Infracțiune de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice. Evaluând probatoriului administrat. Apel (NCP, NCPP)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 136/A/2017

NCP: art. 74 alin. (1), art. 81 alin. (1) și (3), art. 83; NCPP: art. 275 alin. (2), art. 337, art. 381 alin. (7), art. 412 alin. (4), art. 421 pct. 1 lit. b)

Conform actului de sesizare, Înalta Curte constată că inculpata A. a fost trimisă în judecată, în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragere de la recoltarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 C. pen.

Cu privire la situația de fapt, se reține că inculpata A. la data de 3 aprilie 2015, în jurul orelor 17.30, după ce a consumat băuturi alcoolice la domiciliul său, a urcat la volanul autoturismului personal și a condus pe drumurile publice din Vișeu de Sus, iar când a virat la dreapta a pierdut controlul volanului și a acroșat în partea stângă, spate, o autoutilitară care se afla oprită la indicatorul rutier „stop” pentru a acorda prioritate altor autoturisme. S-a mai reținut că inculpata nu a oprit la locul tamponării, ci și-a continuat deplasarea până în dreptul imobilului unde locuiește nepoata sa. Atât ea, cât și cei doi pasageri pe care îi transportase, au coborât din autoturism și au intrat în imobil, nu înainte ca inculpata să-l apostrofeze vulgar pe șoferul autoutilitarei care venise să-i ceară socoteală. La fața locului s-a prezentat un echipaj de poliție care a constatat că din curtea imobilului a ieșit inculpata căreia i s-a solicitat să se supună testării cu aparatul alcooltest, întrucât aceasta era vizibil sub influența alcoolului, însă a refuzat și a început să manifeste un comportament agresiv, violent, motiv pentru care, cu ajutorul forței fizice, a fost condusă la autoturismul poliției și transportată la sediul Poliției Orașului Vișeu de Sus unde a refuzat din nou testarea cu aparatul alcooltest, solicitând martorului C. să sufle în locul ei în aparatul alcooltest. Inculpata A. a fost condusă la Spitalul Vișeu de Sus, unde, în prezența medicului de gardă și a personalului medical, a refuzat să se supună prelevării de mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, deși i-au fost aduse la cunoștință consecințele refuzului, respectiv faptul că-i va fi întocmit dosar penal.

În drept, cu privire încadrarea juridică a faptei, Înalta Curte apreciază că, în mod judicios, prima instanță a apreciat că fapta sus-descrisă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de refuz sau sustragere de la recoltarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 C. pen.

Inculpata A., audiată în fața instanței de fond (declarația aflată la fila 40, dosar fond), nu a recunoscut săvârșirea faptei, declarând că nu dorește să fie asistată de apărător din oficiu. A arătat în declarație că martorii C. și H. nu ar fi fost la sediul poliției unde a fost condusă și, prin urmare, declarațiile acestora sunt mincinoase.

La cererea procurorului, instanța de fond a încuviințat audierea tuturor martorilor din rechizitoriu, inculpata fiind de acord în acest sens. Astfel, la data de 07 aprilie 2016 au fost audiați martorii I. și F., declarațiile acestora aflându-se la filele 50-51 din dosarul de fond. La data de 12 mai a fost audiat martorul E. (filele 58-59, dosar fond), la data de 6 octombrie 2016 a fost audiată martora B. (fila 99, dosar fond), iar la data de 22 decembrie 2016, martorul G. (fila 113, dosar fond). Constatând imposibilitatea de audiere a martorilor H. și C., fiind plecați din țară, prima instanță a dat citire depozițiilor acestora de la urmărire penală, conform art. 381 alin. (7) C. proc. pen.

În fața instanței apel, inculpata A. nu s-a prezentat și nu a depus motive scrise prin care să arate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul, astfel cum prevăd dispozițiile art. 412 alin. (4) C. proc. pen.

Reevaluând întregul ansamblu probator administrat în prezenta cauză, Înalta Curte apreciază că prima instanță a stabilit o încadrare juridică legală, fapta de care este acuzată inculpata întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de refuz sau sustragere de la recoltarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 C. pen.

Se apreciază că situația de fapt este conformă probatoriului administrat atât în faza de urmărire penală (declarații de martori, filele 30-44, 51-60, 68-74 d.u.p.; declarațiile inculpatei, filele 82-86, 91-92 d.u.p., fișă de examinare clinică și proces – verbal pentru recoltarea probelor biologice, filele 19, 22 d.u.p.), cât și în cursul cercetării judecătorești (declarația inculpatei, fila 40; declarațiile martorilor I., fila 50, F., fila 51, E., filele 58-59, B., fila 99 și G., fila 113).

Așadar, examinând actele și lucrările dosarului, se constată că dovezile administrate dispun de forța probantă necesară răsturnării prezumției de nevinovăție, probele certe de vinovăție legitimând tragerea la răspundere penală a inculpatei pentru comiterea faptei deduse judecății, astfel că soluția de condamnare a acesteia, adoptată de către instanța de fond, este temeinică și legală.

În final, Înalta Curte apreciază că, și în condițiile în care conduita inculpatei, după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, a fost de nerecunoaștere a faptei, manifestând o poziție de negare asupra tuturor acuzațiilor formulate, pedeapsa de 1 an închisoare, reprezentând minimul prevăzut de lege pentru infracțiunea dedusă judecății și modalitatea de executare (potrivit art. 81 alin. (1), (3) C. pen.), au fost corect individualizate având în vedere dispozițiile art. 74 alin. (1) C. pen., respectiv natura și gravitatea faptei, circumstanțele personale ale inculpatei (nivelul de educație, aceasta fiind de profesie avocat sau lipsa antecedentelor penale, astfel cum rezultă din fișa de cazier, fila 112 d.u.p.). Așadar, alegerea acestei modalități de individualizare judiciară a executării pedepsei s-a dispus cu îndeplinirea condițiilor cumulative și limitativ prevăzute de art. 83 C. pen. cu privire la infracțiunea și persoana inculpatei, apreciindu-se că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pe o perioadă determinată de timp.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpata A. împotriva sentinței penale nr. 1 din 5 ianuarie 2017 a Curții de Apel Cluj, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/33/2015.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelanta inculpată A. la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Sursa informației: www.scj.ro.