Infracțiune de spălare a banilor. Caracterul corelativ derivat. Recurs (NCP, NCPP, Legea nr. 656/2001)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 225/RC/2016

NCP: art. 16 alin. (3) lit. a); Legea nr. 656/2001: art. 29 alin. (1) lit. a) și alin. (4); NCPP: art. 438, art. 448 alin. (1) pct. 1, art. 275 alin. (2)

Examinând hotărârea atacată se constată că, sub aspectul situației de fapt, cu privire la infracțiunea de spălare a banilor prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2001, în baza materialului probator administrat în cauză instanțele de fond și de apel au reținut că în luna septembrie 2004, inculpata A. a transferat, prin vânzare fictivă către martorul F., suprafața de 10.000 mp, înscrisă în mod fraudulos în C.F.N.D.F. nr. x Sânmartin, nr. cadastral x, iar în luna ianuarie 2006 a procedat la schimbul imobiliar al terenului în suprafață de 10.000 mp, înscris în mod fraudulos în C.F.N.D.F. x Oradea nr. cadastrale de la … la …, în scopul ascunderii originii ilicite a celor două terenuri obținute în mod fraudulos.

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 incriminează fapta de schimbare sau transfer de bunuri, cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau disimulării originii ilicite a acestora sau în scopul de a ajuta persoana care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei.

Prin acțiunea de schimbare se înțelege orice activitate prin care se realizează înlocuirea unui bun provenit din comiterea de infracțiuni cu un altul de proveniență licită, în timp ce transferul constă într-o operațiune de transmitere a drepturilor referitoare la un bun ce provine din săvârșirea unei infracțiuni către o altă persoană.

Infracțiunea de spălare a banilor este condiționată de existența unei infracțiuni predicat (sau premisă) din care sunt obținute fonduri ilicite (bani sau bunuri mobile ori imobile), ajungându-se la disimularea originii ilicite a acestora prin intermediul unor operațiuni legitime.

Așadar, infracțiunea de spălare a banilor are un caracter corelativ derivat, presupunând preexistența unei infracțiuni predicat din care sunt extrase fonduri ilicite, ajungându-se la disimularea originii ilicite a acestora prin intermediul unor operațiuni complexe juridice, economice sau financiare.

Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea prevăzută în art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 se comite cu vinovăție sub forma intenției directe, calificată prin scopul ascunderii sau disimulării originii ilicite a bunurilor provenite din infracțiunea premisă, ceea ce înseamnă că autorul prevede rezultatul socialmente periculos al faptei sale și urmărește producerea lui prin comiterea acesteia.

În ce privește calificarea formei de vinovăție specifică infracțiunii de spălare a banilor, relevantă este sintagma folosită de legiuitor în cuprinsul normei de incriminare și care se referă la cunoașterea de către autor a faptului că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni, ceea ce înseamnă că reprezentarea mentală a subiectului activ cu privire la acest aspect constituie o condiție sine qua non pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

Legiuitorul facilitează, însă, probarea formei de vinovăție a intenției, care este dificil de realizat în contextul complexității și specificității acestei infracțiuni, instituind o prezumție simplă în alin. (4) al art. 29 din actul normativ menționat, conform căruia „cunoașterea provenienței bunurilor sau scopul urmărit poate fi dedusă/dedus din circumstanțele faptice obiective”.

Așadar, elementul subiectiv poate fi demonstrat prin orice mijloc de probă, dar, în același timp, împrejurarea că autorul infracțiunii de spălare a banilor cunoștea originea ilicită a fondurilor schimbate sau transferate poate fi stabilită, dincolo de orice dubiu rezonabil, doar pe baza prezumțiilor deduse din circumstanțele faptice ale cauzei.

Se reține că legiuitorul nu a condiționat existența infracțiunii de spălare a banilor de împrejurarea ca infracțiunea predicat să fie comisă de o persoană diferită de cea care participă la săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor.

De altfel, jurisprudența a statuat în acest sens (a se vedea Decizia nr. 1.562/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/114/2008, Decizia nr. 836 din 13 februarie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, și Decizia nr. 2.984 din 25 septembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/117/2006).

Modalitatea prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 nu înlătură posibilitatea ca subiectul activ nemijlocit al infracțiunii de spălare a banilor să fie însuși autorul infracțiunii din care provin bunurile supuse spălării, nefiind exclus așadar principiul aplicării incriminării spălării banilor autorului infracțiunii predicat, în ipoteza în care după obținerea pe cale ilicită a bunului prin comiterea infracțiunii predicat autorul acesteia procedează ulterior, prin acte distincte, la transferul bunurilor în scopul ascunderii originii ilicite.

Raportând cauzei aceste considerații teoretice, Înalta Curte constată că, în cauză, elementul material al infracțiunii de spălare de bani constă în transferul de terenuri de către inculpata A., cunoscând că acestea provin din săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, în scopul ascunderii originii ilicite a acestor terenuri.

Urmarea imediată a constat în crearea unei stări aparente credibile de origine licită a terenurilor, care în realitate sunt produsul infracțiunii de înșelăciune.

Legătura de cauzalitate între faptă și urmarea produsă rezultă din probele administrate care relevă ascunderea originii ilicite a terenurilor (produsul infracțiunii de înșelăciune și spălare de bani în cadrul circuitului infracțional).

Sub aspectul laturii subiective, inculpata A. a săvârșit faptele cu intenție directă, în modalitatea prevăzută de art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen., întrucât a avut reprezentarea consecințelor acțiunilor sale (ascunderea provenienței terenurilor rezultate din infracțiunea de înșelăciune) și a urmărit producerea acestora. Este totodată îndeplinită și cerința esențială a laturii subiective constând în cunoașterea de către inculpata A. a împrejurării că bunurile supuse operațiunilor de curățire provin din săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

Se constată, așadar că sunt nefondate criticile vizând lipsa de corespondență dintre elementele faptice reținute în hotărârile recurate cu elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care recurenta inculpată a fost condamnată, iar infracțiunile corespund modului abstract de incriminare.

Înalta Curte constată că, în realitate, prin motivele de recurs în casație, nu se susține nelegalitatea hotărârii, ci se solicită o rejudecare a cauzei prin reaprecierea și cenzurarea probelor, cu consecința stabilirii unei alte situații de fapt decât cea avută în vedere de instanța de apel.

Motivele recursului în casație vizează chestiuni de fapt stabilite cu titlu definitiv de instanța de apel pe baza materialului probator administrat, elemente de fapt ce nu pot fi cenzurate prin prezenta cale de atac, aceste motive nefiind circumscrise cazurilor de casare prevăzute de dispozițiile legale în materie.

Or, așa cum s-a arătat, Înalta Curte nu poate proceda la un asemenea examen, nu poate analiza conținutul mijloacelor de probă, nu poate da o nouă apreciere materialului probator și nu poate stabili o altă situație de fapt care să conducă la stabilirea vinovăției sau nevinovăției inculpatei în contextul vreunuia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen., acestea fiind atributul exclusiv al instanței de fond și instanței de apel.

Față de cele ce preced, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen. va respinge ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 730/A din 16 noiembrie 2015 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/111/2014.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Sursa informației: www.scj.ro.