Infracțiunea de înșelăciune. Contestație la executare respinsă ca nefondată (NCPP, L. nr. 302/2004)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 527/2018

L. nr. 302/2004: art. 58, art. 84, art. 86, art. 96, art. 103 alin. (7), art. 107 alin. (1), art. 112; NCPP: art. 275 alin. (2) și (6), art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b)

Potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004 (republicată) mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate. Potrivit alin. (2) al aceluiași articol, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002. Rațiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanția că infractorii nu se pot sustrage justiției, el reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în fața justiției statului emitent, pentru instrumentarea procedurilor penale.

În cadrul acestei proceduri, reglementată printr-o lege specială, instanța de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competența să se pronunțe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă sau cu privire la oportunitatea arestării persoanei solicitate. Investit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște, asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, la identificarea persoanei solicitate, la existența dublei încriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau dacă există situații ce se constituie în motive de refuz. A proceda altfel ar însemna să se încalce principiul recunoașterii și încrederii reciproce, ce stă la baza executării, de către instanța română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

În ceea ce privește criticile persoanei solicitate referitoare la faptul că nu sunt descrise trăsăturile fizice particulare, nu este indicat numărul mandatului de arestare și cel al dosarului în care a fost emis, nu a fost menționată denumirea instanței, numele judecătorului care a dispus emiterea mandatului european de arestare, Înalta Curte constată că sunt nefondate, având în vedere actele dosarului prin raportare la dispozițiile art. 86 din Legea nr. 302/2004.

Conținutul și forma mandatului european de arestare sunt reglementate de art. 86 din Legea nr. 302/2004, conform cărora, mandatul european de arestare va conține următoarele informații: a) identitatea și cetățenia persoanei solicitate; b) denumirea, adresa, numerele de telefon și fax, precum și adresa de e-mail ale autorității judiciare emitente; c) indicarea existenței unei hotărâri judecătorești definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătorești executorii având același efect, care se încadrează în dispozițiile art. 88 și 96 din prezenta lege; d) natura și încadrarea juridică a infracțiunii, ținându-se seama mai ales de prevederile art. 96; e) o descriere a circumstanțelor în care a fost comisă infracțiunea, inclusiv momentul, locul, gradul de implicare a persoanei solicitate; f) pedeapsa pronunțată, dacă hotărârea a rămas definitivă, sau pedeapsa prevăzută de legea statului emitent pentru infracțiunea săvârșită; g) dacă este posibil, alte consecințe ale infracțiunii. (2) Mandatul european de arestare este întocmit în conformitate cu formularul din anexa nr. 1. (3) Mandatul european de arestare transmis autorității competente a unui alt stat membru trebuie tradus în limba oficială sau în limbile oficiale ale statului de executare sau în una ori mai multe alte limbi oficiale ale instituțiilor Uniunii Europene, pe care acest stat le acceptă, conform declarației depuse la Secretariatul General al Consiliului Uniunii Europene.

În speță, verificând mandatul european de arestare din punct de vedere al formei și conținutului, se constată ca fiind nefondate susținerile apărării invocate în acest sens, mandatul de arestare din prezenta cauză cuprinde informațiile conform dispozițiilor anterior menționate, relativ la numărul mandatului de arestare (nr. 7St14/17h), numărul dosarului în care a fost emis (8HR/94/18i), denumirea instanței (autoritățile judiciare din Austria Parchetul de pe lângă Tribunalul din Klagenfurt, numele judecătorului care a dispus emiterea mandatului european de arestare (Mag. Marie-Luise Rohr), precum și identitatea și cetățenia persoanei solicitate, descrierea faptelor și sancțiunea prevăzută.

Totodată, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 112 din Legea nr. 302/2004, privind predarea amânată sau temporară alin. (1) prevede că dispozițiile art. 58 alin. (1)-(5) și 7 se aplică în mod corespunzător. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 58 alin. (1)-(3): (1) În situația în care persoana extrădată este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluționarea definitivă a cauzei. În caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen. (2) Predarea poate fi amânată atunci când: a) se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că persoana extrădată suferă de o boală gravă care face imposibilă predarea imediată. În acest caz, predarea se amână până când starea de sănătate a persoanei extrădate se va ameliora; b) persoana extrădată este gravidă sau are un copil mai mic de un an. În acest caz, predarea se amână până la încetarea cauzei care a determinat amânarea, astfel încât predarea să fie posibilă; c) din cauza unor împrejurări speciale, predarea imediată ar avea consecințe grave pentru persoana extrădată sau familia acesteia. În acest caz, predarea poate fi amânată cel mult 3 luni și numai o singură dată. (3) În cazul amânării predării persoanei extrădate, instanța emite un mandat de arestare provizorie în vederea extrădării. În cazul în care persoana extrădată se află, la momentul admiterii cererii de extrădare, sub puterea unui mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei închisorii emis de autoritățile judiciare române, mandatul de arestare provizorie în vederea extrădării intră în vigoare la data încetării motivelor care au justificat amânarea.

În raport de cele anterior menționate, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanța de fond a dispus predarea amânată a persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare austriece, după încetarea cauzei de amânare a predării, având în vedere existența temeiului pentru amânarea predării persoanei solicitate prevăzut de art. 58 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, respectiv persoana solicitată are un copil mai mic de un an, minora B., născută la 08.04.2018, așa cum rezultă din certificatul de naștere N.11 nr. 217619 eliberat de mun. Reghin, aflat la fila 30 din dosarul Curții de Apel Târgu Mureș.

Înalta Curte constată că încheierea contestată este legală și temeinică și în mod corect instanța de fond a dispus arestarea provizorie, începând cu data de 09.04.2019, data încetării cauzei de amânare a predării, pe o perioadă de 30 de zile, în vederea predării acesteia, constatând că persoana solicitată nu a renunțat la beneficiile conferite de regula specialității conform art. 115 din Legea nr. 302/2004, precum și mențiunea potrivit căreia predarea se face sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.

În ceea ce privește susținerea persoanei solicitate în sensul că o parte din actele materiale ale infracțiunii de înșelăciune ar fi fost comise și pe teritoriul României, motiv opțional de refuz invocat de către persoana solicitată prev de art. 98 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte, în acord cu instanța de fond, apreciază că urmărirea penală se poate realiza mult mai eficient de către autoritățile austrice, având în vedere că mai multe acte materiale reținute au fost comise pe teritoriul Austriei, persoanele vătămate sunt cetățeni ai acestui stat, iar o parte din probe au fost deja administrate de către autoritățile austrice, solicitându-se predarea persoanei în vederea efectuării urmăririi penale, astfel încât, nu sunt incidente dispozițiile art. 98 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004, când mandatul european de arestare se referă la infracțiuni care potrivit legii române sunt comise pe teritoriul României.

Pentru toate aceste considerente, apreciind că hotărârea atacată este legală și temeinică, în baza art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 103 alin. (7) și art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 8/ME din data de 03 mai 2018 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligată contestatoarea persoana solicitată la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 420 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.