Infracţiuni de distrugere, violare de domiciliu și amenințare. Stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei (NCP, NCPP)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 494/2019

NCPP: art. 35 alin. (1), art. 51, art. 275 alin. (3), art. 318 alin. (12) – (16); NCP: art. 206 alin. (1), art. 224 alin. (1), art. 253 alin. (1)

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 12 decembrie 2019, fiind stabilit termen pentru soluționare la data de 17 decembrie 2019, cu citarea intimaților.

Examinând conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Sectorului 3 București și Curtea de Apel București, cu privire la competența de soluționare a cauzei privind pe intimatul A., Înalta Cure, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Sectorului 3 București, pentru următoarele considerente:

Preliminar, se constată că obiectul cauzei cu privire la care cele două instanțe aflate în conflict și-au declinat reciproc competența îl reprezintă confirmarea soluției de renunțare la urmărirea penală dispusa față de suspectul A. cu privire la săvârșirea infracțiunii de amenințare, prevăzută de art. 206 alin. (1) C. pen., prin Ordonanța nr. 6869/P/2016 din data de 27 iunie 2019 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București.

Acest aspect rezultă din interpretarea textelor de lege care reglementează renunțarea la urmărire penală pe care o poate dispune procurorul în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii de cel mult 7 ani, atunci când constată că nu există un interes public în urmărirea faptei.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 318 alin. (12) – (16) din C. proc. pen.:

(12) Ordonanța prin care s-a dispus renunțarea la urmărirea penală, verificată potrivit alin. (10), se comunică în copie, după caz, persoanei care a făcut sesizarea, părților, suspectului, persoanei vătămate și altor persoane interesate și se transmite, spre confirmare, în termen de 10 zile de la data la care a fost emisă, judecătorului de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

(14) Judecătorul de cameră preliminară hotărăște prin încheiere motivată, în camera de consiliu, cu citarea persoanelor prevăzute la alin. (12), precum și cu participarea procurorului, asupra legalității și temeiniciei soluției de renunțare la urmărirea penală. Neprezentarea persoanelor legal citate nu împiedică soluționarea cererii de confirmare.

(15) Judecătorul de cameră preliminară verifică legalitatea și temeinicia soluției de renunțare la urmărirea penală pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul de urmărire penală și a înscrisurilor noi prezentate și, prin încheiere, admite sau respinge cererea de confirmare formulată de procuror. În cazul în care respinge cererea de confirmare, judecătorul de cameră preliminară:

a) desființează soluția de renunțare la urmărire penală și trimite cauza la procuror pentru a începe sau a completa urmărirea penală ori, după caz, pentru a pune în mișcare acțiunea penală și a completa urmărirea penală;

b) desființează soluția de renunțare la urmărirea penală și dispune clasarea.

(16) încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute la alin. (15) este definitivă. În cazul în care judecătorul a respins cererea de confirmare a soluției de renunțare la urmărirea penală, o nouă renunțare nu mai poate fi dispusă, indiferent de motivul invocat.

Din actele dosarului se reține că Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București a dispus, prin Ordonanța nr. 6869/P/2016 din data de 27 iunie 2019 mai multe soluții de clasare și o soluție de renunțare la urmărirea penală, după cum urmează:

1. Clasarea cauzei față de A. cu privire la comiterea infracțiunii de distrugere, prev. și ped. de art. 253 alin. (1) C. pen. (sesizată ca fiind comisă în perioada 5 mai 2016 – 6 iunie 2016), fapta nefiind prevăzută de legea penală.

2. Clasarea cauzei față de B. cu privire la comiterea infracțiunii de amenințare, prev. și ped. de art. 206 alin. (1) C. pen., întrucât lipsește plângerea prealabilă.

3. Clasarea cauzei față de A. cu privire la comiterea infracțiunii de distrugere, prev. și ped. de art. 253 alin. (1) C. pen. (sesizată ca fiind comisă la 28 iunie 2016), fapta nefiind prevăzută de legea penală.

4. Clasarea cauzei față de C. cu privire la comiterea infracțiunii de distrugere, prev. și ped. de art. 253 alin. (1) C. pen., fapta nefiind prevăzută de legea penală.

5. Clasarea cauzei față de aceeași persoană cu privire la comiterea infracțiunii de violare de domiciliu, prev. și ped. de art. 224 alin. (1) C. pen., fapta nefiind prevăzută de legea penală.

7. Renunțarea la urmărire penală în cauza privind săvârșirea infracțiunii de amenințare, prev. și ped. de art. 206 alin. (1) C. pen., față de suspectul A..

Așadar, atunci când actul procurorului (în speță Ordonanța din 27 iunie 2019) cuprinde mai multe soluții (de exemplu, se dispun mai multe soluții de clasare, soluțiile privesc mai multe persoane), competența se determină numai prin raportare la soluția supusă confirmării cu care a fost investit judecătorul de cameră preliminară, celelalte soluții de netrimitere în judecată, în măsura în care privesc fapte sau persoane care atrag competența altei instanțe, nu vor influența competența de soluționare a cererii de confirmare a soluției de renunțare la urmărirea penală.

Suplimentar, se observă că în cauză procurorul nu a dispus, prin ordonanța menționată mai sus, nicio soluție cu privire la numita D., care ar deține calitatea de avocat.

În raport de această împrejurare Înalta Curte reține că nu sunt incidente dispozițiile legale privitoare la competența după calitatea persoanei a Curții de Apel București, ci competența de soluționare a cererii de confirmare a soluției de renunțare la urmărirea penală se determină potrivit regulilor competenței materiale.

Potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (1) din C. proc. pen. judecătoria judecă în primă instanță toate infracțiunile, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe, iar infracțiunea de amenințare prevăzută de art. 206 alin. (1) din C. pen., cu privire la care s-a dispus soluția de renunțare la urmărirea penală, este dată de lege în competența materială a judecătoriei.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 51 din C. proc. pen., raportat la art. 318 alin. (12) coroborat cu art. 35 alin. (1) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe intimatul A. în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.