Indicarea sediului procedural la adresa unităţii fără personalitate juridică fără a constitui criteriu de stabilire a competenţei teritoriale (NCPC, L. nr. 62/2011, C. muncii)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 1735/2018

NCPC: art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1), art. 158: L. nr. 62/2011: art. 210; C. muncii: art. 269 alin. (2)

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat Ia art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Litigiul supus analizei, având ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta AN „Apele Române” – Administrația Bazinală de Apă Șiret, prin Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava, în calitate de angajator, în contradictoriu cu pârâta A.,, are caracterul unui conflict individual de munca, astfel cum acesta este definit în dispozițiile art. 1 lit. n) și p) din Legea dialogului social nr. 62/2011.

Din punct de vedere al competenței de soluționare a cauzei, se reține că în materia conflictelor individuale de muncă sunt relevante prevederile art. 269 alin. (2) din C. muncii și dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011, potrivit cărora cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul ori, după caz, sediul sau locui de muncă reclamantul. Referirea generică la domiciliul ori, după caz, sediul reclamantului implică raportarea la persoana fizică sau juridică ce pretinde această calitate în proces.

Așadar, în reglementarea actuală, în materia litigiilor de muncă competența de soluționare a unor asemenea cereri se stabilește în funcție de domiciliul ori, după caz, sediul reclamantului, indiferent dacă reclamant este salariatul sau angajatorul, spre deosebire de reglementarea anterioară reprezentată de Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, unde se prevedea stabilirea competenței în raport de sediul „unității”, așadar al angajatorului, indiferent dacă acesta avea sau nu calitatea de reclamant.

În speță, la fila 7 din dosarul Tribunalului Bacău se află precizările formulate în scris de către reclamantă, în cuprinsul cărora se menționează expres că reclamantă în cauză este Administrația Bazinală Șiret – Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava, cu sediul în Suceava (sediu evidențiat la fila 15 din același dosar – extras din O.U.G. nr. 307 din 5 septembrie 2002 privind înființarea Administrației Naționale „Apele Române”).

Împrejurarea că în cererea de chemare în judecată este menționat Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava, – unitate fără personalitate juridică a companiei Administrația Națională „Apele Române – ca mandatar al reclamantei Administrația Bazinală Siret – care la rându-i este o unitate cu personalitate juridică aflată în subordinea aceleiași companii, respectiv Administrația Națională „Apele Române” – nu este de natură să producă efecte juridice în ceea ce privește competența teritorială, atâta vreme cât competența teritorială este reglementată printr-o normă specială imperativă, iar autoritatea ce are calitatea de reclamantă este Administrația Bazinală Șiret, în reprezentarea companiei Administrația Națională „Apele Române”, iar nu unitatea fără personalitate juridică, chiar dacă raportul juridic dedus judecății s-a derulat la aceasta din urmă.

Indicarea sediului procedural la adresa unității fără personalitate juridică, în condițiile art. 158 C. proc. civ., vizează exclusiv comunicarea actelor de procedură, fără a constitui criteriu de stabilire a competenței teritoriale.

În determinarea instanței competente nu s-a ținut cont de precizările orale făcute în fața Tribunalului Bacău la termenul de judecată din data de 14 martie 2018 de consilier juridic B., câtă vreme nu s-a făcut dovada că aceasta exprima punctul de vedere al persoanei juridice reprezentate,

Textele legale mai sus menționate stabilesc o competență teritorială exclusivă ce nu poate fi înlăturată nici de alegerea reclamantului și nici de dreptul comun în materie de competență teritorială, conform principiului specialia generali bus derogării.

Cum sediul Administrației Bazinale Șiret se află în municipiul Bacău, str. x, județul Bacău, iar aceasta figurează în proces în calitate de reclamantă, instanța competentă teritorial a soluționa pricina, în conformitate cu cele anterior prezentate, este instanța de la sediul societății reclamante.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

Sursa informației: www.scj.ro.