Imposibilitatea predării persoanei solicitate din motive obiective independente de voinţa autorităţilor implicate (NCPP, L. nr. 302/2004)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 767/2020

L. nr. 302/2004: art. 104 alin. (9), art. 113 alin. (2); NCPP: art. 275 alin. (2)

Potrivit art. 23 alin. (4) din Decizia Cadru nr. 2002/584/JAI privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, în mod excepțional, predarea poate fi suspendată temporar din motive umanitare serioase, cum ar fi existența unor motive valabile pentru a crede că aceasta ar pune în mod evident în pericol viața sau sănătatea persoanei căutate, executarea mandatului european de arestare urmând a avea loc de îndată ce aceste motive au încetat să existe.

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, dacă din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

În aceste condiții, devin incidente dispozițiile art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menținerea arestării în vederea predării, pronunțându-se prin încheiere motivată, precum și cele ale alin. (10) al aceluiași articol, care prevăd că, în toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezența apărătorului, pe o perioadă inițială de maxim 30 de zile, și că durata totală a acesteia, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile.

Rezultă, așadar, din interpretarea prevederilor legale anterior menționate că, în situația în care, ulterior admiterii cererii de punere în executare a mandatului european de arestare, prilej cu care s-a dispus și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, nu se poate proceda la predarea persoanei solicitate, din motive obiective, independente de voința autorităților implicate, măsura preventivă dispusă trebuie verificată periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, fără ca durata totală a acesteia, până la predarea efectivă să poată depăși 180 de zile.

Verificând, în acest context, actele dosarului, se constată, că prin sentința penală nr. 52/F din data de 10 martie 2020, Curtea de Apel București, secția a II-a Penală a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, iar în temeiul art. 103 din Legea nr. 302/2004, republicată, a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de către Tribunalul Judiciar Paris – Republica Franceză la data de 09.03.2020 împotriva persoanei solicitate A., a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare franceze cu respectarea regulii specialității, conform art. 117 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Prin adresa nr. x din data de 04.11.2020, Biroul Sirene a înaintat formularul M și mesajul din data de 04.11.2020 primit de la Biroul SIRENE Franța, prin care aceștia au informat cu privire la imposibilitatea realizării misiunii de preluare a persoanei solicitate A. în termenul stabilit (10.11.2020) din cauza restricțiilor impuse în contextul evoluției epidemiei de COVID-19 (anularea zborului B. din 10.11.2020), motiv pentru care au propus ca termen de predare data de 18.11.2020, iar ultima zi în care persoana este arestată este 12.11.2020.

Raportat la aceste aspecte, se constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 113 alin. (2) și art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, și a prelungit măsura arestării față de persoana solicitată A. pe o durată de 30 zile, începand cu 12.11.2020 și pana la data de 11.12. 2020, inclusiv, imposibilitatea predării acesteia fiind determinată de motive obiective independente de voința autorităților implicate, în contextul nefavorabil generat de evoluția pandemiei de COVID19.

În condițiile în care, ca efect al situației epidemiologice internaționale determinate de răspândirea infecțiilor cauzate de COVID-19, în prezent, printre altele, s-a înregistrat o reducere a numărului de zboruri dintre statul român și cel german, această împrejurare constituie un motiv obiectiv, de notorietate și independent de voința autorităților române sau ale statului emitent, în sensul art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, care a determinat imposibilitatea punerii în executare a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, până la data fixată inițial.

În plus, având în vedere data luării măsurii arestării față de persoana solicitată, respectiv 10.03.2020, acesta fiind eliberat ca urmare a amânării predării acestuia până la data încetării împrejurării speciale care a determinat amânarea (sistarea transporturilor aeriene către Franța ca urmare a stării de pandemie), dar nu mai mult de trei luni, fiind ulterior încarcerat la data de 14.10.2020, se observă că sunt respectate și dispozițiile art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, până la acest moment măsura preventivă nedepășind durata maximă de 180 de zile, iar durata totală a detenției persoanei solicitate nu prezintă un caracter excesiv.

Înalta Curte constată că aspectele invocate de persoana solicitată referitoare la faptul că nu a săvârșit faptele imputate de autoritățile franceze nu pot fi evaluate în procedura pendinte, temeinicia acuzațiilor fiind verificată de instanța străină.

Evaluând solicitarea formulată de contestatorul persoană solicitată de a dispune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsura arestului la domiciliu, Înalta Curte reține, prioritar, că arestarea persoanei solicitate și, subsecvent, menținerea acestei măsuri în vederea predării sunt obligatorii în situația dată, în care, prin sentință penală definitivă s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare și predarea persoanei solicitate.

Legea specială nu permite luarea unei măsuri alternative în această situație, întrucât predarea persoanei solicitate către autoritățile străine nu se poate face decât în stare de arest. Practic, predarea către autoritatea judiciară emitentă, ca o consecință directă a admiterii solicitării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate și menținerea acesteia în custodia statului solicitat, întrucât numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii pot proceda la remiterea ei către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

În acest sens, Înalta Curte notează că dispozițiile art. 104 alin. (9)-(11) din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, sub aspectul înlocuirii măsurii arestării preventive cu o altă măsură mai blândă, în condițiile prevăzute de art. 211-222 din C. proc. pen., sunt aplicabile doar în cursul judecății, nu și după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanța s-a pronunțat asupra executării mandatului european de arestare prin sentință, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu și arestarea persoanei solicitate în vederea predării, măsură provizorie care se menține până la predarea efectivă a persoanei solicitate.

Mai mult, conform datelor transmise, predarea către autoritățile din Franța urmează a se realiza în data de 18 noiembrie 2020, aspect ce conduce la lipsa de utilitate a cererii de înlocuire.

În ceea ce privește egalitatea de tratament invocată de apărătorul ales al persoanei solicitate, instanța reține că față de numitul A. există un mandatat european emis de autoritățile din Franța ce îndeplinește condițiile impuse de dispozițiile legale, motiv pentru care solicitarea de predare a unei alte persoane nu are nicio greutate asupra situației contestatorului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii din data de 12 noiembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Sursa informației: www.scj.ro.