Infracţiunea de spălare a banilor. Termenul de prescripţie specială a răspunderii penale (NCP, NCPP, VCP, L. nr. 78/2000, L. nr. 656/2002)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 431/RC/2021

L. nr. 78/2000: art. 17 lit. e), art. 132, L. nr. 656/2002: art. 29 alin. (1) lit. b); VCP: art. 31 alin. (2), art. 41 alin. (2), art. 124, art. 248, art. 248^1; NCPP: art. 16 lit. b) teza I, art. 273 alin. (3), art. 275 alin. (6), art. 396 alin. (5), art. 443 alin. (1), art. 448 pct. 2 lit. a); NCP: art. 5, art. 292; L. nr. 682/2002: art. 19

Criticile inculpaților vizează infracțiunea de spălare de bani, faptă prevăzută de art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 (în vigoare la data faptei) raportat la art. 29 lit. b) (fost art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 (în vigoare la data faptei), iar acestea sunt întemeiate.

În raport de situația de fapt reținută în decizia penală atacată, instanța de recurs în casație apreciază că nu există o corespondență deplină între faptele imputate inculpaților și modelul legal de incriminare.

Potrivit prevederilor art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 (în vigoare la data faptei) raportat la art. 29 alin. (1) lit. b) (fost art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 (în vigoare la data faptei), constituie infracțiunea de spălare a banilor ascunderea ori disimularea adevăratei naturi a provenienței, a situării, a dispoziției, a circulației sau a proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni.

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii de spălare de bani în varianta normativă prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, în forma în vigoare la momentul comiterii faptelor, constă fie în ascunderea de bunuri, fie în disimularea adevăratei naturi, a provenienței, a situării, a dispoziției, a circulației sau a proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cerința esențială atașată laturii obiective constând în ascunderea, respectiv în disimularea originii ilicite a bunurilor. Cu alte cuvinte, o condiție esențială pentru întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de spălare a banilor o reprezintă existența unor bunuri provenite din săvârșirea de infracțiuni, în lipsa cărora nu poate fi reținută săvârșirea infracțiunii de spălare de bani.

De altfel, infracțiunea de spălare a banilor are un caracter subsecvent, respectiv corelativ derivat, ceea ce presupune preexistența infracțiunii predicat din care au fost extrase presupusele bunuri ilicite. Așadar, întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de spălare de bani este condiționată de săvârșirea unei alte infracțiuni, care să genereze, în mod ilicit, bunuri care vor fi supuse procesului de „spălare”, ajungându-se la disimularea originii ilicite a acestora, prin intermediul unor operațiuni complexe juridice, economice sau financiare.

În acest sens, instanța de apel a reținut faptul că inculpații S., P., Q., A., au procedat la dezmembrarea suprafeței de 39,61 ha teren situat în comuna Vânători, județul Galați, cunoscând că acesta provine din săvârșirea de infracțiuni și au încheiat o serie de contracte simulate în care părți figurau rude apropiate sau alte persoane interpuse, ascunzând proveniența ilicită a bunului, circulația și proprietatea acestora creând aparența unei proveniențe legale, după efectuarea unui număr de tranzacții imobiliare obținând în mod necuvenit foloase.

Inculpații S., P., Q., A. au încheiat o serie de contracte simulate în care părți figurau II., QQQQ. (finii lui S.), LL. (mama lui S.), QQ. și X. (prieteni și parteneri de afaceri ai inculpatului S.), KKK. (mama lui X.), fiul acestuia – RRRR., Z. (fosta cumnată a lui P.), HH. (fina lui S.), FFF. (fiul lui Q.), EEE. (fiul lui P.), Y., S.C. GG. S.R.L. (firma lui S.), S.C. OO. S.R.L. (firma lui QQ.), TT. (fratele inculpatului A.).

Acțiunile infracționale ale inculpaților S., P., Q. și A. au presupus oferirea spre vânzare a terenului, cunoscând că provine din săvârșirea unei infracțiuni, realizarea de numeroase vânzări prin intermediari și rude apropiate ale inculpaților în vederea ascunderii, disimulării provenienței frauduloase a circulației și proprietății bunului.

Contrar susținerilor instanței de apel, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că, în cauză, în raport de situația de fapt reținută în decizia penală recurată, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege în privința tipicității obiective a infracțiunii de spălare de bani în varianta normativă prev. de art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 (în vigoare la data faptei) raportat la art. 29 alin. (1) lit. b) (fost art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 (în vigoare la data faptei), în condițiile în care nu sunt îndeplinite condițiile cerute de textul de incriminare în privința cerinței esențiale atașate laturii obiective a infracțiunii, nefiind indicată, în concret, infracțiunea/infracțiunile predicat care a/au generat în mod ilicit bunurile pretins supuse operațiunii de „spălare”.

În acest sens, considerațiile instanței de apel conțin doar referiri cu titlu general privind proveniența imobilului, fiind folosită o formulă fără nici o acoperire în starea de fapt reținută: „proveniența ilicită a bunului”.

Or, referirile cu caracter general, fără indicarea în concret a infracțiunii predicat și lipsa descrierii în decizia atacată a modului contrar legii prin care a fost obținută proprietatea imobilului nu pot fi complinite de instanța de recurs în casație întrucât presupune analiza situației de fapt și interpretarea materialului probator, aspecte care nu pot fi cenzurate în actualul cadru procesual care are ca obiect o cale extraordinară de atac în care se verifică exclusiv, conform art. 447 teza finală din C. proc. pen.., legalitatea hotărârii atacate.

În acest context, se reține faptul că prin decizia atacată singura infracțiune reținută în sarcina inculpaților recurenți este cea prevăzută de art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 (în vigoare la data faptei) raportat la art. 29 alin. (1) lit. b) (fost art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 (în vigoare la data faptei), cu privire la celelalte infracțiuni care au făcut obiectul cauzei dispunându-se fie soluții de achitare, fie de încetare a procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

Dacă prin actul de acuzare infracțiunea predicat a fost indicată ca fiind infracțiunea de participație improprie la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prevăzută în art. 31 alin. (2) C. pen. de la 1969 cu referire la art. 132 din Legea nr. 78/2000 (în vigoare la data faptei) raportat la art. 248 și art. 248^1 C. pen. de la 1969, prin decizia instanței de apel s-a dispus, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., achitarea inculpatului A. pentru comiterea acesteia, astfel încât nu se poate reține existența unei infracțiuni care să constituie modalitatea prin care a fost obținute în mod ilicit bunul care ulterior a fost obiectul material al infracțiunii de spălare de bani.

Prin urmare, recursurile în casație sunt fondate, inculpații A., Q., P. fiind condamnați pentru fapte neprevăzute de legea penală, Înalta Curte urmând ca în conformitate cu prevederile art. 448 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., să le admită, să desființeze decizia recurată în parte, și rejudecând cauza, va dispune achitarea acestora pentru infracțiunea de spălare a banilor, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 443 alin. (1) C. proc. pen., examinând cauza prin extindere și cu privire la inculpatul S. care nu a exercitat calea extraordinară de atac, Înalta Curte va extinde efectele recursurilor în casație formulate de către ceilalți inculpați și cu privire la acesta, urmând a pronunța soluția de achitare și în privința sa, pentru aceleași considerente.

În condițiile în care se va pronunța soluția de achitare menționată, Înalta Curte va dispune și cu privire la măsurile de confiscare impuse prin hotărârile atacate, precum și cu privire la măsurile asiguratorii adoptate.

II. În privința criticii formulate de către recurentul inculpat A., întemeiată pe prevederile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.. vizând eronata menținere de către instanța de apel a soluției de încetare a procesului penal cu privire la infracțiunea de uz de fals în formă continuată săvârșită în realizarea scopului urmărit prin infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 6 acte materiale, Înalta Curte reține faptul că în esență i s-a solicitat a proceda la reanalizarea stării de fapt reținute prin hotărârile atacate, ceea ce nu este permis în prezenta procedură.

Instanța de fond a reținut, prin Sentința penală nr. 10/F din 26 februarie 2016, că inculpatul A., în luna martie 2007, a depus la Dosarul civil nr. x/2007 al Judecătoriei Galați un număr de 6 înscrisuri despre care acesta cunoștea că sunt contrafăcute, acțiune care întrunește elementele materiale ale infracțiunii de uz de fals în formă continuată săvârșită în realizarea scopului urmărit prin infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 6 acte materiale.

Instanța de apel nu a reținut o altă stare de fapt cu privire la aceste acțiuni ale inculpatului, confirmând împrejurările faptice stabilite prin sentință și constatând ca fiind corectă soluția de încetare a procesului penale vizând infracțiunea menționată ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, soluția adoptată de către instanța de fond după ce inculpatul a cerut continuarea procesului penal.

În aceste condiții, Înalta Curte nu poate proceda la o reanalizare a probatoriului administrat în cauză pentru stabilirea unei stări de fapt diferite de cea reținută instanțe prin hotărârile atacate, așa cum solicită recurentul, pentru că astfel s-ar încălca limitele în care poate acționa instanța de recurs în casație, cercetarea pe care o poate realiza în această procedură vizând doar legalitatea hotărârilor și nu temeinicia acestora.

Cenzurarea acestor critici presupune analiza materialului probator administrat în cauză, ori, analiza conținutului mijloacelor de probă administrate în cauză pe care instanța de apel și-a fundamentat soluția excedează limitelor cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Înalta Curte reamintește că analiza efectuată în calea extraordinară de atac a recursului în casație vizează exclusiv elemente de legalitate, prin raportare la cazurile de casare prevăzute de lege, iar controlul judiciar nu poate fi extins cu privire la alte motive de nelegalitate decât cele limitativ enumerate în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., cu atât mai puțin celor de netemeinicie.

Așa cum s-a subliniat în precedent, calea extraordinară de atac a recursului în casație nu are ca finalitate cenzurarea stării de fapt reținută cu titlu definitiv de către instanța de apel ori concordanța acesteia cu probele administrate și exclude rejudecarea unei cauze pentru a treia oară, în parametrii în care a avut loc judecata în fond și apel.

În aceste condiții, motivul de recurs în casație invocat de către recurentul A. nu este întemeiat.

III. Recurentul A. a criticat soluția adoptată prin decizia instanței de apel și prin prisma cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., în privința soluției de încetare a procesului penal pentru comiterea infracțiunii de fals în declarații în formă continuată, susținând că aceasta este nelegală în condițiile în care din probele administrate în cauză se impunea pronunțarea unei soluții de achitare.

Înalta Curte, având în vedere soluția ce se va adopta cu privire la recursul în casație declarat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și împrejurarea că elementele prezentate de către recurent vizează reaprecierea probelor administrate în cauză, consideră că toate susținerile recurentului vor putea fi analizate cu ocazia rejudecării apelului său în privința acestei infracțiuni.

IV. Examinând recursul în casație declarat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Judiciară, întemeiat pe prevederile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este întemeiat pentru următoarele considerente:

Prin Decizia penală nr. 190/23 iulie 2020, instanța de apel a dispus, în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. f) C. proc. pen., încetarea procesului penal privind pe inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații în formă continuată prevăzută în art. 292 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969 (6 acte materiale), cu art. 5 C. pen. și cu reținerea prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 republicată privind protecția martorilor, constatând intervenirea prescripției speciale a răspunderii penale.

Potrivit stării de fapt reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare, confirmată prin hotărârile atacate, acuzația adusă acestuia vizează faptul că în calitate de deputat în Parlamentul României, în declarațiile de avere din 12 decembrie 2008,15 iunie 2009, 9 martie 2010, 25 octombrie 2010, 23 mai 2011 și 25 iulie 2012, a făcut mențiuni nereale, în sensul că a omis să evidențieze realitatea tranzacțiilor încheiate în perioada 2007 – 2012, pentru a ascunde implicarea sa în obținerea în mod fraudulos a suprafeței de 39,61 ha.

Prin raportare la data ultimului act material din cuprinsul infracțiunii continuate, 25 iulie 2012, termenul de prescripție specială pentru această infracțiune de fals în declarații se împlinește, indiferent de legea penală considerată ca fiind mai favorabilă, la data de 24 iulie 2022.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 122 lit. d) coroborat cu art. 124 C. pen. anterior, așa cum acesta a fost modificat prin Legea nr. 63/2012, în vigoare de la 22 aprilie 2012, termenul de prescripție specială pentru infracțiunea menționată este de 10 ani, în condițiile în care termenul de prescripție este de 5 ani, iar prescripția special intervine în condițiile în care aceste termen este depășit încă o dată.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 154 lit. d) coroborat cu art. 155 alin. (4) C. pen. termenul de prescripție specială pentru aceeași infracțiune este tot de 10 ani, existând o prevedere similară cu privire la modul de calcul a acestuia.

În aceste condiții, soluția de încetare a procesului penal cu privire la infracțiunea menționată apare ca fiind nelegală, la momentul soluționării apelului termenul de prescripție specială a răspunderii penale nefiind împlinit prin raportare la data comiterii ultimei acțiuni ce intră în conținutul infracțiunii continuate.

Ca atare devine incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., instanța de apel dispunând în mod eronat încetarea procesului penal ca urmare a constatării intervenirii prescripției speciale.

În conformitate cu prevederile art. 448 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. va fi admis recursul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția judiciară, se va casa în parte decizia recurată și se va trimite cauza spre rejudecarea apelului declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 10/F din 26 februarie 2016 a Curții de Apel Brașov, secția penală la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, numai cu privire la infracțiunea de fals în declarații în formă continuată prevăzută în art. 292 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969 (6 acte materiale), cu art. 5 C. pen. și cu reținerea prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 republicată privind protecția martorilor.

În prezenta cale de atac extraordinară, Înalta Curte nu va putea proceda la soluționarea acțiunii penale cu privire la infracțiunea menționată anterior în condițiile în care ar fi necesară realizarea unei analize a stării de fapt, aspect care este incompatibil cu procedura de față.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite recursurile în casație formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția judiciară și inculpații A., Q. și P. împotriva Deciziei nr. 190/A din data de 23 iulie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2016.

În baza art. 443 alin. (1) C. proc. pen., va extinde efectele recursurilor în casație ale inculpaților A., Q., P. și cu privire la inculpatul S.

Va casa, în parte, decizia recurată și, rejudecând:

În baza art. 448 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. cu referire la art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., va achita pe inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor prevăzută în art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 (în vigoare la data faptei) raportat la art. 29 lit. b) (fost art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 (în vigoare la data faptei), cu art. 5 C. pen. și cu reținerea prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 republicată privind protecția martorilor.

În baza art. 448 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. cu referire la art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., va achita pe inculpata P. pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor prevăzută art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu art. 5 C. pen.

În baza art. 448 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. cu referire la art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., va achita pe inculpatul Q. pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor prevăzută art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu art. 5 C. pen.

În baza art. 448 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. cu referire la art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., va achita pe inculpatul S. pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor prevăzută în art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 (în vigoare la data faptei) raportat la art. 29 lit. b) (fost art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 (în vigoare la data faptei) cu art. 5 C. pen.

Va înlătura dispozițiile referitoare la confiscarea de la inculpații A., P., S. și Q. a sumei de 37.235 euro în echivalent în RON la cursul B.N.R. de la data efectuării plății.

Va ridica măsurile asigurătorii asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților dispuse în faza de urmărire penală până la concurența sumei de 37.235 euro.

Cheltuielile judiciare de la urmărirea penală, primă instanță și apel privind pe inculpații A., P., S. și Q. referitor la infracțiunea de spălare de bani vor rămâne în sarcina statului.

II. Va trimite cauza spre rejudecarea apelului declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 10/F din 26 februarie 2016 a Curții de Apel Brașov, secția penală la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, numai cu privire la infracțiunea de fals în declarații în formă continuată prevăzută în art. 292 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969 (6 acte materiale), cu art. 5 C. pen. și cu reținerea prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 republicată privind protecția martorilor.

Ultimul act procedural rămas valabil de la care procesul penal trebuie să își reia cursul este încheierea de ședință din 28 mai 2020.

Va menține celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.

Va constata că inculpatul A. este arestat în altă cauză.

Va desființa formele de executare emise în baza deciziei penale mai sus menționate în ceea ce îi privește pe inculpații A., Q., P. și S.

În baza art. 273 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursurilor în casație declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Judiciară și de inculpații A., Q. și P. rămân în sarcina statului.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurentul intimat inculpat A., pentru recurentul inculpat Q., precum și pentru intimații inculpați S., T. și R., în sumă de câte 627 RON, rămân în sarcina statului, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată P., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 160 RON, rămâne în sarcina statului, conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen.

Sursa informației: www.scj.ro.