Infracţiunea de ameninţare. Îndeplinirea condiţiilor pentru extrădare prevăzute de lege (NCPP, NCP, VCP, L. nr. 302/2004)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 159/2019

L. nr. 302/2004: art. 4, art. 5, art. 7, art. 22 alin. (2); NCP: art. 52 alin. (3), art. 138 alin. (2) rap. la alin. (1), art. 154 alin. (1) lit. e), art. 155 alin. (4), art. 206, art. 206; VCP: art. 122 alin. (1) lit. e), art. 124, art. 193; NCPP: art. 275 alin. (2) și (6), art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b)

Prioritar analizei motivelor invocate, Înalta Curte notează că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile Convenției europene de extrădare încheiată la Paris la 13 decembrie 1957 și ratificată atât de România și Republica Serbia.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că potrivit art. 5 din Legea nr. 302/2004 (republicată), dispozițiile cuprinse în Legea privind cooperarea judiciară internațională în materie penală constituie dreptul comun în materie pentru autoritățile judiciare române. De asemenea, conform art. 4, rezultă că Legea nr. 302/2004 completează instrumentele juridice internaționale la care România este parte în situațiile nereglementate.

Totodată, art. 7 din Legea nr. 302/2004 (republicată), statuează că în situația în care prin legea de cooperare judiciară internațională în materie penală nu se prevede altfel, cererile adresate autorităților române în domeniile reglementate se îndeplinesc, conform normelor române de drept procesual penal.

În cauză, Parchetul de pe lângă Judecătoria din Krusevac a înaintat Judecătoriei din Krusevac rechizitoriul nr. x din 27.06.2013 privind pe inculpatul A. din Kraljevo, cetățean al Republicii Serbia, pentru săvârșirea infracțiunii de periclitare siguranță prev. de art. 138 alin. (2) rap. la alin. (1) C. pen.

În cauză s-a reținut că prin încheierea pronunțată de Judecătoria din Brus la data de 14.11.2016 în dosarul x s-a dispus măsura arestării preventive față de inculpatul A., fiind emis la data de 17.08.2018 ordinul de emitere a mandatului internațional de arestare.

Înalta Curte constă că, potrivit art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 în cauză sunt îndeplinite condițiile de extrădare ale numitului A.

Astfel, cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare sârbe în baza mandatului de arestare emis de acestea cuprinde informațiile prevăzute de art. 12 din Convenția europeană de extrădare, ratificată prin Legea nr. 80/1997, fiind îndeplinite și condițiile prev. de art. 2 din aceeași convenție, faptele sunt prevăzute de legea ambelor părți (au corespondent în legislația română în infracțiunea de amenințare prev. de art. 206 C. pen.), fiind sancționate cu o pedeapsă privativă de libertate de cel puțin un an.

Înalta Curte, în acord cu instanța de fond constată că în mod corect motivele invocate de cetățeanul sârb (situația socială și familială, starea de sănătate) nu se încadrează în motivele opționale de refuz prevăzute de art. 22 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Referitor la motivul de refuz al extrădării potrivit cu care plângerea penală formulată împotriva sa ar fi fost retrasă, Înalta Curte constată că autoritățile sârbe nu au comunicat Ministerului de Justiție român sau instanței române modificarea situației juridice, și nu au retras mandatul de arestare internațional, după trimiterea cererii de extrădare din data de 14 februarie 2019.

Totodată în mod corect s-a constatat că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 10 din Convenția europeană de extrădare, termenul prescripției răspunderii penale prevăzut de legea română nefiind împlinit.

Astfel, în sarcina persoanei extrădabile A. s-a reținut că în perioada 22.07.2012 – 05.08.2012, în Brus, a telefonat victimei B. de pe telefoanele proprii și i-a trimis mesaje, amenințând că o va omorî sau vătăma în așa fel încât va „ajunge într-un scaun cu rotile”, că la o dată nespecificată din iulie 2012, acesta l-a sunat pe bunicul victimei, D. din Aleksandrovac, de mai multe ori, amenințându-l cu moartea, că în perioada 22.07.2012 – 29.03.2013, A. l-a sunat pe tatăl victimei, C. din Brus, de pe mai multe telefoane mobile ale sale și de la telefonul public al penitenciarului din Nis și l-a amenințat că îl omoară și îl arde iar, în perioada 28.03.2013 – 01.04.2013, persoana căutată a telefonat victimei de la un telefon public din penitenciarul din Nis, unde executa pedeapsa cu închisoarea și a amenințat-o din nou.

Prin urmare, activitatea infracțională reținută în sarcina numitului A. s-a desfășurat în intervalul de timp iulie 2012-1 aprilie 2013, termenul de prescripție a răspunderii penale calculându-se de la data epuizării infracțiunii, respectiv 1 aprilie 2013.

Potrivit art. 122 alin. (1) lit. e) și art. 124 cu referire la art. 193 (infracțiunea de amenințare) din C. pen. din 1969 – în vigoare la data săvârșirii faptelor -, termenul de prescripție specială ar fi de 6 ani, împlinindu-se, conform art. 122 alin. (2) din același act normativ, la data de 31 martie 2019.

De asemenea, conform art. 154 alin. (1) lit. e) și art. 155 alin. (4) cu referire la art. 206 (infracțiunea de amenințare) din C. pen. în vigoare, termenul de prescripție specială ar fi tot de 6 ani, împlinindu-se, conform art. 154 alin. (2) din același act normativ, la data de 31 martie 2019.

Față de ceste aspecte, se constată că în cauză nu este incident motivul de refuz obligatoriu al extrădării prevăzut de art. 10 din Convenția europeană de extrădare, respectiv de art. 33 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, potrivit căruia:

„extrădarea nu se acordă în cazul în care prescripția răspunderii penale sau prescripția executării pedepsei este împlinită fie potrivit legislației române, fie potrivit legislației statului solicitant”.

Se constată totodată că persoana extrădabilă nu a formulat obiecțiuni la identitate și nici nu au fost învederate până în prezent împrejurări care să se circumscrie motivelor de refuz al extrădării prevăzute de lege.

Referitor la susținerea persoanei extrădabile, în sensul că nu a săvârșit fapta pentru care este acuzat, Înalta Curte reamintește că în cadrul acestei proceduri, reglementată printr-o lege specială, instanța de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competența să se pronunțe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă sau cu privire la oportunitatea arestării persoanei solicitate.

Nu poate fi primită nici susținerea persoanei extrădabile că nu va beneficia de un proces echitabil în Serbia, în condițiile în care una din premisele încheierii Tratatului de extrădare este faptul că sistemele de justiție ale celor două părți contractante oferă garanții suficiente, în sensul asigurării dreptului la un proces echitabil.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că sentința contestată este legală și temeinică, în cauză fiind îndeplinite condițiile pentru extrădare prevăzute de lege.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.. Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana extrădabilă A. împotriva sentinței penale nr. 68 din data de 06 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen.. contestatorul persoană extrădabilă va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană extrădabilă în sumă de 1012 RON, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.