Imposibilitatea realizării misiunii de preluare a persoanei solicitate. Restricţii impuse în contextul epidemiei de COVID-19 (NCPP, L. nr. 302/2004)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 435/2020

L. nr. 302/2004: art. 10, art. 58 alin. (2) lit. c), art. 98 alin. (2), art. 104 alin. (10), art. 112, art. 113 alin. (2), art. 114 alin. (1); NCPP: art. 208 alin. (2), art. 275 alin. (2) și (6), art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b)

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că, prin sentința penală nr. 61/F din data de 26 martie 2020, definitivă la data de 2 aprilie 2020 prin necontestare, Curtea de Apel București a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Italia cu privire la executarea mandatului european de arestare având referința dosarului nr. x RGNR – 3332/19 R. GIP emis la data de 04 februarie 2020 de Tribunalul din Pistoia – Judecătorul pentru Cercetări Preliminare, față de persoana solicitată A.. În temeiul art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate A. până la încetarea cauzelor care au determinat amânarea (suspendarea transporturilor aeriene către Italia), dar nu mai mult de 3 luni.

S-a constatat că persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea și că nu a renunțat la regula specialității.

În baza articolului 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 a fost condiționată predarea persoanei solicitate A., cetățean român, de împrejurarea ca, în cazul în care autoritățile judiciare din Italia vor pronunța o pedeapsă privativă de libertate față de aceasta, cetățeanul român să fie transferat în România în vederea executării pedepsei.

În baza dispozițiilor articolului 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, în vederea predării către autoritățile judiciare din Italia, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data încetării motivelor ce justifică amânarea predării.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus emiterea mandatului de arestare, ce va fi pus în executare la data încetării motivelor ce justifică amânarea predării. A fost emis mandatul de arestare în vederea predării nr. 25EAW la data de 26 martie 2020, pentru o durată de 30 zile, cu începere de la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.

Înalta Curte reține că potrivit înscrisurilor de la dosar, la data de 21.06.2020 a fost pus în executare mandatul de arestare în vederea predării, nr. 25 (eaw) din data de 26.03.2020 emis de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală. De asemenea, prin adresa nr. x din data de 15.07.2020, Biroul Sirene a transmis instanței că autoritățile judiciare italiene au informat cu privire la imposibilitatea realizării misiunii de preluare a persoanei solicitate în luna iulie, din cauza restricțiilor impuse în contextul epidemiei de COVID-19, motiv pentru care au solicitat prelungirea termenului de predare până în luna august.

Prin încheierea din 17 iulie 2020, s-a dispus prelungirea termenului pentru predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Italia, aceasta urmând să aibă loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită cu autoritatea competentă a statului emitent, iar în baza art. 104 alin. (9) și alin. (10) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 208 alin. (2) din C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării în vederea predării persoanei solicitate A., pe o durată de 30 de zile, de la 21.07.2020 la data de 19.08.2020, inclusiv. S-a observat că arestarea în vederea predării dispusă față de persoana solicitată urmează să înceteze de drept la sfârșitul zilei de 20.07.2020, întrucât mandatul de arestare în vederea predării, nr. 25 (eaw) din data de 26.03.2020 emis de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală a fost pus în executare la data de 21.06.2020. Totodată, s-a reținut, că mandatul de arestare în vederea predării, nr. 25 (eaw) din data de 26.03.2020 emis de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală a fost pus în executare cu întârziere, abia la data de 21.06.2020, întrucât la data de 17.06.2020, cel în cauză nu a fost depistat la domiciliu indicat, motiv pentru care a fost solicitată darea în urmărire a acestuia.

Potrivit dispozițiilor art. 23 alin. (4) din Decizia-Cadru nr. 584/2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (2002/584/JAI): în mod excepțional, predarea poate fi suspendată temporar din motive umanitare serioase, cum ar fi existența unor motive valabile pentru a crede că aceasta ar pune în mod evident în pericol viața sau sănătatea persoanei căutate. Executarea mandatului european de arestare are loc de îndată ce aceste motive au încetat să existe. Autoritatea judiciară de executare informează de îndată autoritatea judiciară emitentă despre acest aspect și convine cu aceasta asupra unei noi date a predării. În acest caz, predarea are loc în termen de 10 zile de la noua dată astfel convenită.

Potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, Înalta Curte reține că „dacă din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratul General al Poliției Române și autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită”.

Așadar, potrivit art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menținerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanța se pronunță prin încheiere motivată, ținând seama de termenele prevăzute la art. 112.

Alineatul 10 al aceluiași articol prevede că, în toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezența apărătorului. Durata inițială a arestării nu poate depăși 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile.

Astfel, cu referire la menținerea măsurii arestului provizoriu în vederea predării, potrivit art. 104 din Legea nr. 302/2004 republicată, în situația în care se dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare se dispune și arestarea sau, după caz, menținerea arestării provizorii persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, neexistând posibilitatea ca, în această etapă a procedurii să se dispună măsura arestului la domiciliu sau a controlului judiciar astfel cum s-a solicitat de către petent.

În prezenta cauză, se constată că predarea persoanei solicitate A. nu s-a putut realiza din motive obiective, independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, fiind de notorietate existența pandemiei de gripă și faptul că, pentru limitarea răspândirii virusului Covid 19, atât România cât și Italia au recurs la măsuri restrictive în ce privește circulația persoanelor, precum și a transportului aerian, în contextul limitării zborurilor între cele două țări implicate în această procedură, față de evoluția situației epidemiologice internaționale determinată de răspândirea coronavirusului Sars-Cov2.

Prin raportare la dispozițiile legale anterior menționate și față de împrejurarea că predarea persoanei solicitate nu a putut fi realizată în intervalul de timp, instanța de fond în mod corect a dispus prelungirea termenului pentru predarea persoanei solicitate și menținerea măsurii arestării în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile.

În acest sens, este de remarcat și împrejurarea că, potrivit art. 113 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleași fapte. Or, în cauză, acest termen maxim nu a fost depășit, prin încheierea contestată măsura arestării preventive fiind menținută pentru prima dată după ce hotărârea cu privire la mandatul european de arestare a rămas definitivă.

Pe de altă parte, și dreptul Uniunii Europene statuează posibilitatea stabilirii unei noi date de predare între statele implicate în procedura executării mandatului european de arestare, atunci când predarea la data convenită nu s-a realizat, situația fiind reglementată de prevederile art. 23 din Decizia-Cadru nr. 2002/584/JAI/13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene.

Totodată, se reține că în același sens este și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, elocventă fiind hotărârea pronunțată în cauza C-640/15, Tomas Vilkas împotriva Lituaniei.

Articolul 15 alin. (1) și art. 23 din Decizia-cadru 2002/584, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299, trebuie interpretate în sensul că, aceleași autorități rămân ținute să convină asupra unei noi date a predării în cazul expirării termenelor stabilite la articolul 23 menționat.

Prin urmare, solicitarea apărării privind înlocuirea măsurii arestului preventiv, în ceea ce îl privește pe contestator, cu o măsură preventivă mai puțin severă, respectiv arestul la domiciliu nu poate fi primită de Înalta Curte, în raport cu dispozițiile legale ce reglementează această procedură specială. Astfel, dispozițiile art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 prevăd că, în situația în care, ulterior, instanța dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare, se dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, textul de lege neacordând instanței posibilitatea de a aprecia cu privire la aplicarea unei alte măsuri preventive, prevăzute de C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva încheierii din 17 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II a Penală, în dosarul nr. x/2020(753/2020).

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 554 RON, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.