Încălcarea măsurilor dispuse prin ordinul de protecție. Respingerea recursului în casație declarat ca fiind nefondat

• Constituția României: art. 15 alin. (2)
• Legea nr. 217/2003: art. 32 alin. (1)
• NCP: art. 154 alin. (1) lit. e)
• NCP: art. 155 alin. (1)
• NCP: art. 35 alin. (1)
• NCP: art. 41
• NCPP: art. 155 alin. (1)
• NCPP: art. 16 alin. (1) lit. e)-j)
• NCPP: art. 275 alin. (3)
• NCPP: art. 438 alin. (1) pct. 8
• NCPP: art. 448 alin. (1) pct. 1
• NCPP: art. 475

Prin sentința penală nr. 69 din 08 aprilie 2022 a Judecătoriei Negrești-Oaș, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 15 aprilie 2022, inculpatul A. a fost condamnat, în baza art. 396 alin. (1) și alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 371 din C. pen. și art. 41 combinat cu art. 43 alin. (5) C. pen., la pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice.

Inculpatul A. a fost condamnat, în baza art. 396 alin. (1) și alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 32 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 combinat cu art. 43 alin. (5) C. pen., la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a ordinului de protecție (5 acte materiale, persoană vătămată fiind B.).

Inculpatului A. i s-a interzis, în baza art. 67 C. pen. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), n) și o) C. pen., dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a se apropia și de a comunica cu persoana vătămată B. și dreptul de a se deplasa la locuința victimei, în prezent situată în loc. Negrești-Oaș, str. x, jud. Satu Mare, pe o durată de 3 ani, ca pedeapsă complementară.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 157/RC din 2 martie 2023)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând cauza, prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă „în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal”.

Acest caz de casare poate fi invocat atunci când, față de actele și lucrările dosarului, prin hotărârea recurată s-a reținut în mod eronat incidența unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) din C. proc. pen., dispunându-se încetarea procesului penal.

În speță, cazul concret de împiedicare a exercitării acțiunii penale, valorificat de către instanța de apel este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., respectiv intervenirea prescripției răspunderii penale a inculpatului A., subsecvent adoptării, de către Curtea Constituțională, a Deciziilor nr. 297 din 26 aprilie 2018 și 358 din 26 mai 2022, ambele referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. pen.

În acest sens, sub aspectul situației de fapt, acuzațiile aduse inculpatului A. au constat în aceea că, în data de 05.02.2019, orele 16:25; 16.03.2019 orele 10:30; 16.03.2019 orele 13:45; 25.04.2019 orele 16:00 și orele 17:22; 29.04.2019 orele 20:00, în timp ce persoana vătămată B. se afla la Casa de pariuri sportive C., a intrat în agenția de pariuri și s-a deplasat la persoana vătămată încercând să discute cu aceasta, încălcând astfel măsurile dispuse prin ordinul de protecție emis în baza sentinței civile nr. 1477/05.12.2018 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș, prin care a fost obligat să păstreze o distanță de minim 50 metri și interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, corespondență sau în orice alt mod față de persoana vătămată și copii minori ai acesteia.

Astfel, inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea ordinului de protecție, faptă prevăzută și pedepsită de art. 32 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 cu aplicarea art. 35 alin. (1) (cinci acte materiale) și cu aplicarea art. 41 C. pen.

Instanța de apel a reținut că infracțiunea de nerespectarea ordinului de protecție este pedepsită cu închisoare de la 1 lună la 1 an; infracțiunea fiind săvârșită la data de 05.02.2019, termenul de prescripție de 3 ani calculat potrivit art. 154 alin. (1) lit. e) și alin. (2) C. pen. s-a împlinit la 05.02.2022.

În continuare, Înalta Curte reține că, prin decizia Curții Constituționale nr. 297/2018 (publicată în Monitorul Oficial nr. 518 din 25.06.2018), s-a constatat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea „oricărui act de procedură în cauză”, din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituțională.

Ulterior, prin decizia Curții Constituționale nr. 358/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 09.06.2022) s-a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituționale, în considerente reținându-se că:

„… în condițiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absența intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituție, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale” (paragraful 73).

Anterior publicării acestei din urmă decizii, prin articolul unic al O.U.G. nr. 71/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 531 din 30 mai 2022), a fost modificat art. 155 din C. pen. după cum urmează:

„(1) Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului”.

Prin hotărârea prealabilă adoptată în mecanismul de unificare a practicii judiciare prevăzut de art. 475 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit cu caracter obligatoriu că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituția României, republicată și art. 5 din C. pen.

În considerentele hotărârii prealabile s-a arătat, printre altele, că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma anterioară Deciziei nr. 297/2018, constituie o normă de drept penal material, iar nu o normă de procedură penală.

Or, date fiind argumentele expuse în Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale (publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014), în cauzele pendinte nu pot fi combinate dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma anterioară Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, prin considerarea că actul de procedură a produs un efect întreruptiv al cursului prescripției, cu dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. ulterioare publicării deciziei menționate, care înlătură un asemenea efect, după cum s-a arătat în Decizia Curții Constituționale nr. 358/2022. Aceasta deoarece o eventuală combinare a dispozițiilor legale ar însemna ca organele judiciare să aplice două acte normative referitoare la aceeași instituție juridică, exercitând un atribut care nu le revine și intrând în sfera de competență constituțională a legiuitorului.

Instanța supremă a reținut, de asemenea, că revine fiecărei instanțe de judecată învestite cu soluționarea cauzelor pendinte să determine caracterul mai favorabil sau nu al dispozițiilor legale incidente în raport cu particularitățile fiecărei situații în parte, respectând însă cerințele ce decurg din interdicția generării unei lex tertia.

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că, în perioada cuprinsă între data publicării în Monitorul Oficial a deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 – 25.06.2018 – și data publicării în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 71/2022 – 30.05.2022 – nu a existat o reglementare care să prevadă cazurile și condițiile întreruperii cursului prescripției răspunderii penale.

Astfel, în speță, Înalta Curte observă că, instanța de apel a valorificat prescripția generală a răspunderii penale ca efect al adoptării Deciziilor Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022.

Modalitatea de interpretare și aplicare, în apel, a normelor de drept penal pertinente sub acest aspect este cea regăsită ulterior și în hotărârea prealabilă anterior menționată.

În acest context jurisprudențial obligatoriu, rezultă că, raportat la aspectele factuale definitiv reținute prin hotărârea instanței de apel și care nu mai pot fi cenzurate de instanța de casație, termenul de prescripție generală a răspunderii penale pentru infracțiunea dedusă judecății, prevăzută de art. 32 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 cu aplicarea art. 35 alin. (1) (cinci acte materiale), este potrivit art. 154 alin. (1) lit. e) C. pen. de 3 ani și a început să curgă de la data de 05.02.2019.

De vreme ce, subsecvent deciziilor luate în contenciosul constituțional, legea penală în ansamblu mai favorabilă, astfel cum a fost identificată de instanța de apel (respectiv, C. pen. în vigoare în perioada 25 iunie 2018 – 30 mai 2022), nu a inclus cazuri de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, termenul de prescripție generală s-a împlinit, în speță, la data de 05.02.2022, pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului A..

În consecință, în cauză este incidentă cauza de încetare a procesului penal prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., soluția dispusă față de inculpat prin decizia recurată fiind legală sub aspectul criticat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 507/A/2022 din 23 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2020, privind pe inculpatul A..

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație vor rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.