Infracțiunea de cumpărare de influență în formă continuată. Pedeapsă executată în regim privativ de libertate

• Legea nr. 241/2005: art. 9 alin. (1) lit. a) b) și c) și alin. (3)
• Legea nr. 78/2000: art. 6
• Legea nr. 78/2000: art. 6^1 alin. (1)
• NCP: art. 12 alin. (1)
• NCP: art. 292 alin. (1)
• NCP: art. 371
• NCP: art. 38
• NCP: art. 39 alin. (1) lit. b)
• NCP: art. 5 alin. (1)
• NCP: art. 65 alin. (1)
• NCP: art. 66 alin. (3)
• NCP: art. 67 alin. (1)
• NCP: art. 68 alin. (3)
• NCPP: art. 292 alin. (1)
• NCPP: art. 35 alin. (1)
• NCPP: art. 386 alin. (1)
• NCPP: art. 396 alin. (1)
• NCPP: art. 419
• NCPP: art. 421 pct. 2 lit. a)
• VCP: art. 33 lit. a)
• VCP: art. 41 alin. (2)
• VCP: art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b)
• VCP: art. 71 alin. (5)
• VCP: art. 86^1

Prin Încheierea nr. x/RC din 21 septembrie 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/212/2013 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 490 din 22 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 555 din 21 decembrie 2016)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând hotărârea atacată raportat la criticile invocate prin cererea de recurs în casație declarată de inculpatul A., Înalta Curte constată că recursul în casație este fondat și îl va admite pentru următoarele considerente:

Cu privire la condamnările definitive stabilite prin cele trei hotărâri judecătorești diferite Înalta Curte constată următoarele:

a). Prin sentința penală nr. 602/F din data de 08 august 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/3/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 491/A din 10 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/3/2013 (nr. x/2013), în majoritate, s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din N.C.P.P. în ref. la art. 419 N.C.P.P., s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție și de inculpații B., C., A. și D., ale căror efecte le extinde cu privire la inculpații E. și F., împotriva sentinței penale nr. 602/F din data de 08 august 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală în Dosarul nr. x/3/2013.

S-a desființat, în parte, sentința penală apelată și, în fond, rejudecând:

S-a descontopit pedeapsa principală rezultantă de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului A. prin sentința penală apelată, în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor.

În temeiul art. 292 alin. (1) din N.C.P. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 modificată cu aplic. art. 35 alin. (1) N.C.P. (prin schimbarea încadrării juridice, potrivit art. 386 alin. (1) din N.C.P.P., din art. 6^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) din V.C.P.) în ref. la art. 5 alin. (1) din N.C.P., a condamnat pe inculpat la pedeapsa principală de 5 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență, în formă continuată (având ca obiect suma totală de 255.000 euro).

În temeiul art. 12 alin. (1) din N.C.P. în ref. la art. 65 alin. (1) din N.C.P. și la art. 67 alin. (1) și (2) din N.C.P., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) din N.C.P., având corespondent în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din V.C.P., pe durata executării pedepsei principale și respectiv pedeapsa complementară a interzicerii exercitării acelorași drepturi, pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 292 alin. (1) din N.C.P. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 modificată (prin schimbarea încadrării juridice, potrivit art. 386 alin. (1) din N.C.P.P., din art. 6^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) V.C.P.) în ref. la art. 5 alin. (1) din N.C.P., a condamnat pe inculpat la pedeapsa principală de 4 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență (având ca obiect suma de 30.000 euro).

În temeiul art. 12 alin. (1) din N.C.P. în ref. la 65 alin. (1) din N.C.P. și la art. 67 alin. (1) și (2) din N.C.P., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) din N.C.P., având corespondent în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din V.C.P., pe durata executării pedepsei principale și respectiv pedeapsa complementară a interzicerii exercitării acelorași drepturi, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 33 lit. a) din V.C.P. rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) din V.C.P. în ref. la art. 5 alin. (1) din N.C.P., a contopit pedepsele principale și a aplicat inculpatului, în vederea executării, în regim de detenție, pedeapsa principală rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare, pe durata căreia a interzis acestuia, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) din N.C.P., având corespondent în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din V.C.P.

În temeiul art. 35 alin. (3) din V.C.P., având corespondent în art. 45 alin. (3) lit. a) din N.C.P., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării acelorași drepturi, pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale rezultante.

A înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 86^1 și urm. din V.C.P. și art. 71 alin. (5) din V.C.P.

În temeiul art. 72 alin. (1) din N.C.P., a dedus din pedeapsa principală rezultantă durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 28 ianuarie 2013 până la data de 08 august 2013.

b). Prin sentința penală nr. 79 din 07 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2/2015 (nr. x/2015), definitivă prin Decizia nr 318/A din 21 septembrie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2/2015, s-au dispus următoarele:

În baza art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 și art. 396 alin. (1) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A., în prezent deținut în altă cauză la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) și k) C. pen. pe o durată de 2 ani care se va executa conform art. 68 alin. (3) C. pen. după executarea pedepsei principale a închisorii sau considerarea ca executată a acesteia.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen., pedeapsă care se va executa conform art. 66 alin. (3) C. pen. din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 9 alin. (1) lit. a), b), și c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 și art. 396 alin. (1) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A. în prezent deținut în altă cauză la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) și k) C. pen. pe o durată de 2 ani care se va executa conform art. 68 alin. (3) C. pen. după executarea pedepsei principale a închisorii sau considerarea ca executată a acesteia.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen., pedeapsă care se va executa conform art. 66 alin. (3) C. pen. din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. raportat la art. 38 C. pen. și art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa principală cea mai grea, de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) și k) C. pen., la care adaugă un spor de 8 luni închisoare (o treime din pedeapsa de 2 ani închisoare), urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa principală rezultantă de 3 ani și 8 luni închisoare și 2 ani interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) și k) C. pen. ca pedeapsă complementară care se va executa după executarea pedepsei principale a închisorii sau considerarea ca executată a acesteia.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) și k) C. pen. pe o durată de 2 ani care s-a dispus a se executa din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

c). Prin sentința penală nr. 1384 din 19 noiembrie 2015 pronunțată de Judecătoria Constanța, în Dosar nr. x/212/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 490 din 22 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/212/2013, s-au dispus următoarele:

În baza art. 205 alin. (1), (2) și (3) lit. a) C. pentru săvârșirea infracțiunii de lipsirea de libertate în mod ilegal a stabilit inculpatului A., cu antecedente penale pedeapsa închisorii de 4 ani;

În baza art. 371 C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice a stabilit aceluiași inculpat A. pedeapsa închisorii de 1 an;

A constatat că prezentele infracțiuni sunt concurente cu infracțiunile prin care a fost condamnat la pedepsele de : 5 ani și 6 luni și interzicerea unor drepturi prin sentința penală nr. 602/2013 a Tribunalului București definitivă prin Decizia penală nr. 491 din 10 aprilie 2014 a Curții de Apel București și 3 ani și 8 luni și interzicerea unor drepturi prin sentința penală nr. 79/2015 a Curții de Apel București definitivă prin Decizia penală nr. 318/A din 21 septembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În baza art. 38 a lin. 1, art. 40, art. 39 lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 6 luni la care s-a dispus a se adăuga un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse (de 4 ani, 1 an, 3 ani și 8 luni) în final pedeapsa închisorii stabilită inculpatului A. este de 8 ani, 4 luni și 20 zile.

În baza art. 60 C. pen. s-a dispus ca pedeapsa se va executa în regim privativ de libertate.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) și alin. (2), alin. (5) C. pen. a aplicat inculpatului A.

– pedepsele accesorii prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) C. pen.;

– pedepsele complementare, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) c) pen. pe o durată de 4 ani (conform sentința penală nr. 602/2013 a Tribunalului București) și prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. g) și k) C. pen. pe o durată de 2 ani (conform sentinței penale nr. 79/2015 a Curții de Apel București);

În baza art. 72 C. pen. a scăzut din pedeapsa închisorii aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 16 octombrie 2013 la 21 octombrie 2013.

În baza art. 40 alin. (3) C. pen. a scăzut perioada executată de la 09 iulie 2012 la 08 august 2013 (conform sentinței penale nr. 406/2014 a Tribunalului Constanța) și de la 11 aprilie 2014 la zi .

A anulat mandatele de executare emise pe numele inculpatului A.:

– nr. 108/2015 al Curții de Apel București emis în baza sentinței penale nr. 79/2015 și;

– nr. 826/2014 emis în baza sentinței penale nr. 406/2014 de către Tribunalului Constanța (prin care a fost anulat Mandatul de Executare a Pedepsei Închisorii nr. 1003/2014 al Tribunalului București emis în baza sentinței penale nr. 602/2013 a Tribunalului București).

Înalta Curte reține că prin recursul în casație ca și cale extraordinară de atac se urmărește verificarea unor aspecte de drept ce presupun judecarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În cadrul analizării recursului în casație se poate cenzura modalitatea de stabilire a pedepsei rezultante în contextul alegerii legii penale mai favorabile, fără a se putea rediscuta tratamentul sancționator stabilit prin cele trei hotărâri diferite prin care inculpatul A. a fost condamnat anterior.

Obiectul cenzurii în prezentul recurs în casație îl constituie legalitatea pedepsei rezultante de 8 ani, 4 luni și 20 de zile aplicate prin sentința penală nr. 1384 din 19 noiembrie 2015 pronunțată de Judecătoria Constanța, în Dosar nr. x/212/2013 definitivă prin Decizia nr. 490 din 22 aprilie 2016 a Curții de Apel Constanța), rezultantă în procesul de contopire al pedepselor rezultante stabilite anterior prin hotărârile diferite rămase definitive cu pedepsele individuale stabilite în hotărârea criticabilă în prezenta cauză. În cauza pedeapsa rezultanta a fost stabilită în conformitate cu dispozițiile art. 38 alin. (1), art. 40, art. 39 lit. b) C. pen. actual.

Înalta Curte constată că tratamentul sancționator al pluralității infracționale trebuia stabilit în conformitate cu dispozițiile reglementării anterioare mai favorabile, în contextul art. 33 lit. a), rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen. actual, prin raportare la Decizia nr. 29 din 19 noiembrie 2015 a Înaltei Curții de Casație și Justiție pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în Dosarul nr. x/1/2015 și la Decizia nr. 7 din 02 martie 2016 a Înaltei Curții de Casație și Justiție pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în Dosarul nr. x/1/2016.

Referitor la procedeul de contopire a tuturor pedepselor stabilite prin cele trei hotărâri judecătorești diferite, Înalta Curte reține, prealabil, următoarele:

– contopirea se realizează în raport cu pedepsele principale executabile, iar nu în raport cu pedepsele rezultante (multiple);

– toate infracțiunile pentru care a fost pronunțate condamnări au fost săvârșite sub imperiul C. pen. anterior;

– infracțiunile aparținând pluralității au fost sparte în subunități ale pluralității și sancționate prin hotărâri distincte, identificându-se normele de favoare pentru incriminare și distinct pentru sancționarea concursului, indiferent dacă acestea se aflau în codul în vigoare sau în cel abrogat.

Erorile identificate în cadrul silogismului juridic anterior poartă asupra pedepselor ce au intrat în contopirea finală (rezultante, iar nu principale) și asupra identificării legii mai favorabile aplicabilă contopirii. Aceste erori au influențat (sporit) cuantumul pedepsei rezultante.

Din considerentele sentinței penale nr. 1384 din 19 noiembrie 2015 pronunțată de Judecătoria Constanța, în Dosar nr. x/212/201 (definitivă prin decizia nr. 490 din 22 aprilie 2016 a Curții de Apel Constanța (atacată cu recurs în casație) s-a reținut că: deși instituția concursului de infracțiuni, incidentă în cauză, este mai favorabilă așa cum este prevăzută de C. pen. de la 1968 care prevede un spor facultativ și nu unul obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, așa cum prevede C. pen. în vigoare (art. 39), raportat la limitele de pedeapsă mult reduse prevăzute pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, se va aplica, C. pen. în vigoare ca lege penală mai favorabilă (pag. 12 din hotărâre).

Această evaluare a instanței anterioare are la bază Decizia Curții Constituționale a României nr. 265/2014 (M. Of. nr. 372 din 20 mai 2014) prin care s-a constatat că dispozițiile art. 5 C. pen. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

După pronunțarea acestei decizii, problematica legii aplicabile contopirii a făcut obiectul analizei Înaltei Curți, în completul pentru soluționarea unor chestiuni de drept în materie penală.

Potrivit Deciziei nr. 29 din 19 noiembrie 2015 a Înaltei Curții de Casație și Justiție (Completul DCD/P) s-a statuat în sensul că în procedura de modificare a pedepsei prevăzută de art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în cadrul operațiunii de contopire a unei pedepse cu închisoarea aplicată în temeiul C. pen. anterior pentru o infracțiune săvârșită sub imperiul acestei legi cu o pedeapsă cu închisoarea aplicată în temeiul N.C.P. pentru o infracțiune săvârșită sub C. pen. anterior, se impune determinarea legii penale mai favorabile condamnatului conform art. 5 C. pen.

Potrivit Deciziei nr. 7 din 02 martie 2016 a Înaltei Curții de Casație și Justiție (Completul DCD/P) s-a stabilit faptul că în aplicarea dispozițiilor art. 5 C. pen., în cazul pluralității de infracțiuni constând în săvârșirea unor infracțiuni anterior datei de 1 februarie 2014, respectiv a unor infracțiuni comise după intrarea în vigoare a N.C.P., pentru infracțiunile săvârșite anterior datei de 1 februarie 2014 se va aplica legea penală mai favorabilă – identificată ca fiind legea veche sau legea nouă – iar pentru infracțiunile săvârșite sub imperiul legii penale noi, precum și pentru tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, se va aplica legea nouă, conform art. 3 C. pen. și art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen.

În cazul multiplelor condamnări pentru fapte concurente, prin hotărâri distincte, unele definitive, este incidentă Decizia nr. 29 din 19 noiembrie 2015 a Înaltei Curții de Casație și Justiție (Completul DCD/P). În prezenta cauză legea mai favorabilă contopirii este cea în vigoare la momentul săvârșirii, iar nu cea de la momentul contopirii, datorită lipsei obligativității calculării și adăugării sporului de 1/3 din restul pedepselor ce ar fi depășit sporul total deja aplicat anterior față de inculpat de 1 an închisoare. De altfel contopirile parțiale și anterioare s-au realizat fie în baza codului anterior (sentința penală nr. 602/20130), fie în baza codului actual (sentința penală nr. 79/2015, nr. 1384/2015). În această ultimă ipoteză autoritatea de lucru judecat ce poartă inclusiv asupra modalității contopirii va genera menținerea în operațiunea finală a sporului de 8 luni și 4 luni stabilit în baza acestor hotărâri definitive.

Pentru contopirea finală se va decela legea mai favorabilă ca fiind cea anterioară, din momentul săvârșirii sau constituirii pluralității infracționale, urmând a se contopi pedepsele principale de:

– 5 ani și 6 luni închisoare (și interzicerea unor drepturi);

– 4 ani și 6 luni închisoare (și interzicerea unor drepturi);

– ambele aplicate prin sentința penală nr. 602/2013 a Tribunalului București definitivă prin Decizia penală nr. 491 din 10 aprilie 2014 a Curții de Apel București.

– 3 ani închisoare (și interzicerea unor drepturi);

– 2 ani închisoare (și interzicerea unor drepturi);

– sporul de 8 luni.

aplicate prin sentința penală nr. 79/2015 a Curții de Apel București definitivă prin Decizia penală nr. 318/A din 21 septembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție

cu cele două pedepse principale stabilite prin ultima sentința penală nr. 1384 din 19 noiembrie 2015 pronunțată de Judecătoria Constanța, în Dosar nr. x/212/2013 (definitivă prin Decizia nr. 490 din 22 aprilie 2016 a Curții de Apel Constanța, atacată cu prezenta cerere de recurs în casație), respectiv:

– pedeapsa închisorii de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1), (2) și (3) lit. a) C. penal;

– pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 371 C. pen.

– spor 4 luni.

Astfel, în baza art.  33 lit. a), rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1968, se va dispune contopirea pedepselor individuale principale menționate stabilite prin cele trei hotărâri judecătorești, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă finală de 6 ani și 6 luni închisoare, respectiv 5 ani și 6 luni închisoare plus sporul total de 1 an închisoare (8 luni plus 4 luni) intrat în puterea lucrului judecat.

Sporurile pentru contopirile parțiale sunt intrate în puterea lucrului judecat și sunt determinate de evaluarea legilor mai favorabile aplicate global, în cauze distincte, însă această evaluare nu dictează sau nu poate orienta legea aplicabilă contopirii finale. Această soluție conduce la cuantumuri de pedeapsă identice indiferent de faza în care se produce contopirea, direct în cursul executării pedepselor multiple, aplicate prin hotărâri distincte sau în cursul judecății unei verigi a pluralității, ocazie cu care se contopesc toate pedepsele concurente, inclusiv unele definitive.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 490/P din data de 22 aprilie 2016 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/212/2013.

Va casa, în parte, decizia penală atacată și sentința penală nr. 1384 din 19 noiembrie 2015 pronunțată de Judecătoria Constanța în Dosarul nr. x/212/2013 și rejudecând:

Va reduce pedeapsa rezultantă aplicată față de inculpatul A. de la 8 ani, 4 luni și 20 de zile închisoare la pedeapsa rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare (incluzând sporul de 1 an).

Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Va dispune retragerea formelor de executare și emiterea unor noi forme de executare.

Sursa informației: www.scj.ro.