Infracțiuni de contrabandă și conspirație. Extrădare. Procedura judiciară și reguli speciale de competență (NCPP, Legea nr. 302/2004)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 955/2017

NCP: art. 367 alin. (1) și (3); NCPP: art. 53, art. 275 alin. (2), (3) și (6), art. 281 alin. (1) lit. a), art. 425^1 alin. (7); Legea nr. 302/2004: art. 4, art. 5, art. 7, art. 17, art. 18, art. 19, art. 20, art. 21, art. 22, art. 24, art. 26, art. 33, art. 34, art. 36 alin. (2), art. 42, art. 46, (art. 36-46), art. 49 alin. (3), art. 52 și art. 53, art. 57; Legea nr. 656/2002: art. 29 alin. (1) lit. c); Legea nr. 111/2008: art. 8; Tratatul de extrădare dintre România și SUA: art. 2 alin. (1), art. 3 lit. a), art. 8, art. 10, art. 16, art. 17; CEDO: art. 5 parag. 1 lit. f), art. 8 alin. (2)

Înalta Curte constată că în cauză sunt aplicabile prevederile Legii nr. 111/2008 privind ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite, semnat la București la 10 septembrie 2007. Pe de altă parte, potrivit art. 5 din Legea nr. 302/2004 republicată, dispozițiile cuprinse în Legea privind cooperarea judiciară internațională în materie penală constituie dreptul comun în materie pentru autoritățile judiciare române. De asemenea, conform art. 4, rezultă că Legea nr. 302/2004 completează instrumentele juridice internaționale la care România este parte în situațiile nereglementate.

Totodată, art. 7 din Legea nr. 302/2004 modificată statuează că, în situația în care prin legea de cooperare judiciară internațională în materie penală nu se prevede altfel, cererile adresate autorităților române în domeniile reglementate se îndeplinesc conform normelor române de drept procesual penal.

În ce privește normele juridice aplicabile prezentei cereri, acestea sunt reprezentate de Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite (norma specială) și dispozițiile Legii nr. 302/2004, republicată (norma generală).

Prealabil analizării condițiilor de admisibilitate a cererii de extrădare formulată de SUA, Înalta Curte apreciază ca fiind nefondată critica formulată de apărarea persoanei extrădabile privind nulitatea absolută a sentinței contestate, în raport de art. 281 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., cu motivarea că au fost încălcate normele imperative anterior menționate, cauza fiind judecată de un complet – judecător de drepturi și libertăți și nu de un complet potrivit dispozițiilor Legii nr. 302/2004, iar vătămarea produsă nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii.

Față de aceste susțineri, Înalta Curte reține că, în speță, procedura extrădării este reglementată de Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite, Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, aceasta completându-se cu C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 42 din Legea nr. 302/2004 referitoare la procedura judiciară și reguli speciale de competență, „(1) Procedura judiciară de extrădare este de competența curții de apel în a cărei circumscripție a fost localizată persoana extrădabilă și a parchetului de pe lângă aceasta. (1^1) În cazul în care statul solicitant solicită în același timp extrădarea a două sau mai multe persoane, cercetate în aceeași cauză penală sau în cauze conexe, care au fost localizate în circumscripțiile unor curți de apel diferite, competența soluționării cererilor de extrădare aparține Curții de Apel București. (2) Cererea de arestare provizorie în vederea extrădării și cererea de extrădare se soluționează de un complet format dintr-un judecător al secției penale a curții de apel competente. (3) Hotărârea pronunțată asupra cererii de extrădare este supusă apelului, în condițiile prevăzute la art. 52 alin. (8) și art. 53. (4) Normele de procedură penală privind urmărirea, judecata și punerea în executare sunt aplicabile și în procedura de extrădare, în măsura în care prin prezenta lege nu se dispune altfel”. De asemenea, art. 46 prevede că procedura la curtea de apel este publică.

Înalta Curte constată că, într-adevăr, cauza a fost repartizată unui complet ce poartă indicatorul x, însă această titulatură nu se circumscrie unui complet de judecător de drepturi și libertăți, având în vedere că dosarul a fost repartizat unui complet de judecată format dintr-un judecător de la Curtea de Apel București, secția I penală, fiind constituit din președinte, soluționarea cauzei a fost în ședință publică și, totodată, pronunțarea a fost în ședință publică.

Potrivit dispozițiilor art. 53 C. proc. pen., judecătorul de drepturi și libertăți este judecătorul care, în cadrul instanței, potrivit competenței acesteia, soluționează, în cursul urmăririi penale, cererile, propunerile, plângerile, contestațiile sau orice alte sesizări privind: a) măsurile preventive; b) măsurile asigurătorii; c) măsurile de siguranță cu caracter provizoriu; d) actele procurorului, în cazurile expres prevăzute de lege; e) încuviințarea perchezițiilor, a folosirii metodelor și tehnicilor speciale de supraveghere sau cercetare ori a altor procedee probatorii potrivit legii; g) alte situații expres prevăzute de lege. Or, prin raportare la dispozițiile anterior menționate și cele care reglementează în mod expres modul de soluționare a acestora, judecătorului de drepturi și libertăți soluționează cererile în ședință de cameră de consiliu.

Referirea apărării la Hotărârea Colegiului de conducere al Curții de Apel București prin care s-a stabilit ca aceste cereri să fie soluționate de judecătorul care este programat pentru planificarea soluționării cererilor privind măsurile preventive, respectiv de judecătorul de drepturi și libertăți, este neîntemeiată, având în vedere, pe de o parte, că soluționarea cauzei s-a desfășurat în ședință publică de către președinte, iar nu de judecător de drepturi și libertăți, pronunțarea a fost în ședință publică, iar pe de altă parte, apărarea nu a invocat neconcordanțe cu dispoziții explicite din legi, în cauză fiind respectate dispozițiile art. 42 și art. 52 din Legea nr. 302/2004. De altfel, așa cum a susținut și apărarea, aceste critici au mai fost susținute în fața Curții de Apel București și a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ce au făcut obiectul contestaților formulate de persoana extrădabilă și soluționate de Înalta Curte prin respingerea acestora, aspecte față de care se apreciază că au autoritate de lucru judecat.

În continuare, se constată că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de extrădare formulată de SUA, astfel cum sunt impuse de prevederile art. 10 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007 și ratificat prin Legea nr. 111/2008, respectiv: s-a înaintat o expunere a faptelor pentru care se solicită extrădarea, indicându-se calificarea juridică, referiri la dispozițiile legale aplicabile, cererea de extrădare fiind însoțită de documentele prevăzute la art. 8 din Tratat privind procedura de extrădare și documentele necesare ce au fost traduse în limba română.

Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, precum și a Legii nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007, Înalta Curte apreciază că sunt îndeplinite condițiile de fond și de formă pentru a se dispune extrădarea numitului A. către autoritățile americane.

Contrar susținerii apărării, se reține că este îndeplinită cerința dublei incriminări având în vedere că infracțiunile pentru care este acuzată persoana extrădabilă își au corespondent în legea penală română, circumscriindu-se infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) și (3) C. pen., contrabandă prev. art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 modificată și spălarea de bani prev. art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, fiind îndeplinită astfel și condiția dublei incriminări, prevăzută de art. 24 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

Prin urmare, se constată că este îndeplinită și condiția referitoare la gravitatea pedepsei, fiind incidente dispozițiile art. 26 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, potrivit cărora extrădarea este acordată de România, în vederea urmăririi penale sau a judecății, pentru fapte a căror săvârșire atrage potrivit legislației statului solicitant și legii române o pedeapsă privativă de libertate de cel puțin un an, iar în vederea executării unei pedepse, numai dacă aceasta este de cel puțin 4 luni. De asemenea, sunt îndeplinite și prevederile art. 2 alin. (1) din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008 potrivit cărora o infracțiune dă loc la extrădare dacă este pedepsită de legea ambelor părți cu o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an sau mai severă.

Susținerea apărării privind caracterul politic și militar al infracțiunilor este nefondată, având în vedere infracțiunile pentru care se solicită extrădarea numitului A., constituirea unui grup infracțional organizat, contrabandă și spălare de bani, niciuneia dintre acestea neputându-se să i se dea o conotație politică sau militară. De altfel, în art. 3 lit. a) din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii semnat la data de 10 septembrie 2007 se precizează că o infracțiune dă loc la extrădare indiferent dacă legea statelor solicitant și solicitat încadrează sau nu acțiunile ori omisiunile care constituie infracțiunea în aceeași categorie de infracțiuni sau descriu infracțiunea prin aceeași terminologie.

Criticile apărării referitoare la netemeinicia cererii justificate prin lipsa documentelor, modul în care sunt descrise infracțiunile de textul incriminator, precum și locul săvârșirii faptelor sunt nefondate, Înalta Curte constată că au fost depuse documentele prevăzute de art. 8 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii semnat la data de 10 septembrie 2007. Se observă că cererea de extrădare este formulată în scris de către autoritatea competentă a statului solicitant și este însoțită, în conformitate cu dispozițiile art. 36 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 și art. 8 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii semnat la data de 10 septembrie 2007, de copiile autentice ale mandatelor de arestare, rechizitorului din data de 27 iunie 2017, legislația relevantă, declarația dată sub jurământ de agentul special E., fotografia numitului A., înscrisuri însoțite de traducerea în limba română.

Totodată, relativ la criticile privind modul de descriere a infracțiunilor, se constată că verificările efectuate în cauză sunt limitate la constatarea îndeplinirii condițiilor de formă și fond pentru luarea măsurii în condițiile Legii 302/2004, instanța neavând competența de a analiza probele privind vinovăția persoanei solicitate.

În acest sens, Înalta Curte reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 52 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, „Curtea de apel nu este competentă să se pronunțe asupra temeiniciei urmăririi sau condamnării pentru care autoritatea străina cere extrădarea, nici asupra oportunității extrădării”.

Potrivit art. 18 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală „pot fi extrădate din România, în condițiile prezentei legi, la cererea unui stat străin, persoanele aflate pe teritoriul său care sunt urmărite penal sau sunt trimise în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni”.

Potrivit dispozițiilor art. 19 din aceeași lege, nu pot fi extrădați din România:

a) cetățenii români, dacă nu sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 20;

b) solicitanții de azil, beneficiarii statutului de refugiat sau ai protecției subsidiare în România, în cazurile în care extrădarea ar avea loc în țara de origine sau în orice alt stat în care viața ori libertatea acestora ar fi pusă în pericol sau în care ar fi supuși la tortură, tratamente inumane și degradante; c) persoanele străine care se bucură în România de imunitate de jurisdicție, în condițiile și în limitele stabilite prin convenții sau prin alte înțelegeri internaționale; d) persoanele străine citate din străinătate în vederea audierii ca suspecți, persoane vătămate, părți, martori sau experți ori interpreți în fața unei autorități judiciare române solicitante, în limitele imunităților conferite prin convenție internațională.

Din analiza dispozițiilor legale enunțate anterior care reglementează executarea unui mandat de arestare, rezultă că rolul instanței române, în această procedură, se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului – aspectele legate de existența faptelor imputate, exced analizei impuse de dispozițiile Legii nr. 302/2004 și a Legii nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea, ridicate de persoana extrădabilă și a motivelor de refuz al predării pe care aceasta le poate invoca.

În acord cu prima instanță se reține că sunt întrunite condițiile extrădării pentru a se dispune extrădarea și predarea, către autoritățile SUA, a numitului A.. Astfel, împotriva persoanei extrădabile a fost emis la data de 30 mai 2017 un mandat de arestare de către Curtea Districtuală a Statelor Unite ale Americii pentru Tribunalul Districtual Statelor Unite ale Americi din Districtul de Est al Statului Wisconsin.

În ceea ce privește susținerea apărării referitoare la necompetența instanțelor române de a dispune cu privire la extrădare, Înalta Curte reține că persoana extrădabilă A. era urmărit internațional, față de acesta fiind emis un mandat de arestare de către Curtea Districtuală a Statelor Unite ale Americii la data de 30 mai 2017 Tribunalul Districtual Statelor Unite ale Americi din Districtul de Est al Statului Wisconsin, persoana extrădabilă fiind prinsă și identificată la data de 7 iunie 2017 pe teritoriul României.

Critica apărării în sensul că la data de sesizării Ministerului Justiției față de persoana extrădabilă nu exista un mandat de arestare și nu era urmărit internațional este contrazisă de actele dosarului, la fila 188 din dosarul curții de apel vol. II, se află mandatul de arestare tradus în limba română ce a fost emis la data de 30 mai 2017 de către autoritățile judiciare din SUA.

De asemenea, Înalta Curte constată că persoana extrădabilă nu a formulat obiecțiuni la identitate și nu este incident niciunul din motivele obligatorii sau opționale de refuz al extrădării prev. de art. 21 sau 22 din Legea nr. 302/2004 și nici art. 33 și art. 34 din aceeași lege, privind prescripția sau amnistia. De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, potrivit art. 49 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, opoziția la extrădare a persoanei extrădabile nu poate fi întemeiată decât pe faptul că persoana arestată nu este persoana urmărită sau că nu sunt îndeplinite condițiile pentru extrădare, or, în cauză numitul A. nu a formulat obiecțiuni cu privire la identitate.

Înalta Curte reține că, deși persoana extrădabilă nu a fost de acord cu admiterea cererii de extrădare și predarea sa către autoritățile americane, opoziția sa la extrădare nu s-a întemeiat pe vreunul din cazurile exprese prevăzute în Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite. Susținerile apărării cu privire la existența motivelor de refuz cu caracter politic și militar nu pot fi reținute, având în vedere că autoritățile americane au solicitat extrădarea numitului A. pentru infracțiunile de contrabandă, asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni și spălare de bani, niciuna dintre acestea neavând caracter politic sau militar pentru a fi incidente dispozițiile art. 4 alin. (1) din Tratatul de extrădare dintre România și SUA ratificat prin Legea nr. 111/2008. Totodată, se constată că nu sunt incidente nici motivele obligatorii de refuz al extrădării prevăzute de art. 21 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și nici motivele opționale de refuz prevăzute de art. 22 din aceeași lege.

Înalta Curte reține că extrădarea persoanei solicitate s-a efectuat cu respectarea regulii specialității prev. de art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România și SUA ratificat prin Legea nr. 111/2008, persoana extrădabilă nerenunțând la această regulă potrivit susținerilor acesteia în fața Curții de Apel București, așa cum rezultă din declarația aflată la fila 125.

De asemenea, se constată că nu există motive pentru a considera că persoana extrădabilă va fi judecată în Statele Unite ale Americii de o instanță de judecată care nu asigură garanțiile fundamentale de procedură și de protecție a drepturilor la apărare.

În ceea ce privește critica apărării referitoare la încălcarea dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil se constată că nu este întemeiată, întrucât față de persoana extrădabilă nu s-a pronunțat nicio soluție pentru infracțiunile pentru care se solicită extrădarea, ci este solicitată pentru a participa la proces și pentru a beneficia de drepturile oferite în cadrul procesului unde are posibilitatea să dovedească netemeinicia acuzațiilor.

Prin urmare, principiul ne bis in idem, potrivit căruia nicio persoană nu poate fi urmărită sau judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni atunci când față de acea persoană s-a pronunțat anterior o hotărâre penală definitivă cu privire la aceeași faptă, chiar și sub altă încadrare juridică, nu are aplicabilitate în cauză, persoana extrădabilă fiind solicitată pentru a participa la proces, neexistând nicio dovadă că persoana extrădabilă ar fi suportat vreo sancțiune pentru infracțiunile pentru care se solicită extrădarea.

Susținerea apărării privind încălcarea dreptului la viața privată al persoanei extrădabile este neîntemeiată întrucât prezenta cauză vizează o procedură penală ce are la bază dispoziții legale, respectiv Legea nr. 111/2008 privind ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite, semnat la București la 10 septembrie 2007, precum și Legea nr. 302/2004 republicată, iar dispozițiile art. 8 alin. (2) din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului prevăd, în mod expres, că nu este admis amestecul unei autorități publice în executarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege și dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protejarea sănătății sau a moralei, ori protejarea drepturilor și libertăților altora.

În ceea ce privește celelalte critici formulate de apărare care vizează temeinicia acuzației aduse persoanei extrădabile, Înalta Curte constată că exced obiectului prezentei cauze și nu pot fi examinate prin prisma dispozițiilor art. 52 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, întrucât vizează fondul cauzei. Totodată, simpla susținere a apărării în sensul că persoana extrădabilă a formulată cerere de azil fără a aduce nicio dovadă în acest sens, de asemenea, nu poate fi analizată întrucât excede obiectului cauzei.

Față de cele mai sus evocate, Înalta Curte constată că în speță sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art. 18, art. 24 și art. 26 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, precum și cele prevăzute de art. 36-46 din același act normativ, ce reglementează procedura specială a extrădării pasive din România.

În acord cu instanța de fond, în conformitate cu articolul 16 din Tratat, SUA, față de modalitatea de comitere a faptelor, astfel cum a fost descrisă anterior, în mod corect au fost reținute bunurile găsite asupra persoanei extrădabile ce ar putea avea legătură cu infracțiunile pentru care se acordă extrădarea și în baza art. 52 alin. (6) raportat la art. 17 din Legea nr. 302/2004 și art. 16 din Tratatul de extrădare dintre România și SUA, ratificat de România prin Legea nr. 111/2008, s-a dispus remiterea, odată cu persoana extrădată, a bunurilor și a obiectelor ridicate de la numitul A. la data de 8 iunie 2017, menționate în procesul-verbal întocmit de organele poliției aflat la fila 6 dosar Parchet.

De asemenea, față de dispozițiile art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, în mod corect, curtea de apel constatând că sunt îndeplinite condițiile de extrădare, a menținut starea de arest provizoriu a persoanei extrădabile A. în vederea extrădării, până la predarea acesteia autorităților judiciare americane, conform art. 57 din Legea nr. 302/2004, executorie conform art. 52 alin. (9) din aceeași lege.

Rațiunea mandatului de arestare provizorie constă în necesitatea de a se asigura că persoanele nu se pot sustrage justiției pe întreg teritoriul țării, el reprezentând instrumentul de aducere a persoanei extrădabile în fața justiției statului emitent al cererii de extrădare, pentru instrumentarea procedurilor penale.

Dispozițiile art. 5 parag. 1 lit. f) din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului privind dreptul persoanei la libertate și la siguranță, prevăd în mod expres și limitativ cazurile și condițiile în care este permisă limitarea libertății persoanei, exceptând situația când împotriva persoanei se află în curs o procedură de extrădare.

Pentru toate aceste considerente, apreciind că hotărârea atacată este legală și temeinică, în baza art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 52 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana extrădabilă A. împotriva sentinței penale nr. 181/F din 5 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2017 (nr. x/2017).

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat contestatorul persoană extrădabilă la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană extrădabilă, în sumă de 100 lei, va rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., onorariul interpretului de limbă turcă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Sursa informației: www.scj.ro.