Infracțiunea de complicitate la trafic de migranţi. Solicitare privind înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu

• Legea nr. 302/2004: art. 104 alin. (11)
• Legea nr. 302/2004: art. 84 alin. (1)
• Legea nr. 302/2004: art. 85
• Legea nr. 302/2004: art. 87 alin. (1)
• Legea nr. 302/2004: art. 89 alin. (1)
• Legea nr. 302/2004: art. 97 alin. (1) pct. 13
• Legea nr. 302/2004: art. 99
• NCP: art. 263 alin. (2) lit. a)
• NCP: art. 48

În baza art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 modificată, a fost menținută starea de arest a persoanei solicitate A., dispusă prin Mandatul de arestare nr. x/ME din 10 august 2020, pe o perioadă de 30 (treizeci) zile începând cu data de 25 august 2020 până în data de 23 septembrie 2020 inclusiv, în vederea predării către autoritățile judiciare din Grecia.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Timișoara a reținut că, prin cererea formulată de autoritățile judiciare din Grecia, comunicată prin Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 10 august 2020 sub număr de Dosar x/2020, s-a solicitat, în baza mesajului de urmărire internațională al Biroului SIRENE Grecia, arestarea provizorie a persoanei urmărite internațional A., pe o perioadă de 15 zile, în vederea atașării mandatului european de arestare emis de către autoritățile judiciare din Grecia, tradus în limba română.

Prin Încheierea de ședință din data de 10 august 2002, instanța a dispus, în baza art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea 302/2004, admiterea propunerii formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și în consecință, arestarea provizorie a persoanei solicitate A., pe o durată de 15 (cincisprezece) zile, începând cu data de 10 august 2020, până la data de 24 august 2020, inclusiv, cauza fiind amânată la data de 20 august 2020, în vederea depunerii de către procuror a traducerii mandatului european de arestare în limba română.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 529 din 10 septembrie 2020)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Conform art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeași lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Din dispozițiile art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanței de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă.

Ca atare, învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște asupra arestării și predării persoanei solicitate după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existența dublei încriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situațiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că, în cauză, predarea și arestarea persoanei solicitate A. se întemeiază pe existența unui mandat european de arestare emis de către Departamentul Parchetului Curții de Apel Thrace, Grecia, la data de 30 martie 2020, în Dosarul cu nr. x/2018, având la bază Mandatul de arestare nr. x/2018 al Anchetatorului Tribunalului de primă instanță Alexandroupoli pe numele persoanei solicitate, aceasta fiind cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la transportul din străinătate în Grecia a cetățenilor din țări terțe de la granițele greco-turce, care nu aveau dreptul să intre pe teritoriul Greciei, cu scopul trimiterii lor pe teritoriul Greciei prin cooperare, prevăzută de articolele 26, 27, 47, 51, 57, 83, 94 ale C. pen. din Grecia, articolul 30 alin. 1A-B al Legii 4251/2014.

În fapt, s-a reținut că, în data de 2 august 2017, în zona Evos, persoana solicitată a oferit ajutor altei persoane pentru a executa un transport din Turcia către Grecia a unui număr de 5 cetățeni din Siria, care nu aveau dreptul să intre pe teritoriul Greciei, cu scopul trimiterii acestora în interiorul țării. Se mai reține că cetățenii sirieni au intrat pe teritoriul Greciei fără a fi supuși controlului autorităților și fără a li se valida documentele de călătorie necesare. Persoana solicitată a dat mașina sa, un mini-autobuz marca x cu număr de șasiu x în care au fost îmbarcați cei 5 cetățeni sirieni, numitului B., care a pus în aplicare transportul acelor cetățeni pe teritoriul Greciei. Persoanele transportate au plătit sume de bani persoanei solicitate, pentru a fi transportați din străinătate în Grecia.

Se constată, astfel, că fapta pentru care este cercetată persoana solicitată A. este incriminată de legislația română și constituie infracțiunea prevăzută de art. 48 raportat la art. 263 alin. (2) lit. a) C. pen., respectiv complicitate la trafic de migranți.

În plus, se observă că faptele ce formează obiectul mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară solicitantă, fac parte dintre cele prevăzute de art. 97 alin. (1) pct. 13 din Legea nr. 302/2004, republicată, care dacă sunt sancționate de legea statului emitent cu o pedeapsă privativă de libertate al cărei maxim este cel puțin 3 ani dau dreptul la predare între statele membre fără a mai fi supuse verificării condiției dublei incriminări.

Ca atare, instanța de control judiciar, în acord cu judecătorul primei instanței, reține că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. cuprinde toate informațiile conform art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, inclusiv descrierea circumstanțelor în care a fost comisă infracțiunea, momentul, locul, gradul de implicare a persoanei solicitate, informații suficiente pentru a aprecia asupra întrunirii condițiilor imperative impuse de lege.

Totodată, se constată că nu este incident în cauză niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate, astfel cum sunt prevăzute de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, nefiind întrunite nici cerințele de refuz facultativ al predării, reglementate de art. 99 alin. (2) din aceeași lege.

Sub acest ultim aspect, față de invocarea de către apărare a dispozițiilor art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, pe motiv că persoana solicitată este cetățean turc, însă trăiește în România de peste 5 ani, muncește și are întemeiată o familie, având împreună cu concubina sa un copil minor, Înalta Curte învederează că, potrivit normei menționate, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare atunci când un astfel de mandat a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent; or, situația invocată nu este incidentă în speță, având în vedere scopul pentru care a fost emis mandatul, respectiv cercetarea penală a persoanei solicitate de către autoritățile judiciare din Grecia.

În consecință, în acord cu prima instanță, Înalta Curte concluzionează că mandatul european de arestare conține informațiile prevăzute de art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 89 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Totodată, în raport cu dispozițiile legale ce reglementează procedura de executare a mandatului european de arestare, Înalta Curte constată că solicitarea apărării privind înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu nu poate fi primită. Dispozițiile art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 republicată prevăd că, în situația în care, ulterior, instanța dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare, se dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, textul de lege neacordând instanței posibilitatea de a aprecia cu privire la aplicarea unei alte măsuri preventive, prevăzute de C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 214/PI din data de 20 august 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/2020.

Va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată în sumă de 140 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul cuvenit interpretului de limba turcă, se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Sursa informației: www.scj.ro.