Infracţiuni de delapidare, fals material în înscrisuri oficiale, fals intelectual și uz de fals. Săvârşirea faptelor ca urmare a exercitării unei funcţii de comandă importantă în ierarhia Armatei României (NCP, NCPP)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 292/A/2021

NCPP: art. 20 alin. (1), art. 275 alin. (2) și (6), art. 396 alin. (10), art. 408 alin. (3), art. 409 alin. (1) lit. f), art. 417 alin. (2), art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b); NCP: art. 35 alin. (1), art. 74, art. 75 alin. (1) lit. d), art. 295 alin. (1), art. 320 alin. (1) și (2), art. 321 alin. (1), art. 323

Examinând cauza, atât prin prisma criticilor invocate, cât și din oficiu, conform art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Referitor la apelul declarat de Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel București, instanța constată că acesta este nefondat, urmând să fie respins.

Prealabil, se observă că instanța de fond a stabilit o situație de fapt corectă, care, de altfel, a fost recunoscută de inculpat în fața Curții Militare de Apel București, și a dat o corectă încadrare juridică faptelor, acestea întrunind condițiile de tipicitate ale infracțiunilor de delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) din C. pen., fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 320 alin. (1) și (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și uz de fals, prevăzută de art. 323 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

Referitor la critica formulată de Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel București, instanța de control judiciar apreciază că aceasta este neîntemeiată.

Conform dispozițiilor art. 74 din C. pen., stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Pedeapsa este o măsură de constrângere cu caracter strict personal și se aplică persoanei infractorului cu scopul de a împiedica comiterea de noi infracțiuni din partea acestuia, inculpatul fiind acela asupra căruia trebuie să acționeze pedeapsa prin funcțiile sale.

Aptitudinea funcțională a pedepsei depinde de măsura în care aceasta corespunde persoanei infractorului, la stabilirea ei trebuind să se țină seama de periculozitatea socială a acestuia, avându-se în vedere măsura în care sunt înrădăcinate în conștiința sa mentalitatea și deprinderile antisociale și deci de probabilitatea că în viitor el să săvârșească fapte socialmente periculoase, de trăsăturile specifice de temperament și de caracter ale infractorului, care determină un anumit mod de a reacționa sub influența pedepsei, iar o pedeapsă necorespunzătoare acestor particularități ale persoanei infractorului pierde din aptitudinea ei funcțională, putând duce la rezultate contrare celor urmărite prin aplicarea și executarea ei.

În ceea ce privește cuantumul pedepselor aplicate (1 an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 295 alin. (1) din C. pen., 7 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 320 alin. (1) și (2) din C. pen., 7 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen. și 1 lună închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 din C. pen.), Înalta Curte constată că prima instanță a realizat o corectă individualizare a acestora, și că, deși orientate către minimul prevăzut de lege, ele sunt în concordanță cu criteriile prevăzute de art. 74 din C. pen.

În primul rând, este de menționat faptul că limitele pedepselor au fost reduse succesiv, reținându-se incidența circumstanțelor atenuante (art. 75 alin. (1) lit. d) din C. pen., raportat la infracțiunea de delapidare și art. 75 alin. (2) lit. a) din C. pen. raportat la infracțiunile de fals material în înscrisuri oficiale, fals intelectual și uz de fals) și a dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

Repararea integrală a prejudiciului cauzat UM 02630 București a condus în mod corect la reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 75 alin. (1) lit. d) din C. pen., raportat la infracțiunea de delapidare, însă aceeași împrejurare poate fi circumscrisă și dispozițiilor art. 75 alin. (2) lit. a) din C. pen. privind efortul depus de inculpat pentru înlăturarea consecințelor infracțiunii, pentru celelalte acuzații reținute în sarcina acestuia (fals material în înscrisuri oficiale, fals intelectual și uz de fals). Deopotrivă, instanța notează că inculpatul a beneficiat de procedura simplificată, reținându-se incidența dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., situație în care limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime.

Drept urmare, limitele speciale ale pedepselor s-au redus cu o treime prin aplicarea dispozițiilor privitoare la circumstanțe atenuante, ulterior fiind iar reduse, cu o treime, ca urmare a reținerii dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

În continuare, Înalta Curte constată că instanța de fond a avut în vedere pericolul social ridicat al infracțiunilor de delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) din C. pen., fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 320 alin. (1) și (2) din C. pen., fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen. și uz de fals, prevăzută de art. 323 din C. pen., relațiile sociale vătămate fiind cele ce apără normala desfășurare a raporturilor de serviciu și cele care privesc încrederea publică în înscrisurile producătoare de consecințe juridice, că faptele au fost săvârșite în condițiile infracțiunii continuate și ale pluralității de infracțiuni sub forma concursului real și ideal, precum și că inculpatul a săvârșit faptele ca urmare a exercitării unei funcții de comandă importantă în ierarhia Armatei României.

Totodată, s-au avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului (este instruit și integrat în societate, fiind căsătorit, având un copil major), conduita avută anterior (inculpatul se află la primul impact cu legea penală) și ulterior comiterii faptei (acesta a recunoscut și regretat faptele comise, a reparat integral prejudiciul cauzat UM 02630 București prin săvârșirea faptelor), precum și posibilitățile sale de îndreptare (acesta dispunând de resorturi interioare suficiente pentru corectarea comportamentului său).

Referitor la instruirea inculpatului, Înalta Curte reține că acesta a absolvit Școala Militară de Ofițeri Activi de Artilerie Ioan Vodă din Sibiu, specialitatea militară artilerie, Academia Tehnică Militară și Facultatea de electronică și informatică, București, specializarea automatizarea conducerii acțiunilor de luptă ale trupelor de uscat, a urmat numeroase cursuri de pregătire, programul postuniversitar de formare și dezvoltare profesională continuă Colegiul Național de Informații în domeniul Științe militare, Informații și Ordine Publică, 2015; programul postuniversitar de formare și dezvoltare profesională continuă Securitate și bună guvernare, în domeniul Științe militare, Informații și Ordine Publică, 2018, fiind atașate la dosar diplomele care dovedesc urmarea acestor cursuri sau programe.

Instanța are în vedere și decorațiile, titlurile și distincțiile care i-au fost conferite inculpatului: 30.10.2002, Semnul Onorific în Serviciul Armatei pentru ofițeri pentru XV ani de activitate; 22.05.2007, Insigna „Participant la misiuni în străinătate” cu simbol pentru a doua misiune; 30.11.2007, Semnul Onorific în Serviciul Patriei pentru ofițeri pentru XX ani de activitate; 03.09.2012, Semnul Onorific în Serviciul Patriei pentru ofițeri pentru XXV ani de activitate; 2013, Emblema „Onoarea Armatei României”, cu însemn de pace; 24.12.2006, Non Article 5 NATO Medal; 01.04.2016, Titlul Onorific de „Veteran”; 2016, Emblema de Onoare a Informațiilor pentru Apărare; 2017, Ordinul „Virtutea Militară” în grad de „cavaler” cu însemn pentru militari; 2018, Emblema de Onoare a Statului Major al Apărării; 2019, Emblema de Onoare a Medicinei Militare; 2020, Emblema de Onoare a Comandamentului Forțelor întrunite; 2021, Calitate de Veteran din teatrele de operații; 2021, Emblema de Onoare a Departamentului pentru relația cu Parlamentul și calitatea vieții personalului.

În referințele din memoriul inculpatului, sunt menționate și misiunile externe executate: în perioada 04.10.2002-07.10.2003, Grupul de observatori militari, Etiopia-Eritreea; în perioada, 08.06.2006-08.12.2006, Detașamentul Special Afganistan.

În plus, instanța de apel are în vedere și numeroarele caracterizări depuse de inculpat la dosar, date de colegi de la Școala Militară, colegi de serviciu, prieteni de familie și vecini.

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte apreciază că în mod corect instanța de fond a procedat la individualizarea cuantumului pedepselor, orientându-le către minimul prevăzut de lege (astfel cum acesta a fost redus) raportat la pericolul social concret al faptelor săvârșite, determinat atât de modul în care faptele au fost comise, cât și de datele privind persoana inculpatului, alături de posibilitatea reeducării acestuia prin prisma scopului pedepsei.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei rezultante, având în vedere elementele obiective și subiective ale cauzei, vârsta, mediul în care trăiește și modul de comportare în societate, Înalta Curte apreciază că inculpatul dispune de resorturi interioare suficiente pentru corectarea comportamentului său, perioada petrecută în arest constituind, dincolo de caracterul său preventiv, și un avertiment sever pentru acesta. În atare circumstanțe, și instanța de apel consideră că aplicarea pedepsei este suficientă, și, chiar fără executarea acesteia, în condițiile supravegherii conduitei sale pe o anumită perioadă, inculpatul nu va mai comite alte infracțiuni.

Drept urmare, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte ca respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel București.

Referitor la apelul declarat de apelantul petent I., Înalta Curte constată că, în cuprinsul cererii de apel, acesta a menționat că declară calea de atac împotriva sentinței penale nr. 5 din 15 septembrie 2021 a Curții Militare de Apel, pronunțată în dosarul nr. x/2021, însă cererea de constituire parte civilă a fost respinsă, ca tardivă, prin încheierea din data de 17.09.2021 a Curții Militare de Apel București, pronunțată în dosarul nr. x/81/202.

În cauză a fost invocată excepția inadmisibilității căii de atac, susținută atât de Ministerul Public cât și de partea civilă, din perspectiva lipsei oricărei calități procesuale a petentului I..

Înalta Curte constată că, potrivit art. 409 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., poate formula apel împotriva sentinței orice persoană ale cărei drepturi legitime au fost vătămate printr-o măsură sau act al instanței, în ceea ce privește dispozițiile care au provocat asemenea vătămare. Totodată, conform art. 408 alin. (3) din C. proc. pen., apelul declarat împotriva sentinței se socotește făcut și împotriva încheierilor, textul fiind incident chiar dacă acestea au fost pronunțate ulterior. Ca atare, Înalta Curte apreciază că apelul declarat de petentul I. este admisibil, însă doar din perspectiva criticii vizând respingerea actiunii civile ca tardiv formulată. Petentul nu are calitatea de persoană vătămată în prezenta cauză, astfel că aceasta nu poate să formuleze critici sub aspectul modului de soluționare a laturii penale.

În continuare, instanța notează că, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din C. proc. pen., constituirea ca parte civilă se poate face până la începerea cercetării judecătorești. În cauză, petentul I. a formulat cererea de constituire ca parte civilă la data de 15 septembrie 2021, când cercetarea judecătorească era finalizată (la data de 11 august 2021 au avut loc dezbaterile pe fond, fiind amânată pronunțarea pentru data de 15 septembrie 2021), astfel că, în mod corect a fost respinsă, ca tardivă.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel București împotriva sentinței penale nr. 5 din 15 septembrie 2021 a Curții Militare de Apel, pronunțată în dosarul nr. x/2021 și de petentul I. împotriva sentinței penale nr. 5 din 15 septembrie 2021 și a încheierii din data de 17.09.2021 ale Curții Militare de Apel București, pronunțate în dosarul nr. x/2021.

Conform prevederilor art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului declarat de Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel București vor rămâne în sarcina statului.

Potrivit dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat apelantul parte civilă I. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în cuantum de 217 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.