Infracţiuni de violenţă în familie și furt. Contestație respinsă ca nefondată (NCPP, L. nr. 302/2004)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 794/2020

NCPP: art. 275 alin. (2) și (6), art. 425^1; L. nr. 302/2004: art. 87, art. 97, art. 99, art. 104, art. 106, art. 109, art. 110, art. 117 alin. (4) 

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, în conformitate cu art. 425^1 C. proc. pen. raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 prevede că, după verificarea identității persoanei solicitate și a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie și în limba pe care o înțelege, mandatul european de arestare și, dacă este cazul, hotărârea de condamnare dată în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoștința acesteia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. În situația în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiași articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia, care se limitează la consemnarea poziției sale față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventualele obiecții privind identitatea.

Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, judecătorul legal învestit soluționează cauza prin sentință, iar, în situația în care admite cererea formulată de autoritățile judiciare solicitante, emite de îndată un mandat de arestare, al cărui conținut și ale cărui condiții de executare sunt prevăzute de dispozițiile C. proc. pen.. La luarea hotărârii, judecătorul ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conținutul și forma prevăzute de art. 87 din actul normativ și dacă, în speță, este aplicabil vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menționate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004, având, totodată, în vedere și poziția persoanei solicitate cu privire la regula specialității, conform art. 117 alin. (4) din Legea nr. 302/2004.

Verificând actele dosarului în raport cu aceste dispoziții, Înalta Curte constată, din analiza conținutului mandatelor europene de arestare emise la data de 06.07.2020 de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Udine, în dosarul nr. x/2019 S.I.E.P, că numitul A. a fost condamnat la pedeapsa totală de 4 ani, 11 luni și 28 zile pentru săvârșirea infracțiunilor de spălarea produselor infracțiunii, prevăzută de art. 648 din C. pen. Italian, maltratări agravante a membrilor de familie sau conviețuitorilor, prevăzută de art. 572 și 61 alin. (1) numărul 11 din C. pen. Italian și furt.

Prin urmare, așa cum a reținut și prima instanță, mandatele europene de arestare emise pe numele persoanei solicitate A. întrunesc condițiile de formă prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, în cuprinsul acestora fiind menționate toate informațiile enumerate în acest text de lege.

Totodată, Înalta Curte observă, în acord cu judecătorul fondului, că infracțiunea de spălare a produselor infracțiunii, prevăzută de art. 648 din C. pen. italian se regăsește printre cele enumerate în art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 care dau loc la predare, fără a fi necesară verificarea îndeplinirii condiției dublei incriminări, prevăzută de alin. (2) al aceluiași articol, iar, celelalte două infracțiuni au corespondent în legislația română, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de violență în familie, prevăzută de art. 199 C. pen., respectiv furt, prevăzută de art. 228 C. pen.

Deopotrivă, se are în vedere că, fiind audiată, la termenul din 12 noiembrie 2020, în conformitate cu dispozițiile art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea sa către autoritățile emitente ale mandatului, prevalându-se, totodată, de regula specialității.

Pe de altă parte, se constată că, în cuprinsul contestației formulate, persoana solicitată a învederat că sunt incidente motivele de refuz al executării prevăzute de art. 99 alin. (2) lit. c) și i) din Legea nr. 302/2004, republicată.

În acest context, se observă că dispozițiile art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 prevăd că, atunci când mandatul a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent al mandatului european de arestare, instanța română poate refuza executarea acestuia.

Or, persoana solicitată A. nu a făcut dovada rezidenței legale și continue pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani, chiar acesta declarând că a locuit în Italia până în anul 2016, a obținut cetățenia română în luna martie 2020, iar, în prezent locuiește în Republica Moldova, localitatea Putinești, Raionul Florești .

Referitor la susținerea contestatorului persoană solicitată, potrivit căreia în cauză este incident și motivul prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004, în sensul în care persoana condamnată nu a fost prezentă personal la procedura judiciară desfășurată în statul italian, Înalta Curte reține că procedura de citare a contestatorului a fost efectuată în mod corespunzător în raport de informațiile comunicate de autoritățile italiene, aflate la dosarul de fond. Așadar, autoritățile italiene au avut în vedere adresa comunicată de contestator, acesta fiind citat în cauza în care s-a pronunțat sentința penală nr. 60 din 11 ianuarie 2019 a Tribunalului Udine, definitivă la data de 12 aprilie 2019, la domiciliul procesual ales, respectiv la locuința mamei sale, în localitatea Trento, Italia.

Totodată, se observă că, în cauzele penale în care au fost pronunțate sentințele penale nr. 108 din 07 martie 2017, respectiv 585 din 12 august 2009, persoana solicitată a fost prezentă personal la proces (dosar fond).

Mai mult, se observă că situațiile prevăzute de art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, constituie motive facultative de refuz pentru autoritatea judiciară română (legiuitorul utilizând expresia poate refuza) și nu motive obligatorii, astfel că instanța română poate dispune executarea mandatului european de arestare chiar în lipsa acordului persoanei solicitate dacă apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile pentru aceasta.

Față de cele expuse mai sus, Înalta Curte constată că instanța de fond a apreciat, în mod corect, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatelor europeane de arestare emise de către Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Udine- Italia (nr. de referință al dosarului x/2019 SIEP) la data de 06.07.2020, față de numitul A..

Pentru toate aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 149 din 12 noiembrie 2020 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că se află în culpă procesuală, contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar, în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 1012 RON, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.