Infracțiuni de lovire sau alte violenţe și amenințare. Constatarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege pentru punerea în executare a mandatului european de arestare. Respingerea contestației la executare ca fiind nefondată

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei contestate, atât prin prisma motivelor invocate de persoana solicitată A., cât şi din oficiu, sub toate aspectele, Înalta Curte constată contestaţia ca fiind nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei alte măsuri privative de libertate.

Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.

Un mandat european de arestare poate fi emis pentru fapte pedepsite de legea statului membru emitent cu o pedeapsă sau o măsură de siguranţă privative de libertate a căror durată maximă este de cel puţin douăsprezece luni sau, atunci când s-a dispus o condamnare la o pedeapsă sau s-a pronunţat o măsură de siguranţă, pentru condamnări pronunţate cu o durată de cel puţin patru luni.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că autorităţile judiciare din Germania au emis mandatul european de arestare cu nr. de referinţă x la data de 05.01.2023 de către judecătorul din cadrul Curţii Districtuale Emmendingen, consecutiv emiterii mandatului naţional de arestare la data de 19.08.2021 în dosarul cu nr. de referinţă x de către judecătorul din cadrul Curţii Districtuale Freiburg faţă de persoana solicitată A. (nume la naştere B.), valabil până la data de 21.03.2025, posesor al cărţii de identitate seria x emisă de Republica Turcia, valabilă până la data de 20.07.2028, posesor al permisului de şedere nr. x, seria x emis de autorităţile din Germania, valabil până la data de 21.03.2025.

Persoana solicitată este urmărită penal de către autorităţile judiciare germane pentru săvârşirea infracţiunilor de agresiune fizică şi ameninţare, fapte prevăzute de art. 223 alin. (1), (23)0, 241, 185, 194, 52 şi 53, toate din C. pen. german.

Rolul instanţei de judecată în procedura pendinte, astfel cum rezultă din economia dispoziţiilor art. 85 şi următoarele din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, este limitat la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă, fără a analiza temeinicia acuzaţiilor aduse persoanei solicitate, acesta fiind rolul autorităţii solicitante.

Procedând la analizarea condiţiilor anterior menţionate, Înalta Curte constată că acestea sunt îndeplinite.

Astfel, în cauză, mandatul european de arestare are conţinutul şi forma prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004 şi nu există niciun motiv, obligatoriu sau opţional, de refuz al executării acestuia, dintre cele prevăzute în art. 99 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege.

În mandatul european de arestare emis de autorităţile judiciare din Germania sunt indicate identitatea şi cetăţenia persoanei solicitate, denumirea, adresa, numerele de telefon şi fax, precum şi adresa de e-mail ale autorităţii judiciare emitente, hotărârea în baza căreia a fost emis mandatul european de arestare (în cauză, mandatul de arestare emis la 19.08.2021, în dosarul nr. x, de judecătorul din cadrul Curţii Districtuale Freiburg), natura şi încadrarea juridică a infracţiunilor, ţinându-se seama de prevederile art. 97 din Legea nr. 302/2004, descrierea pe scurt a situaţiei de fapt, pedepsele prevăzute de legea statului emitent pentru infracţiunile săvârşite. Mandatul european de arestare a fost emis conform anexei 1 din legea sus-menţionată.

De asemenea, mandatul european de arestare a fost transmis în limba germană şi tradus în limba română.

Deşi acesta nu a fost tradus în integralitate în limba română, în sensul că rubricile necompletate nu au fost inserate în traducerea efectuată, acest aspect nu poate duce la nulitatea mandatului european de arestare, întrucât nu au relevanţă juridică în cauză şi nu pot influenţa soluţionarea acesteia. Mai mult, se constată că, prin lipsa traducerii pasajelor care nu au fost bifate de autorităţile străine, nu s-a produs o vătămare persoanei solicitate.

De asemenea, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite şi exigenţele cerute de art. 89 din legea privind cooperarea judiciară în materie penală.

Astfel, persoana solicitată se află pe teritoriul României (stat membru al Uniunii Europene), mandatul de arestare preventivă este valabil, nu a intervenit, potrivit legii române, prescripţia răspunderii penale sau a executării pedepsei ori amnistia sau graţierea, atunci când arestarea şi predarea se solicită în vederea exercitării urmăririi penale ori a judecăţii, iar pedeapsa prevăzută de legea română pentru infracţiunea săvârşită este mai mare de 2 ani.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

Raportat la infracţiunile presupus a fi săvârşite de persoana solicitată, în acord cu prima instanţă, Înalta Curte constată că acestea sunt supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, potrivit art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Infracţiunile pentru care A. este cercetat de către autorităţile judiciare germane au corespondent şi în legislaţia penală română, sub incriminările prev. de art. 193 alin. (1) C. pen. – lovirea sau alte violenţe şi de art. 206 alin. (1) C. pen. – ameninţarea.

De asemenea, corect s-a făcut şi aplicarea art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, în sensul că predarea, în baza unui mandat european de arestare emis în vederea urmăririi penale sau a judecăţii, a unui cetăţean român sau a unei persoane care trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani se face sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.

Verificând incidenţa disp. art. 99 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curtea constată că nu există niciun motiv obligatoriu sau facultativ de refuz al executării acestuia.

Cu privire la procedura desfăşurată în faţa Curţii de Apel Cluj, Înalta Curte reţine că persoanei solicitate i-a fost comunicat mandatul european de arestare, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la dosarul primei instanţe. Persoana solicitată a fost chestionată cu privire la posibilitatea predării către autorităţile judiciare străine, aceasta nefiind de acord cu predarea. A mai precizat că nu renunţă la regula specialităţii. De asemenea, persoana solicitată a fost audiată cu privire la motivele obligatorii sau opţionale de refuz şi nu a avut obiecţiuni privind identitatea. I s-au adus la cunoştinţă drepturile şi învinuirile, dar şi efectele regulii specialităţii.

Chiar dacă persoana solicitată nu a consimţit la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, Înalta Curte reţine că, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă, limitându-se la consemnarea poziţiei acesteia faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventuale obiecţii în ceea ce priveşte identitatea.

Astfel, se constată respectate exigenţele dispoziţiilor art. 104 din Legea nr. 302/2004.

Concluzionând, se constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru punerea în executare a mandatului european de arestare nr. 1x/21, emis la data de 05.01.2023, de către judecătorul din cadrul Curţii Districtuale Emmendingen, consecutiv emiterii mandatului naţional de arestare la data de 19.08.2021, în dosarul cu nr. de referinţă x, de către judecătorul din cadrul Curţii Districtuale Freiburg, pe numele persoanei solicitate A., în vederea efectuării procedurilor penale în curs, pentru săvârşirea infracţiunilor de agresiune fizică şi ameninţare, prevăzute de art. 223, alin. (1), (23)0, 241, 185, 194, 53 şi 52 din C. pen. german.

Referitor la criticile persoanei solicitate vizând faptul că mandatul european de arestare nu a fost tradus integral, Înalta Curte le apreciază ca nefondate, neimpunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare pentru traducerea în integralitate a mandatului european de arestare.

Faţă de argumentele anterior menţionate, constată că, deşi mandatul european de arestare nu a fost tradus în integralitate, în sensul că nu au fost traduse rubricile necompletate şi nebifate de autorităţile judiciare străine, această chestiune nu duce la nulitatea traducerii şi nici la nelegalitatea procedurii. Pasajele care nu au fost traduse nu au relevanţă în prezenta cauză şi nu sunt de natură să influenţeze soluţionarea cauzei. Mai mult, apărarea invocată de persoana solicitată în sensul că i s-a produs o vătămare prin încălcarea dreptului la un proces echitabil, nu poate fi primită, mai ales în condiţiile în care, contestatorul cunoaşte limba germană, procedura în prezenta cauză desfăşurându-se cu asigurarea unui interpret de limbă germană.

În concluzie, critica este nefondată.

În ceea ce priveşte înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar, o astfel de cerere nu poate fi primită. Astfel, ca predarea persoanei solicitate să se realizeze prin intermediul autorităţilor celor două state, este necesară privarea de libertate a persoanei solicitate, în caz contrar procedura ar fi lipsită de eficienţă.

Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, cu ocazia pronunţării asupra executării mandatului european de arestare, instanţa ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare.

Pentru considerentele enunţate anterior, constatând că hotărârea atacată este temeinică şi legală, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 10 din 31 ianuarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2023.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul-persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoană solicitată, va rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit interpretului de limbă germană se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Sursa informației: www.scj.ro.