Infracțiune de corupție. Condițiile extrădării către SUA. Examinarea aspectelor invocate în cadrul opoziției la extrădare. Motive obligatorii de refuz (NCP, NCPP, Legea nr. 302/2004)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 757/2017

CP: art. 255, art. 323; NCP: art. 290, art. 367; NCPP: art. 275 alin. (2); Legea nr. 302/2004: art. 20 alin. (3), art. 21, art. 24, art. 26, art. 33, art. 36, art. 43 alin. (3) și (5), art. 52, art. 57; Legea nr. 111/2008: art. 17; Tratatul de extrădare dintre România și SUA: art. 2 alin. (1) și (4), art. 3, art. 6, art. 8, art. 12 alin. (4), (art. 1-23)

Prin sentinței penală nr. 34/FCJI/2017 din data de 1 august 2017 pronunțată în Dosarul nr. x/45/2017, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 52 din Legea nr. 302/2004, modificată, a admis cererea de extrădare formulată de Departamentul de Justiție al SUA – Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al Statului Virginia, privind persoana extrădabilă A., în Dosarul cu nr. de referință x, transmisă prin nota verbală nr. 92 emisă de Ambasada SUA la București, înregistrată la Ministerul Justiției din România la data de 8 iunie 2007.

A constatat că sunt întrunite condițiile extrădării și că persoana extrădabilă, A., nu a consimțit la predare.

S-a dispus extrădarea și predarea persoanei extrădabile A., aflată în stare de arest în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Iași, către autoritățile competente ale SUA, respectiv Tribunalului Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al Statului Virginia, în Dosarul cu nr. de referință x, în vederea judecării penale pentru comiterea, conform rechizitoriului emis de Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al Statului Virginia, în Dosarul cu nr. de referință x, a infracțiunii de conspirație la încălcarea prevederilor Statutului anti-mită, cu încălcarea prevederilor Titlului 41 din Codul Statelor Unite, secțiunea 8701, 8702 și 8707 și Titlului 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 371, cu respectarea regulii specialității, prevăzută de art. 17 din Legea nr. 111/2008 privind ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și SUA.

A constat că persoana extrădabilă, A., a fost reținută și arestată începând cu data de 23 mai 2017, ora 11.30.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că autoritățile americane au solicitat extrădarea cetățeanului român A. în vederea judecării de către Tribunalul Statelor Unite pentru Districtul Estic Virginia, în Dosarul nr. x, numitul A. fiind inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de conspirație la încălcarea prevederilor Statutului anti-mită, cu încălcarea prevederilor Titlului 18 C. pen. al Statelor Unite, Secțiunea 371, faptă prevăzută cu închisoarea până la 5 ani.

Prin încheierea din 21 iunie 2017, Curtea de Apel Iași, în baza dispozițiilor art. 43 alin. (3) și (5) din Legea nr. 302/2004, modificată, a menținut măsura arestării provizorii, în vederea extrădării, luată față de persoana extrădabilă A., dispusă prin încheierea din 24 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel Iași, în Dosarul cu nr. x/45/2017, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 23 iunie 2017, până la data de 22 iulie 2017, inclusiv, cauza fiind amânată pentru ca autoritatea emitentă să comunice informații privind aplicarea textelor legale relevante privind prescripția răspunderii penale în cazul infracțiunii pentru care se solicită extrădarea – art. 8 alin. (2) lit. e) din Tratat, având în vedere că deși au fost indicate textele legale, respectiv Titlul 18, Codul SUA, Secțiunea 3282, nu au fost indicate informații privind aplicarea acestora, în contextul în care faptele presupus comise s-au finalizat în ianuarie 2012, iar rechizitoriul este întocmit în martie 2017. Totodată, s-a mai solicitat de instanța română informații suplimentare și cu privire la domeniul de aplicare al sintagmei „(…) informațiile sunt instituite în termen de 5 ani” din cuprinsul Titlului 18, Codul SUA, Secțiunea 3282, precum și elementele incidente cu privire la întreruperea sau suspendarea termenul de prescripție în statul solicitant, conform art. 6 din Tratat, dar și de a lămuri diferența dintre mențiunea de la finalul rechizitoriului, respectiv Titlul 18 Codul SUA, Secțiunea 371 și mențiunile din restul actelor, inclusiv Proba D, în care se face trimitere și la Titlul 41 din Codul SUA,Secțiunea 8702 și 8707, faptele și pedepsele fiind diferite; în concret apreciind că se impunea lămurirea acestei situații și precizarea clară a infracțiunilor pentru care se cere extrădarea, precum și incidența Titlului 41 din Codul SUA

Ulterior, prin încheierea de ședință din data de 18 iulie 2017, Curtea de Apel Iași, în baza dispozițiilor art. 43 alin. (3) și (5) din Legea nr. 302/2004, modificată, a menținut măsura arestării provizorii, în vederea extrădării, luată față de persoana extrădabilă A., dispusă prin încheierea din 24 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel Iași, în Dosarul cu nr. x/45/2017, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 23 iulie 2017, până la data de 21 august 2017, inclusiv.

S-a mai arătat că la data de 19 iulie 2017, a fost primit la dosarul cauzei răspunsul înaintat de autoritatea judiciară solicitantă americană, Departamentul de Justiție al SUA – Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al Statului Virginia, prin intermediul Ministerului Justiției din România, înregistrat sub nr. 45160 din 17 iulie 2017, comunicând următoarele:

„Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 371, prevede că este considerată o infracțiune fapta unei persoane de a conspira cu o altă persoană la comiterea unei fapte ilegale incriminate de legea federală. în acest caz, rechizitoriul alegă faptul că A. a conspirat împreună cu alții să încalce legea Anti-Kickback Act (Legea privind darea/primi rea de mită), prevăzută în Titlul 41 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 8702.

Legea Anti-Kickback Act (Secțiunea 8702 din Titlul 41), descrie actele și faptele interzise de legea federală, iar o încălcare a legii este considerată o infracțiune pedepsibilă cu o pedeapsă care să nu depășească zece ani de închisoare. O conspirație la încălcarea legii Anti-Kickback Act, o încălcare a prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 371, prevede o pedeapsă maximă care să nu depășească cinci ani. Pedeapsa pentru încălcarea legii Anti-Kickback Act, prevăzută în Secțiunea 8707 este relevantă în acest caz numai pentru a demonstra că încălcarea prevederilor din Secțiunea 8702 este, în fapt, o faptă ilegală incriminată de legea federală.

Infracțiunea de conspirație este o faptă independentă, separată și distinctă față de o încălcare a legii Anti-Kickback Act. Aceasta este pentru că esența infracțiunii de conspirație constă într-o înțelegere în scopul comiterii unei infracțiuni, Este un parteneriat în care fiecare membru devine un agent al celorlalți membri ai conspirației. Aici, scopul sau obiectul infracțiunii de conspirație este încălcarea legii Anti-Kickback Act.

Pentru a dovedi comiterea infracțiunii de conspirație, Statele Unite trebuie să arate: (1) că A. a intrat într-o înțelegere cel puțin cu o altă persoană, ca să încalce legea (legea Anti-Kickback Act); (2) că A. avea cunoștință de scopul înțelegerii și în mod voluntar s-a alăturat înțelegerii; și (3) în timpul existenței acestei înțelegeri, unul din membrii înțelegerii a efectuat un act care să atingă scopul înțelegerii.

Rechizitoriul aleghează faptul că obiectivele sau scopurile conspirației, sau a înțelegerii nelegale, au fost;

1) să furnizeze, ofere să furnizeze, solicite și să accepte bani pentru a obține în mod impropriu și a recompensa tratamentul favorabil în legătură cu un anumit subcontract al guvernului SUA;

(2) să includă suma mitelor în prețul contractului pe care un subcontractor irakian l-a cerut contractorului guvernamental al SUA; și;

(3) să includă suma pe care contractorul guvernamental al SUA a cerut-o guvernului SUA pentru achitarea costului subcontract lui care a fost subiectul principal al schemei de Kickback (dare/luare de mită).

Conspirația alegată, sau înțelegerea nelegală, există chiar dacă A. nu a fost de acord să comită sau să faciliteze încălcarea fiecărei părți din legea Anti-Kickback Act. Trebuie ca A. să se fi înțeles cel puțin cu o altă persoană să urmărească cel puțin unul din obiectivele sau scopurile conspirației, Deși sarcinile în interiorul conspirației pot fi împărțite între co-conspiratori, fiecare participant la conspirație este responsabil pentru faptele celorlalți. A. poate fi ținut răspunzător pentru intrarea în conspirație chiar dacă el nu a fost capabil să comită o faptă care încalcă legea Anti-Kickback Act.

Termenul de prescripție pentru faptele incriminate începe să curgă de la data încheierii ultimei acțiuni evidente. O acțiune evidentă este o acțiune întreprinsă pentru a atinge scopul conspirației. O conspirație poate avea, și de multe ori are, mai multe acțiuni evidente.

Termenul de prescripție pentru Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 371, este guvernat de Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 3282. Acest articol de lege prevede un termen de prescripție de cinci ani, care a încetat la 30 martie 2017, data la care a fost înaintat rechizitoriul. Procurorul trebuie să dovedească că în cei cinci ani anteriori datei de 30 martie 2017, conspirația a existat și că a avut loc cel puțin o acțiune evidentă în vederea perpetuării conspirației.

Procurorul nu trebuie să dovedească faptul că A. a fost angajat personal într-o acțiune evidentă cu cinci ani înainte de 30 martie 2017. Deoarece un inculpat care a făcut parte din conspirație a continuat să încalce legea în fiecare moment pe durata conspirației și, astfel el împărtășește responsabilitatea pentru faptele co-conspiratorilor lui care urmăresc perpetuarea conspirației. O conspirație este o infracțiune continuată și, dacă o conspirație infracțională este formată, se presupune că va continua până la încetarea ei vădită.

Rechizitoriul alegă că, ca parte a conspirației, angajații și afiliații Companiei C (o companie irakiană) au făcut sau au cauzat să se facă plăți lui B., A., C. și alții, după ce au primit bani pentru proprietăți închiriate de la Compania A (contractor guvernamental din SUA). în plus, rechizitoriul alegă că, fiind parte a conspirației, membrii conspirației au păstrat secretul față de alții privind rolurile lor în cadrul conspirației.

În acest caz, așa cum a fost menționat în declarația dată sub jurământ de Agentul Special D., au avut loc numeroase acțiuni evidente în jurul datei și după data de 30 martie 2012, toate încadrându-se în termenul de prescripție de cinci ani, inclusiv:

a. La dala de vineri, 30 martie 2012, C. a menționat într-o serie de mesaje de e-mail că el urma să se întâlnească în Aman (Iordania) duminică (1 aprilie 2012) ca să primească o plată de la reprezentanții contractorului irakian.

b. La data de 31 martie 2012, C. a trimis un e-mail unui terț, cunoscut că se ocupă de manipulări de câștiguri în numerar din schema de mită kickback, în care se menționează că „noi ar trebui să avem o depunere cam într-o săptămână”. Mai departe, C. a afirmat în e-mail că B. era cu el acolo (în Iordania) și că C. se afla „aici doar pentru bani”.

c. La data de 1 aprilie 2012, C. a confirmat într-un e-mail că s-a întâlnit cu persoana asociată companiei irakiene și că a primit „o plată măruntă și că a fost din nou asigurat că se va face o depunere într-o săptămână sau două”.

d. La data 21 aprilie 2012, B. și C. au schimbat e-mailuri în care s-a discutat despre plăți suplimentare de la un asociat al companiei irakiene.

e. La data de 6 mai 2012, B. și C. au schimbat iarăși e-mailuri referitoare la un asociat al companiei irakiene, în care se menționează printre altele „sunt sigur că (el) ne evită din moment ce el știe că noi nu ne prezentăm și să-l vedem în persoană, în curând”.

f. Chiar până în noiembrie 2015, C. a continuat să ia măsuri ca să mascheze existența conspirației prin aceea că l-a îndrumat pe B. să mintă autoritățile de aplicare a legii dacă ar fi fost întrebat despre sursa banilor pe care el i-a primit în Irak.

O conspirație poate să suspende operațiuni active pe o anumită perioadă de timp: din motive de logistică, să evite detectarea sau chiar să permită membrilor oportunitatea să cheltuiască câștigurile obținute fraudulos. Elementul critic nu se referă la urmărirea în timp a operațiunilor conspirației ci dacă aceasta funcționează ca o unitate continuă.

Dacă un inculpat ridică în apărarea sa obiecția termenului de prescripție, procurorul trebuie să demonstreze că această conspirație a continuat și după perioada de încadrare în termenul de prescripție, dar procurorul nu este obligat să prezinte în rechizitoriu timpul comiterii fiecărei acțiuni evidente, în acest caz, declarația dată sub jurământ de Agentul Special D. alegă faptul că au avut loc acțiuni evidente înăuntrul termenului de cinci ani prevăzut ca termen de prescripție și procurorul nu trebuie să dovedească mai mult pentru a înfrânge această obiecțiune a apărării.

Cu toate acestea, un inculpat poate pretinde că dacă s-a retras din conspirație atunci nu mai este responsabil de faptele co-conspiratorilor lui și că termenul de prescripție de cinci ani ar începe să curgă de la data retragerii sale din conspirație. Acest lucru trebuie demonstrat în instanță în timpul judecății.

Neparticiparea pasivă în schema continuată nu este o dovadă suficientă a retragerii inculpatului din conspirație. Ca să-și încheie participarea la conspirație, A. trebuie să indice o acțiune concretă pe care el a luat-o ca să respingă sau să împiedice realizarea scopului conspirației; de exemplu, prin raportarea infracțiunii la autoritatea de resort din cadrul guvernului Statelor Unite. În virtutea faptelor cazului, pentru a motiva invocarea termenului de prescripție, inculpatul va trebui să dovedească la proces că el s-a retras din conspirație înainte de 30 martie 2012”.

Persoana extrădabilă, A., a declarat că nu își dă consimțământul la extrădare și predarea sa către autoritățile americane, nu renunță la regula specialității și că a înțeles conținutul regulii specialității și efectele consimțământului la extrădare. Nu face opoziție cu privire la identitatea sa.

Referitor la cererea de extrădare formulată de autoritatea judiciară americană, s-a constatat că cererea de extrădare despre care s-a făcut vorbire și în solicitarea inițială de arestare provizorie cu nr. x/100/25718 din 12 mai 2017 a Departamentului de Justiție al SUA – secția penală – Biroul Afacerilor Internaționale și ulterior, prin precizările înaintate la data de 6 iulie 2017 de Departamentul de Justiție al SUA – Biroul de Procuratură al Statelor Unite – Districtul de est al Statului Virginia, îndeplinește cerințele prevăzute de art. 8 din Tratatul de Extrădare, respectiv prezentarea cererii de extrădare și a documentelor pe cale diplomatică, fapt ce include și modalitatea de transmitere prevăzută de art. 12 alin. (4) din Tratat.

De altfel, persoana extrădabilă, A., este cetățean român, însă extrădarea nu poate fi refuzată pe baza cetățeniei persoanei căutate, conform art. 3 din Tratat și în acord cu prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 304/2004.

Cu privire la infracțiunile pentru care se cere extrădarea, respectiv conspirație la încălcarea prevederilor Statutului Anti-mită, textele legale incidente sunt cele prevăzute de Titlul 41 din Codul Statelor Unite, secțiunea 8701, 8702 și 8707 și Titlului 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 371, în care se arată că este considerată infracțiune fapta unei persoanei de a conspira cu o altă persoană (Titlul 18 secțiunea 371) la comiterea unei fapte ilegale incriminate de legea federală, respectiv, ceea ce i se impută lui A., că a conspirat împreună cu alții să încalce legea Anti-Kickback Act (Legea privind darea/primirea de mită) (Titlul 41 – Secțiunea 8702).

Faptele sunt descrise pe larg în cererea de extrădare și, în special, în documentele anexate, fiind clare și explicite, utilizarea unor inițiale neafectând expunerea.

Totodată, s-a reținu că faptele pentru care se solicită extrădarea persoanei extrădabile A., în vederea judecării de autoritatea judiciară americană, în Dosarul cu număr de referință x, întrunesc, formal, elementele constitutive ale infracțiunii de „dare de mită”, prevăzută de art. 290 C. pen. român, pentru care pedeapsa este închisoare de la 2 la 7 ani (art. 255 în C. pen. din 1969, care prevedea o pedeapsă cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani), și „constituirea unui grup infracțional organizat”, prev. de art. 367 C. pen. român, pentru care pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani (art. 323 în C. pen. din 1969 prevedea o pedeapsă cu închisoarea de la 3 la 15 ani), fiind astfel îndeplinită atât condiția dublei incriminări, dar și condiția privind gravitatea pedepsei prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care este urmărit penal, prev. de art. 2 alin. (1) din Tratatul de extrădare dintre România și SUA și de art. 24 și art. 26 din Legea nr. 302/2004.

În ceea ce privește prescripția, din documentele inițiale anexate cererii de extrădare, din cuprinsul acesteia și din adresa de răspuns la solicitarea de informații suplimentare, a rezultat că termenul de 5 ani pentru prescripția răspunderii penale prev. de Titlul 18 din Codul Statelor Unite – Secțiunea 3282 (proba D), la care face trimitere art. 6 din Tratat nu s-a împlinit, deoarece rechizitoriul a fost înaintat de autoritățile solicitante în interiorul acestuia, respectiv la 30 martie 2017.

Așadar, s-a făcut trimitere la declarația dată sub jurământ de agentul special D., care a precizat că au avut loc numeroase acțiuni evidente în jurul datei și după data de 30 martie 2012, toate încadrându-se în termenul de prescripție de 5 ani, arătându-se clar datele acțiunilor de după 30 martie 2012, respectiv: 31 martie 2012, 1 aprilie 2012, 21 aprilie 2012, 6 mai 2012 și noiembrie 2015.

Cu privire la lipsa de jurisdicție a autorităților americane față de faptele imputate persoanei extrădabile, s-a constatat că este incident art. 2 alin. (4) din Tratat, care reglementează situația infracțională comisă într-un stat terț. Teza a II-a a acestui articol reglementează posibilitatea extrădării unei persoane, chiar în situația neîndeplinirii condițiilor impuse în prima teză, opțiunea de extrădare fiind la latitudinea statului solicitat.

În raport cu argumentele anterior prezentate, s-a reținut că sunt îndeplinite în cauză toate condițiile prevăzute de lege pentru extrădare, prevăzute de Legea nr. 302/2004, modificată, și de Tratatul de extrădare dintre România și SUA.

Împotriva sus-menționatei sentințe, în termen legal, a formulat contestație persoana extrădabilă A. pentru motivele expuse pe larg în partea introductivă a prezentei hotărâri.

Contestația formulată de persoana extrădabilă A. este nefondată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Prin sentința penală nr. 34/FCJI/2017 din data de 1 august 2017 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a dispus, în baza art. 52 din Legea nr. 302/2004 admiterea cererii de extrădare formulată de autoritatea judiciară americană, în Dosarul cu nr. de referință x.

În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 s-a menținut starea de arest provizoriu a persoanei extrădabile A., până la predarea acesteia autorităților judiciare americane.

S-a constatat că persoana extrădabilă nu a renunțat la regula specialității.

Se reține că față de persoana extrădabilă A. a fost emis mandatul de arestare provizorie în vederea extrădării la data de 30 martie 2017 de Tribunalul Districtului de Est din Virginia, în Dosarul cu nr. de referință x, în vederea cercetării penale pentru comiterea în perioada 2008 – 2011, în Irak, a infracțiunii de conspirație la încălcarea prevederilor Statutului anti-mită, cu încălcarea prevederilor Titlului 18 C. pen. al Statelor Unite, Secțiunea 371 și că există o anchetă penală în curs împotriva persoanei extrădabile în SUA, prin care, totodată, s-a menținut starea de arest provizoriu până la predarea persoanei extrădate.

Se observă că cererea de extrădare este formulată în scris de către autoritatea competentă a statului solicitant și este însoțită, în conformitate cu dispozițiile art. 36 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, de certificatul emis de Departamentul de Justiție al SUA la 23 mai 2017, certificatul emis la data de 23 mai 2017 de către domnul E., director asociat în cadrul Oficiului pentru Afaceri Internaționale al Departamentului de Justiție al SUA, declarația sub jurământ (cu mențiunea sigilat) în susținerea cererii de extrădare a domnului F., procuror asistent special în cadrul Biroului Procurorului Districtului de Este din Virginia din data de 5 mai 2017, rechizitoriu (sigilat) emis de Marele Juriu al Districtului de Est din Virginia în cauza cu nr. x, mandatul de arestare emis de Tribunalul Districtului de Est din Virginia la data de 30 martie 2017 în cauza cu nr. x, dispozițiile legale aplicabile C. pen. al SUA; fotografia cetățeanului român, copia pașaportului, declarația în sprijinul cererii de extrădare formulată de agentul special în cadrul Biroului Federal de Investigații, D., toate documentele fiind traduse în limba română, precum și dispozițiile legale aplicabile că între România și Statele Unite al Americii există o convenție privind transferul persoanelor condamnate, ratificată prin Legea nr. 111 din 15 mai 2008, prin care cele două state s-au angajat să-și acorde reciproc, în condițiile prevăzute în convenția anterior menționată, transferarea persoanelor condamnate, (art. 18-35 din Legea nr. 302/2004 și art. 1-23 din Tratatul de extrădare dintre România și SUA, semnat la București, la 10 septembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 111 din 15 mai 2008).

Potrivit dispozițiilor art. 43 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, necesitatea menținerii arestării provizorii, aceste dispoziții fiind aplicabile în cursul soluționării cererii de extrădare. Or, în cauză, cererea de extrădare formulată de autoritățile din Statele Unite ale Americi a fost admisă prin sentința penală nr. 34/FCJI/2017 din 01 august 2017 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, dispunându-se extrădarea în Statele Unite ale Americii a persoanei extrădabile A. și menținându-se starea de arest provizoriu până la predare.

În acest sens, instanța conchide că dispozițiile art. 43 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 nu mai sunt incidente, devenind aplicabile dispozițiile art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, dispoziții aplicate prin sentința penală nr. 34/FCJI/2017 din 01 august 2017 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, „în cazul în care curtea de apel constată că sunt îndeplinite condițiile de extrădare, hotărăște admiterea cererii de extrădare, dispunând, totodată, menținerea stării de arest provizoriu în vederea extrădării, până la predarea persoanei extrădate, conform art. 57”.

Totodată, neîntemeiată este și susținerea apărării privind încălcarea dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Dreptului Omului și a Libertăților Fundamentale prin aceea că toate aspectele invocate în cadrul opoziției la extrădare nu au fost examinate corespunzător, Pe de altă parte, așa cum a reținut și prima instanță, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului invocată în cauză, nu este incidentă, deoarece, trebuie interpretată în lumina jurisprudenței corespunzătoare cauzei care a statuat că modul de aplicare a dispozițiilor legale menționate depinde de circumstanțele cauzei și că pentru a stabili dacă exigențele art. 6 au fost respectate, trebuie să fie analizat ansamblul procedurilor derulate în cauză.

Verificând condițiile de fond și de formă, s-a constatat a fi îndeplinite condițiile de formă, potrivit art. 36 din Legea nr. 302/2004 și art. 8 din Tratatul de extrădare dintre România și SUA, semnat la București, la data de 10 septembrie 2007 și ratificat prin Legea nr. 111/2008, cererea de extrădare dar și în conținutul cererii de extrădare (nota 92 a Ambasadei Statelor Unite), fiind indicate informațiile prevăzute la art. 8 alin. (2) lit. d) și e) și alin. (3) lit. c) din Tratat, respectiv textele legale relevante care prevăd o pedeapsă pentru infracțiunile pentru care se solicită extrădarea (proba A – rechizitoriul, proba C – extras cu privire la textele legale incidente), textele legale privind prescripția (proba D) și informații de natură să ofere motive rezonabile să se creadă că persoana căutată a săvârșit infracțiunile pentru care se cere extrădarea (proba A, E și F), în sprijinul cererii prezentându-se copii ale mandatului de arestare, documentele fiind depuse și în traducere legalizată în limba română.

De asemenea, s-a înaintat o expunere a faptelor pentru care se cere extrădarea, indicându-se data și locul săvârșirii acestora, calificarea juridică și referiri la dispozițiile legale aplicabile. A fost atașată și o copie a dispozițiilor legale aplicabile.

Curtea a constatat în mod corect că nu sunt incidente nici motivele obligatorii de refuz al extrădării prevăzute de art. 21 din Legea nr. 302/2004 și nici motivele opționale de refuz al extrădării prevăzute de art. 22 din Legea nr. 302/2004.

Într-adevăr este îndeplinită și condiția dublei incriminări deoarece faptele pentru care este cercetată persoana solicitată sunt prevăzute ca infracțiuni în legea română,întrunesc, formal, elementele constitutive ale infracțiunii de „dare de mită”, prevăzută de art. 290 C. pen. român, pentru care pedeapsa este închisoare de la 2 la 7 ani (art. 255 în C. pen. din 1969, care prevedea o pedeapsă cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani), și „constituirea unui grup infracțional organizat”, prev. de art. 367 C. pen. român, pentru care pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani (art. 323 în C. pen. din 1969 prevedea o pedeapsă cu închisoarea de la 3 la 15 ani), fiind astfel îndeplinită atât condiția dublei incriminări, dar și condiția privind gravitatea pedepsei prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care este urmărit penal, prev. de art. 2 alin. (1) din Tratatul de extrădare dintre România și SUA și de art. 24 și art. 26 din Legea nr. 302/2004.

Este îndeplinită de asemenea și condiția referitoare la gravitatea pedepsei, prevăzută de art. 26 din Legea nr. 302/2004, din relațiile comunicate de autoritățile solicitante rezultând că infracțiunile pentru care se solicită extrădarea sunt sancționate cu o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an, condiția fiind îndeplinită și raportat la legislația română.

În demersul verificării condițiilor legale în cauză, s-a constatat că nu sunt incidente dispozițiile referitoare la prescripția răspunderii penale, condiție impusă de art. 33 din Legea nr. 302/2004 și art. 6 din Tratatul de extrădare dintre România și SUA.

Referitor la celelalte susțineri ale apărării legate de aprecierea probelor ori strict de elementele constitutive ale infracțiunii, Înalta Curte reamintește că susținerile acestuia pe fondul acuzațiilor urmând a fi lămurite de autoritățile judiciare din SUA.

Față de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că măsura arestării provizorii în vederea extrădării nu a încetat de drept, motiv pentru care a respins, ca nefondată, contestația formulată de persoana extrădabilă împotriva sentinței penale nr. 34/FCJI/2017 din 01 august 2017 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/45/2017.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Sursa informației: www.scj.ro.