Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
142 views
Analizând hotărârea contestată, în raport de susţinerile contestatorului condamnat A. şi de actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine următoarele:
Contestaţia la executare este un mijloc procesual cu caracter jurisdicţional prin intermediul căruia se soluţionează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a se asigura coformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătoreşti, fără însă a se putea schimba sau modifica soluţia care se bucură de autoritate de lucru judecat.
În sistemul de drept procesual românesc se poate formula contestaţie la executare în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 598 alin. (1) din C. proc. pen.: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
Contestatorul condamnat A. a solicitat, în esenţă, deducerea perioadei în care s-a aflat în arest, respectiv 02 iunie 2018 – 24 noiembrie 2018, din pedeapsa a cărei recunoaştere s-a dispus.
Cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. cuprinde situaţiile intervenite după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare în care fie pedepsele aplicate nu se mai execută (amnistia, prescripţia executării pedepsei, graţierea), fie intervin modificări în sensul micşorării cuantumului pedepselor ce urmează a fi puse în executare sau care se execută.
În cauză, prin sentinţa penală nr. 131/14 iulie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, în baza art. 165, art. 166 şi art. 167 din Legea nr. 302/2004, republicată, raportat la art. 10 alin. (2) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983, s-a dispus recunoaşterea şi executarea în România a pedepsei de 5 ani închisoare aplicată lui A. prin hotărârea nr. 583/2020 din 17 martie 2020, pronunţată de Tribunalul de primă instanţă Leuven, Belgia, pentru săvârşirea infracţiunilor de ucidere din culpă, prev. de art. 418 şi art. 419 alin. (1) din C. pen. belgian, tentativă de furt cu circumstanţe agravante, prev. de art. 51, art. 52, art. 80 alin. (5), art. 461 alin. (1), art. 463 alin. (1), art. 467 alin. (1) şi (2), art. 484 şi art. 485 din C. pen. belgian, asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni şi participare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 323, art. 324 alin. (1) şi (3) din C. pen. belgian, având corespondent în legislaţia română în infracţiunea de ucidere din culpă, prev. de art. 192 din C. pen., tentativă la infracţiunea furt calificat, prev. de art. 32 din C. pen. raportat la art. 228 şi art. 229 din C. pen., infracţiunea de furt calificat, prev. de art. 228 şi art. 229 din C. pen. şi infracţiunea de constituire a unui grup penal organizat, prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen.. S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. şi continuarea executării pedepsei recunoscute, într-un penitenciar din România. În baza art. 72 din C. pen., a fost dedusă din pedeapsa recunoscută de 5 ani închisoare, perioada în care persoana condamnată A. s-a aflat în executarea pedepsei în Belgia, respectiv cu începere din 26 noiembrie 2018 la zi.
Înalta Curte constată că, în susţinerea contestaţiei la executare, s-a făcut referire la încheierea nr. 54/10 ianuarie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022 de judecătorul de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Rahova, prin care a fost admisă în parte plângerea formulată de petent şi s-a stabilit termen pentru reanalizarea regimului de executare la data de 26 aprilie 2022.
În cuprinsul acestei încheieri s-a reţinut că, prin plângerea formulată, petentul A. a contestat modul de stabilire a regimului de executare (regim închis) de către comisia din cadrul Penitenciarului Rahova, acesta arătând că a executat 3 ani şi 7 luni închisoare din pedeapsă.
Analizând actele dosarului, judecătorul de supraveghere a privării de libertate a apreciat că regimul de executare a pedepsei închisorii a fost corect stabilit de comisia din cadrul penitenciarului, în conformitate cu art. 36 şi art. 39 din Legea nr. 254/2013. Astfel, s-a reţinut că pedeapsa pe care o execută petentul este de 5 ani închisoare, iar faţă de natura şi modul de comitere a faptei, de cuantumul pedepsei şi de persoana condamnatului nu se impune includerea petentului, de la prima analiză, pe cale de excepţie, într-un regim de executare inferior celui corespunzător pedepsei. Având însă în vedere perioada rămasă de executat din pedeapsă, judecătorul a apreciat că se impune reducerea termenului stabilit de comisie (26.12.2022) pentru reanalizarea situaţiei petentului sub aspectul regimului de executare a pedepsei.
Relativ la cele ce precedă, întrucât înscrisul invocat de contestatorul A. în susţinerea contestaţiei la executare nu se referă la executarea, în stare de arest, a perioadei a cărei deducere o solicită (02 iunie 2018 – 24 noiembrie 2018), ci la o plângere prin care se contestă modul de stabilire a regimului de executare (regim închis) de către comisia din cadrul Penitenciarului Rahova, instanţa constată că motivele formulate de acesta sunt nefondate.
În plus, trebuie subliniat că prima instanţă a solicitat autorităţilor din Belgia să confirme perioada arestării petentului în vederea executării mandatului european de arestare, iar din răspunsul comunicat rezultă că A. a fost deţinut în Italia în perioada 26 noiembrie 2018 – 11 ianuarie 2019, această perioadă fiind avută în vedere şi în sentinţa de recunoaştere a hotărârii pronunţate de autorităţile judiciare din Belgia.
În raport de considerentele expuse, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 43 din 16 martie 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în dosarul nr. x/2022.
Potrivit dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Conform prevederilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.
Sursa informației: www.scj.ro.
