executării sentinței penale nr. 310/2014 Reg. Sent. 1961/2014 R.G.N.R. din 27.06.2014 a Tribunalului din Mantova, executorie la 24.09.2014 (aflată la dosarul de fond) prin care persoana solicitată a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 2 ani și 8 luni pentru comiterea infracțiunilor de jaf organizat sau armat și simularea unei infracțiuni prevăzute de art. 81, 110, 367, 624, 648 din C. pen. italian și, respectiv, a sentinței penale nr. 1269/2016 Reg. Sent. 297/2015 N.R. din 22.09.2016 a Tribunalului din Mantova, executorie la 10.03.2017 (aflată la dosarul de fond), prin care persoana solicitată a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 9 luni pentru comiterea infracțiunii de jaf organizat sau armat prevăzută de art. 56, 110, 624 din C. pen. italian.

În această procedură, la termenul din 16.10.2020, în condițiile art. 104 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, republicată, la interpelarea primei instanțe, persoana solicitată A. a arătat nu consimte la predarea către autoritățile judiciare din Italia și că nu este de acord cu executarea pedepsei în Italia, ci, eventual, în România.

Luând act de opoziția la predare a persoanei solicitate cetățean român, instanța de fond a constatat incidența în cauză a cazului facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare prev. de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, context în care, în condițiile art. 99 alin. (3) din același act normativ, a purces la verificarea condițiilor ce permit recunoașterea și punerea în executare, pe cale incidentală, a hotărărilor ce fac obiectul mandatelor europene de arestare emise de statul italian și, constatând îndeplinite condițiile prev. de art. 167 din Legea nr. 302/2004, republicată, a procedat conform dispozitivului sentinței redat în preambulul prezentelor considerente.

Persoana solicitată A. contestă, în cadrul prezentei căi de atac, această hotărâre, solicitând instanței de contestație să procedeze la reformarea ei având în vedere, în principal, consimțământul la predare pe care l-a exprimat în mod neechivoc în fața Înaltei Curți.

Altfel spus, revenind asupra declarației date în fața instanței de fond, de refuz al predării sale către statul emitent, și exprimându-și, în calea de atac, în mod ferm, consimțământul la predare, persoana solicitată A. solicită în cadrul prezentei contestații reevaluarea cererii autorităților judiciare italiene de punere în executare a mandatelor europene de arestare, în condițiile art. 104 alin. (5) și (6) din Legea nr. 302/2004, republicată.

În acest context, procedând la evaluarea căii de atac cu care a fost învestită, Înalta Curte reține, prioritar, că prima chestiune ce se impune a fi analizată în prezentul cadru procesual vizează legitimitatea revenirii persoanei solicitate A. asupra opoziției la predare exprimată în fața primei instanțe și, prin aceasta, legitimitatea consimțământului la predare dat de către aceasta în fața instanței de contestație.

În acest sens, Înalta Curte notează că dispozițiile legale invocate de apărare ca temei al revenirii persoanei solicitate asupra opoziției la predarea, respectiv, art. 47 din Legea nr. 302/2004, republicată, care reglementează extrădarea voluntară, nu sunt aplicabile în cazul mandatului european de arestare, procedură judiciară simplificată de predare transfrontalieră între statele membre U.E., ce se realizează în baza principiul recunoașterii și încrederii reciproce între statele membre.

Cu toate acestea, notează că dispozițiile similare ale art. 104 alin. (5) și (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, care reglementează predarea voluntară în baza unui mandat european de arestare, nu limitează posibilitatea exprimării consimțământului la predare doar în fața instanței de fond, motiv pentru care, per a contrario, permite exprimarea acestuia și în fața instanței de contestație.

Aceste dispoziții legale se completează cu prevederile art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, care permit exercitarea contestației împotriva hotărârii pronunțate asupra mandatului european de arestare numai în situația în care persoana solicitată nu și-a dat consimțământul la predare.

În consecință, legea specială recunoaște persoanei solicitate dreptul de a reveni asupra opoziției la predare, aceasta având posibilitatea ca, în contestația prevăzută de dispozițiile legale anterior menționate, să-și exprime consimțământul la predare.

Altfel spus, persoana solicitată are dreptul de a-și exprima consimțământul la predare în contestație numai în situația în care, în fața primei instanțe, a formulat opoziție la predare (ipoteza speței). În rest, consimțământul la predare, care are caracter irevocabil, poate fi dat numai în fața instanței de fond.

În considerarea acestor argumente, reținând caracterul legitim al consimțământului la predare dat de persoana solicitată A. în prezenta contestație, Înalta Curte constată că, urmare intervenirii acestuia, în cauză nu mai este incident motivul opțional de refuz al predării prev. de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, care a determinat, în condițiile art. 99 alin. (3) din același act normativ, demararea procedurii de recunoaștere și punere în executare, pe cale incidentală, a hotărârilor judecătorești ce fac obiectul mandatelor europene de arestare emise de autoritățile judiciare italiene, în urma căreia instanța de fond a pronunțat soluția contestată.

Practic, ca efect al consimțământului la predare exprimat de persoana solicitată A. în contestație, hotărârea instanței de fond nu mai are, la acest moment, temei legal, situație în care se impune cu necesitate reformarea acesteia, iar în rejudecare, reevaluarea cererii inițiale cu care a fost învestită instanța, respectiv, cererea autorităților judiciare italiene de punere în executare a mandatelor europene de arestare, emise la data de 02.07.2020, de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Mantova, pe numele persoanei solicitate.

Constatând că actele aflate la dosarul cauzei permit evaluarea completă a cererii statului solicitant și că, raportat la caracterul irevocabil al consimțământului la predare dat de persoana solicitată A., pronunțarea unei hotărâri asupra acesteia direct în contestație nu afectează echitatea procedurii, Înalta Curte va efectua direct, în ultimul grad de jurisdicție, o analiză a particularităților fondului cauzei prin prisma dispozițiilor art. 84 și următoarele din Legea nr. 302/2004, republicată.

În acest context, notând că, în procedura punerii în executare a mandatului european de arestare, rolul instanței de judecată se rezumă doar la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz al predării pe care aceasta le invocă, Înalta Curte reține că, prin cererea din 28.09.2020, autoritățile judiciare italiene au solicitat punerea în executare a mandatelor europene de arestare emise, la data de 02.07.2020, de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Mantova, pe numele persoanei solicitate A., în baza:

– sentinței penale nr. 310/2014 Reg. Sent. 1961/2014 R.G.N.R. din 27.06.2014 a Tribunalului din Mantova, executorie la 24.09.2014, prin care persoana solicitată a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 2 ani și 8 luni pentru comiterea infracțiunilor de jaf organizat sau armat și simularea unei infracțiuni prevăzute de art. 81, 110, 367, 624, 648 din C. pen. italian, constând, în fapt, în aceea că: între 27.11.2012 și 28.11.2017, la B., împreună cu alți complici, în scopul obținerii unui profit ilicit, persoana solicitată A. a sustras cantități mari de cupru, respectiv au intrat prin efracție, noaptea, într-un cimitir și au demontat mai multe jgheaburi din cupru; în Mantova, între noiembrie – decembrie 2012, persoana solicitată, împreună cu alți complici, acționând după un plan criminal comun, cu diferite ocazii, în scopul obținerii unui profit necuvenit, au primit șine furate și câteva unelte agricole furate; în 20.11.2012, în C., persoana solicitată a raportat în mod fals la poliție/carabinieri furtul unui microbuz D., cu număr de înmatriculare românesc x;

– și, respectiv, a sentinței penale nr. 1269/2016 Reg. Sent. 297/2015 N.R. din 22.09.2016 a Tribunalului din Mantova, executorie la 10.03.2017, prin care persoana solicitată A. a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 9 luni pentru comiterea infracțiunii de jaf organizat sau armat prevăzută de art. 56, 110, 624 din C. pen. italian, constând în aceea că, în data de 26.10.2014, la E., persoana solicitată, împreună cu alți complici, în scopul obținerii unui profit ilicit, a încercat să sustragă dintr-un magazin două geci și o cămașă, în valoare totală de 113,7 euro, însă au eșuat în tentativa lor, datorită intervenției personalului magazinului.

Cele două mandate europene de arestare (aflate, traduse în limba română, la dosarul Curții de Apel Bacău) au fost emise în vederea executării de către persoana solicitată A. a pedepsei de 3 ani și 5 luni închisoare stabilită prin Prevederea de executare a pedepselor concurente și Ordinul de executare nr. 208/2017 SIEP din 15.11.2017 emise de Procuratura de pe lângă Tribunalul din Mantova (aflate, traduse în limba română, la dosarul Curții de Apel Bacău), în urma cumulării pedepselor aplicate prin sentințele anterior menționate.

Evaluând aceste mandate, Înalta Curte constată că ele îndeplinesc condițiile de formă și conținut prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Deopotrivă, constată că infracțiunile ce formează obiectul mandatelor europene de arestare emise de autoritatea judiciară solicitantă îndeplinesc condiția dublei incriminări prev. de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată.

În acest sens, notează că, raportat la particularitățile factuale reținute în descrierea lor, infracțiunile de jaf organizat sau armat și simularea unei infracțiuni prevăzute de art. 81, 110, 367, 624, 648 din C. pen. italian (pentru care persoana solicitată A. a fost condamnată prin sentința penală nr. 310/2014 Reg. Sent. 1961/2014 R.G.N.R. din 27.06.2014 a Tribunalului din Mantova, executorie la 24.09.2014), își găsesc corespondent, în legislația românească, în infracțiunile de furt calificat – prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., tăinuire – prevăzută de art. 270 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. și inducerea în eroare a organelor judiciare – prevăzută de art. 268 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., iar infracțiunea de jaf organizat sau armat prevăzută de art. 56, 110, 624 din C. pen. italian (pentru care persoana solicitată a fost condamnată prin sentința penală nr. 1269/2016 Reg. Sent. 297/2015 N.R. din 22.09.2016 a Tribunalului din Mantova, executorie la 10.03.2017) își găsește corespondent în legislația penală românească în infracțiunea de tentativă la furt, prevăzută de art. 32 rap. la art. 228 alin. (1) C. pen.

În fine, Înalta Curte constată că, în cauză, nu este incident vreunul dintre motivele obligatorii sau opționale de refuz al executării, prev. de art. 99 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, reținând că, în condițiile în care din cuprinsul sentințelor de condamnare și din informațiile transmise de autoritatea judiciară emitentă, aflate la dosarul Curții de Apel Bacău, rezultă că persoana solicitată a fost citată în cele două procese la domiciliul procesual ales și a fost reprezentată de un apărător ales (în cauza Reg. Sent. 1961/2014), respectiv, de un apărător desemnat din oficiu (în cauza Reg. Sent. 297/2015) în cursul judecății, în cauză nu este incident cazul prev. de art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004, invocat de apărare.

Deopotrivă, constată că nu este incident nici vreunul dintre motivele de amânare a predării prevăzute de art. 58 din Legea nr. 302/2004, republicată, aplicabile în materia mandatului european de arestare în baza art. 114 alin. (1) din același act normativ.

În acest sens, Înalta Curte constată că textul art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, (invocat de apărare) instituie în sarcina instanței învestite cu executarea mandatului european de arestare, cu titlu imperativ, obligația amânării predării persoanei solicitate atunci când aceasta este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, amânarea predării durând până la soluționarea definitivă a cauzei penale, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, până la punerea în libertate a persoanei solicitate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

Acest motiv obligatoriu de amânare a predării este incident în situația în care, în cauza penală instrumentată de organele de anchetă din România, față de persoana solicitată s-a dispus, conform art. 305 alin. (3) din C. proc. pen., efectuarea urmăririi penale in personam.

Până la acest moment, persoana solicitată nu are nicio calitate în cadrul procedurilor penale efectuate de către autoritățile judiciare române, urmărirea penală fiind începută doar in rem.

În consecință, pentru a constitui temei pentru amânarea predării în condițiile art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, afacerile judiciare din România ale persoanei solicitate trebuie să se afle cel puțin în faza urmăririi penale in personam declanșată față de aceasta.

În contextul acestor considerații teoretice, Înalta Curte notează că, în cauză, prin adresa din 16.10.2020 a Inspectoratului de Poliție Județean Brașov – Serviciul Rutier (aflată la dosarul Curții de Apel Bacău), depusă de apărătorul persoanei solicitată la termenul de dezbateri în fond, se comunică faptul că, după ce, la data de 05.09.2020, în jurul orei 16:40, A. a fost depistat în trafic pe DN11 KM 50-100, conducând autoturismul D. cu nr. x ce tracta remorca cu nr. x, stabilindu-se că numerele montate pe autoturismul D. sunt false, pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov s-a constituit dosarul penal nr. x/2020, în care se efectuează cercetări in rem privind infracțiunile prev. de art. 334 alin. (1) C. pen., art. 334 alin. (2) C. pen. și art. 335 alin. (2) C. pen.

În consecință, Înalta Curte constată că, în cauză, nu este incident motivul obligatoriu de amânare a predării prevăzut de art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, întrucât în dosarul penal invocat de contestatorul persoană solicitată se efectuează, în prezent, urmărirea penală in rem.

Mai constată că în cauză nu este incident nici motivul opțional de amânare a predării prev. de art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, reținând că persoana solicitată nu a făcut dovada faptului că, din cauza unor împrejurări speciale, predarea imediată ar avea consecințe grave pentru ea sau familia ei.

În fine, constată că, deși în condițiile consimțământului la predare dat de persoana solicitată în contestație, evaluarea criticii acesteia vizând efectele potențial negative ale predării asupra stării sale de sănătate, invocate în temeiul art. 22 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, este superfluă, este facil a se observa că dispozițiile legale anterior menționate, care reglementează motivele opționale de refuz al extrădării, nu sunt aplicabile în cazul mandatului european de arestare.

În concluzie, constatând îndeplinite condițiile prev. de art. 104 alin. (5) și (6) din Legea nr. 302/2004, în baza dispozițiilor 425¹ alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte va admite contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 110 din data de 3 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Va desființa, în parte, hotărârea atacată și, rejudecând:

Va admite sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și, în consecință:

În baza art. 104 alin. (5) rap. la art. 109 din Legea nr. 302/2004, republicată, va dispune punerea în executare a mandatelor europene de arestare, emise la data de 02.07.2020, de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Mantova, pe numele persoanei solicitate A. , în baza sentinței penale nr. 310/2014 Reg. Sent. 1961/2014 R.G.N.R. din 27.06.2014 a Tribunalului din Mantova, executorie la 24.09.2014, prin care persoana solicitată a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 2 ani și 8 luni pentru comiterea infracțiunilor de jaf organizat sau armat și simularea unei infracțiuni prevăzute de art. 81, 110, 367, 624, 648 din C. pen. italian și, respectiv, a sentinței penale nr. 1269/2016 Reg. Sent. 297/2015 N.R. din 22.09.2016 a Tribunalului din Mantova, executorie la 10.03.2017, prin care persoana solicitată A. a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 9 luni pentru comiterea infracțiunii de jaf organizat sau armat prevăzută de art. 56, 110, 624 din C. pen. italian.

Va lua act de acordul persoanei solicitate de a fi predată autorităților judiciare italiene și va constata că aceasta nu a renunțat la beneficiul conferit de regula specialității.

În raport cu soluția astfel dispusă, în temeiul art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, va dispune arestarea persoanei solicitate, pe o durată de 30 de zile, în vederea predării către autoritățile judiciare ale statului solicitant, începând cu data de 13 noiembrie 2020 și până la data de 12 decembrie 2020.

Totodată, constatând că, în prezent, persoana solicitată se află sub puterea mandatului de executare a pedepsei nr. 113/D din 03.11.2020 emis de Curtea de Apel Bacău, va dispune anularea acestuia și emiterea, în baza art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, rap. la art. 555 C. proc. pen., a unui mandat de arestare a persoanei solicitate A., pe durata anterior menționată.

În fine, va nota că persoana solicitată a fost reținută și arestată provizoriu în vederea predării începând cu 05.10.2020 și până la data 03.11.2020, iar începând cu data de 03.11.2020 și până la zi, s-a aflat în executarea mandatului de executare a pedepsei nr. 113/D din 03.11.2020 emis de Curtea de Apel Bacău.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate, care nu contravin prezentei.

Raportat la soluția dispusă, în temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentei contestații vor rămâne în sarcina statului, urmând ca, în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 253 RON, să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.