Încălcarea dreptului la un proces echitabil. Admiterea recursului, casarea încheierii recurate şi trimiterea cauzei pentru rejudecare (NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 4355/2018

NCPC: art. 7, art. 13, art. 22, art. 64 alin. (1), art. 153, art. 175 alin. (1), art. 488 alin. (1) pct. 5, art. 496

Recurenta-pârâtă critică, în esență, aplicarea greșită a dispozițiilor art. 64 alin. (1) C. proc. civ., respectiv nerespectarea art. 7, art. 13 și art. 22 C. proc. civ., iar criticile formulate sub acest aspect se rețin a fi fondate.

Potrivit art. 64 alin. (1) C. proc. civ.: „instanța va comunica părților cererea de intervenție și copii de pe înscrisurile care o însoțesc”.

Din verificările efectuate în dosarul nr. x/2015 al Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, se constată că, în speță, cererea de intervenție accesorie formulată de petentul D. nu a fost comunicată părților, pârâta C. nu a fost prezentă la termenul de judecată la care s-a soluționat această cerere, iar procedura de citare a fost nelegal îndeplinită, aspect ce rezultă din practicaua încheierii recurate.

Așa fiind, examinând legalitatea încheierii recurate prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor procedurale referitoare la comunicarea cererii de intervenție accesorie, precum și prin prisma celor referitoare la citare se constată că, într-adevăr, au fost încălcate prevederile art. 64 alin. (1) C. proc. civ., dar și cele ale art. 153 C. proc. civ. prin care se stipulează că instanța poate hotărî asupra unei cereri dacă părțile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant. De asemenea, instanța are obligația să amâne judecarea ori de câte ori constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege, sub sancțiunea nulității.

Prin soluționarea cererii de intervenție la termenul de judecată la care procedura de citare nu a fost legal îndeplinită cu pârâta C., căreia nici nu i s-a comunicat cererea formulată de petentul D., instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor art. 64 alin. (1) C. proc. civ., art. 153, respectiv cu încălcarea dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 paragraf 1 din CEDO.

Procedând în acest mod, instanța a pricinuit părții o vătămare, care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii, conform art. 175 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru rațiunile înfățișate, având în vedere încălcarea regulilor de procedură menționate, Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând incidența motivului de nelegalitate reglementat art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. cu referire la art. 497 din același cod, va admite recursul, va casa încheierea recurată și va trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecare.

În raport de soluția pronunțată, restul criticilor formulate de către recurentă nu-și mai găsesc justificarea, fiind de prisos analizarea acestora.

Sursa informației: www.scj.ro.