Inadmisibilitate. Cerere ce vizează contestația la executare împotriva unei hotărâri soluționată definitiv (NCPP)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 139/2017

NCPP: art. 275 alin. (2), art. 598 alin. (1) lit. c) teza I, art. 598 alin. (1) lit. c) teza a doua, art. 597 – 600

Examinând hotărârea atacată în raport cu prezenta cale de atac, Înalta Curte, pe de o parte constată că aceasta este contestație și o va recalifica în acest sens, iar pe de altă parte, constată că este inadmisibilă, având în vedere următoarele considerente:

Prin contestația la executare formulată la data de 11 aprilie 2016 și înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția I penală, sub nr. x/3/2006, contestatorul A. a solicitat să se constate:

1. existența unor împiedicări la executarea Deciziei penale nr. 416 din 03 martie 2016 în legătură cu dispoziția de menținere, în ceea ce privește bunurile mobile și imobile ale contestatorului, a măsurii sechestrului asigurător instituită prin ordonanțele nr. 0014/2002 emise de I.G.P.-D. C. pen. la data de 17 ianuarie 2002, precum și în legătură cu dispoziția de obligare a contestatorului la plata anumitor sume cu titlu de despăgubire în favoarea părții civile constituit în cauză;

2. existența unor nelămuriri cu privire la hotărârea executată, și în consecință, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea oricăror forme de executare realizate până în prezent în temeiul Deciziei penale nr. 416 din 03 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/3/2006. Contestatorul a invocat disp. art. 600 alin. (1) rap. la art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Urmare acestei contestații la executare, Curtea de Apel București, secția I penală, s-a pronunțat prin Decizia penală nr. 892 din 24 mai 2016, în Dosar nr. x/3/2006 (x/2012), prin care, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., a respins ca nefondată contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 416 din 03 martie 2016 cu privire la lămurirea dispozitivului și a disjuns cauza în ceea ce privește contestația la executare privind existența împiedicărilor la executare (în ceea ce privește măsurile asiguratorii), conform art. 598 alin. (1) lit. c) teza a doua C. proc. pen. și a înaintat-o spre repartizare.

Ca urmare a disjungerii capătului de cerere a contestației la executare privind existența împiedicărilor la executare, conform art. 598 alin. (1) lit. c) teza a doua C. proc. pen., cauza s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția I penală, sub nr. x/2/2016 (x/2016) pronunțându-se Decizia penală nr. 1163 din 11 iulie 2016, care face obiectul prezentei căi de atac cu care a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 14 decembrie 2016.

Înalta Curte constată că dispozițiile art. 408 C. proc. pen. reglementează hotărârile supuse apelului, respectiv:

„(1) Sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel.

(2) Încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentința cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.

(3)Apelul declarat împotriva sentinței se socotește făcut și împotriva încheierilor”.

Or, obiectul inițial al cauzei prezente îl formează contestația la executare [întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.], a unei hotărâri pronunțate de Curtea de Apel București, contestație la executare soluționată prin cele două hotărâri judecătorești, definitive, menționate în antecedent, raportat la cele două cereri distincte, respectiv existența unor împiedicări la executarea Deciziei penale nr. 416 din 03 martie 2016 și existența unor nelămuriri cu privire la hotărârea executată (Decizia penală nr. 416 din 03 martie 2016).

Prin urmare, raportat la obiectul cauzei, Înalta Curte constată că în mod greșit contestatorul a formulat prezenta cale de atac intitulând-o „apel”, drept pentru care o va recalifica în contestație.

Analizând admisibilitatea prezentei contestații, Înalta Curte constată că aceasta este formulată împotriva unei hotărâri definitive prin care a fost deja soluționată contestația la executare vizând existența unor împiedicări la executarea Deciziei penale nr. 416 din 03 martie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală.

În aceste condiții, din moment ce prin dispozițiile art. 597 – 600 C. proc. pen. este instituită procedura, cazurile, rezolvarea contestației la executare, respectiv contestația privind executarea dispozițiilor civile, intervenirea de către contestator cu o cerere ce vizează contestația la executare împotriva unei hotărâri soluționată definitiv (în aceeași contestație la executare) apare ca inadmisibilă. Este evident că nu se poate promova o contestație privind instituirea unui astfel de control judiciar deja efectuat de instanța competentă învestită cu soluționarea contestației la executare la o cerere de contestație la executare soluționată definitiv ce a făcut obiectul cauzei.

Prin urmare, se constată că este inadmisibilă exercitarea unei a doua căi de atac, respectiv contestație, în afara cadrului procesual, împotriva Deciziei penale nr. 1163 din data de 11 iulie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, definitivă, prin care a fost soluționată contestația la executare privind împiedicarea la executarea deciziei penale, împrejurare în care contestația de față va fi respinsă ca atare.

Văzând și disp. art. 275 alin. (2) C. proc. pen.

Sursa informației: www.scj.ro.